Da, am omorât 6 oameni din Statele Unite, în Santa Barbara, la Universitatea California. Dacă nu v-aţi dat seama, s-a întâmplat doar acum trei zile. A implicat înjunghieri și împușcături. Iar noi am fost acolo, martori și participanţi la determinarea acestui curs al evenimentelor.

De fapt, șapte persoane au murit, dar pe ultima nimeni nu o pune la socoteală. Elliot Rodger nu este pus la socoteală, fiindcă el a ţinut în mâini cuţitul și pistolul (călăi pentru patru bărbaţi și două femei), înainte de a-și lua adio de la lume.

Acum, presa se ceartă și aruncă „mâţa” dintr-o parte în alta, până când aceasta se va rătăci și vom uita că a mai avut loc încă un masacru în SUA, până să găsim adevăraţii vinovaţi. Nu este însă cazul aici. Pentru un tânăr (22 de ani) capabil să facă ce a făcut, Elliot a depus eforturi remarcabile pentru a-și motiva gestul, pregătind un necrolog/manifest de peste 100 de pagini, în care descrie cu luciditate, obiectivitate și detaliu toate evenimentele din viaţa sa, care l-au condus aici. Toţi vinovaţii sunt trecuţi acolo și noi ne numărăm printre ei, doar fiţi atenţi dacă recunoașteţi din punctele de mai jos portretul marilor probleme ale societăţii de azi.

  1. Când trăia în Anglia, Elliot a fost un copil fericit, fără probleme. Primul eveniment traumatic s-a întâmplat la 7 ani, după ce se mutaseră în SUA și a aflat că părinţii săi vor divorţa. Descrie divorţul ca un eveniment devastator, care i-a schimbat viaţa. Faptul că doar la câteva luni după divorţ, tatăl său avea deja altă iubită, l-a făcut să înţeleagă că bărbaţii care își găsesc repede partenere, primesc mai mult respect din partea altor bărbaţi. „Ce ironic că tatăl meu, unul dintre acești bărbaţi, are un fiu care s-a chinuit toată viaţa în zadar să își facă o prietenă”, scrie Elliot.
  2. Obsesia pentru a avea o prietenă s-a instaurat pe la 11 ani, când un prieten i-a arătat poze cu femei dezbrăcate. Elliot a fost șocat. Nu văzuse niciodată cum arată femeile frumoase de sub haine, iar evenimentul l-a umplut de emoţii pe care nu le înţelegea. „Am fost traumatizat. Copilăria mea era pe cale de dispariţie și a început să îmi fie frică. În faţa ochilor mi se deschidea o lume în care nu știam cum să reușesc. Eu încă voiam să trăiesc ca un copil”, povestește el. Trauma s-a adâncit peste doi ani, când a surprins pe un tânăr uitându-se la filme pornografice, într-un internet cafe. „Ce am văzut a fost șocant, traumatizant și excitant. Am mers acasă și am plâns. M-am simţit prea vinovat pentru a discuta cu părinţii mei despre asta”.
  3. Elliot era introvertit, iar asta nu l-a ajutat deloc să își facă prieteni la școală, unde era o mare presiune pe băieţi să aibă prietene și să își înceapă cât mai repede viaţa sexuală. Elliot nu știa să fie „cool” și credea că pentru asta era de vină și faptul că era pe jumătate asiatic. Copiii l-au văzut mai sensibil și l-au folosit ca ţintă pentru remarci dureroase. „Eram diferit pentru că eram de rasă mixtă. Eram jumătate alb, jumătate asiatic, iar asta mă făcea diferit de comunitatea albă în care încercam să îmi găsesc un loc”, scrie el.
  4. Probabil nu aţi intuit până acum, dar povestea nu îi aparţine unui copil dintr-o clasă socială dezavantajată, care mergea la vreo școală de cartier. Elliot a crescut la Hollywood, în prosperitate și influenţă. Înainte să împlinească patru ani, fusese deja în străinătate de 4 ori. Ca elev, a mers la școli private bune. La 22 de ani își făcea poze la volanul unui BMW. Tatăl său, Peter Rodger, era fotograf profesionist, devenit regizor aspirant, care a făcut parte din echipa producătoare a filmului The Hunger Games. Însă sentimentul că primește, pe nedrept, doar ce cade de la mesele celor cu adevărat bogaţi, l-a făcut să insiste pe lângă mama sa să se recăsătorească cu cineva cu adevărat bogat. Aceasta a refuzat însă ideea unei alte căsnicii, un gest catalogat drept „egoist”. Pentru a deveni bogat, Elliot nu a început să studieze sau să se angajeze, ci să își dea banii la loto. „Era singura mea speranţă de a deveni demn de o prietenă și de viaţa pe care mi-o doresc. (…) Fără posibilitatea de a deveni bogat de tânăr, nu mai am nimic pentru ce să trăiesc”, scrie el. De aici încep planificările pentru „ziua răzbunării”, în care plănuia să omoare toate fetele care l-au refuzat și toţi bărbaţii, pentru că sunt „animale”, care s-au bucurat de dragoste și sex, în timp ce el suferea în singurătate.
  5. Mai mulţi actori și regizori i-au catalogat drept idioţi pe analiștii care au îndrăznit să găsească o vină industriei de la Hollywood pentru masacru, însă manifestul lui Elliot indică altceva. Filmele americane sunt pline de fantezii ale bărbaţilor care încearcă să obţină statutul de mascul-alfa, prin asigurarea succesului profesional (bani) și a celui romantic (femei). În situaţia în care femeile au alcătuit doar 16% din stafful care a lucrat la cele mai bune 250 de filme din 2013, și doar 15% din protagoniști, nu ar trebui să ne mire perpetuarea acestei culturi sexiste. Este însă clar că este o cultură toxică, atât pentru femei, cât și pentru bărbaţi, care are un impact asupra viziunii pe care o avem despre lume, deși avem tendinţa să spunem că este un mit.
  6. Elliot a început să frecventeze site-ul PuaHate.com, unde bărbaţii „înfometaţi după sex” își împărtășesc ura pentru genul feminin și teoriile care ar explica răutatea intrinsecă a femeilor. Activităţile de pe acest forum i-au definit emoţiile și credinţele și au dat direcţie gândurilor de răzbunare.

Concluzia lui Elliot este că s-a născut un copil fericit și a ajuns la 22 să trăiască izolat și însingurat într-o lume „pe dos”, măcinat de obsesii pe care le simţea ca fiind exterioare și pe care nu le înţelegea. La rădăcina acţiunilor sale din 24 mai stă ura de sine, derivată din credinţa că are dreptul la privilegiile de top ale rasei albe, ale clasei sociale bogate și ale genului masculin. Elliot nu se vedea pe sine destul de alb, destul de bogat și destul de masculin, iar asta i-a distrus existenţa. Tragedia lui și a oamenilor pe care i-a ucis vorbește răspicat despre valorile noastre, ca societate de consum, pentru care nu există „prea bogat”, „prea slab”, „prea atrăgător”, „prea excentric”, iar limita nu este setată de etica umană, ci de avansul tehnologiei și al medicinei.

Tragedia lui mai vorbește însă și de goana nebunească după fericirea obţinută prin lucruri materiale sau plăceri de o clipă, o iluzie care ne macină întreaga existenţă, chiar de la bază, prin frustrările pe care le creează atunci când simţim că suntem nedreptăţiţi din nou și din nou. Oricât ar suna de clișeic, fericirea nu se găsește în contul din bancă și în numărul de prieteni de pe Facebook. Avem tendinţa să strâmbăm din nas când ni se spune asta, însă moartea a 7 persoane vine ca o demonstraţie absurdă a acestor lucruri, pe care nici măcar nu vrem să le conștientizăm.

Elliot

Foto: Facebook

Eliza Vlădescu
După absolvirea Facultății de Comunicare și PR din cadrul SNSPA, Eliza Vlădescu a dat televiziunea pentru presa scrisă și de mai bine de 6 ani nu s-a uitat înapoi. Eliza face parte din echipa permanentă de redactori a revistei Semnele timpului.