Un dialog public neașteptat s-a deschis între BOR și BAZȘ. Totul a plecat de la adoptarea unui amendament la textul Constituţiei, care menţiona nominal doar rolul BOR (celelalte culte fiind prezente prin menţiunea „alte culte") în constituirea și consolidarea Statului Român.

A urmat o reacţie critică a greco-catolicilor, căreia i s-a adăugat o poziţie publică a adventiștilor. Între timp, se pare că și baptiștii, penticostalii și creștinii după evanghelie au făcut comentarii. Supriza este că BOR a dat o replică, printr-un comunicat de presă, doar adventiștilor, ceea ce a determinat azi o nouă reacţie din partea acestora.

Dincolo de detaliile din cele trei comunicate de până acum, atrage atenţia un aspect pe care îl reclamă adventiștii din postura de minoritate religioasă: Biserica Ortodoxă a manifestat adesea, istoric vorbind, o nefericită atitudine de superioritate, care nu poate fi decât nocivă, oricum ar fi pusă problema.

Invocând o istorie de 2000 de ani (pe nedrept asumată exclusiv, pentru că toate bisericile – atât cea catolică și cea ortodoxă, precum și cele de după Reformă – au dreptul să invoce istoria timpurie a creștinismului) și o majoritate de peste 80 de procente în rândul populaţiei din România, BOR nu pare să protejeze suficient și să încurajeze libertatea religioasă în sens deplin. Libertate religioasă în sens deplin înseamnă, printre altele, și ca nicio biserică să nu aibă posibilitatea de a crea orice fel de relaţie privilegiată cu statul. Or argumente precum: “noi suntem aici de 2000 de ani, noi suntem majoritari, adventiștii există de 100 de ani” ar putea arăta că BOR nu înţelege deocamdată de ce acest tip de argumentaţie de forţă nu este nici relevant, nici creștin. Și de ce poate fi, în schimb, ofensator.

Tocmai de aceea, probabil, și pe fondul unei dorinţe mai vechi exprimate de BOR de a fi considerată Biserică naţională, adventiștii au punctat că ortodoxia nu ne face mai români, după cum catolicismul nu îi face mai italieni pe italieni, baptismul nu-i face mai americani pe americani, iar luteranismul nu-i face mai germani pe germani.

În orice caz, încercarea de a crea diferenţe între culte, chiar și pe baza unei clasificări a rolurilor lor istorice, nu e cea mai înţeleaptă sau necesară măsură. De ce ar fi necesară în Constituţie nominalizarea exclusivă a unei Biserici? La ce rezultate concrete poate duce o asemenea iniţiativă? Până la urmă, de ce este important pentru Biserica Ortodoxă să fie nominalizată acolo?

Cine privește la relaţia BOR cu statul român, una destul de diferită de totala separare care există de pildă între biserici și stat în SUA, realizează că asemenea mici iniţiative pot crea exact acel statut privilegiat al unei biserici în defavoarea celorlalte. Orice chestiune aparent fără finalitate practică, de acest tip, va avea de fapt mai devreme sau mai târziu o finalitate practică, va fi cumva monetizată. Dacă oamenii se vor gândi dincolo de discuţia în sine, la semnificaţiile și implicaţiile ei, vor începe cu siguranţă să vadă și altfel lucrurile.

Până la urmă, este bine dacă, în felul acesta, vom avea parte în România de dezbaterea unor chestiuni importante, care la nivelul UE sau în SUA se discută în cu totul alţi termeni decât apatia cu care s-a tratat adesea dezbaterea pe teme de dialog interconfesional în România. Rămâne de văzut, în același timp, dacă Bisericile, neexersate suficient în acest schimb de „scrisori deschise”, vor reuși să nu facă declaraţii sau afirmaţii pe care să le regrete ulterior. Dezbaterea e un ingredient vital la masa cultelor religioase din România, și este bine că BOR a făcut cumva acest pas.

Bisericile din România au nevoie să înveţe să vadă acest dialog ca unul necesar și recomandabil conform dogmelor creștine, unul care poate să ducă la o mai bună cunoaștere reciprocă, la dărâmarea unor prejudecăţi și la corectarea unui model cu care pe aici suntem obișnuiţi, istoric vorbind. Biserica Ortodoxă nu trebuie să se mulţumească să se autodescrie ca un copac din ale cărui frunze se hrănesc omizile protestante și neo-protestante, după cum își ilumina plastic ascultătorii preotul profesor Alexandru Stan. Criteriul majorităţii este unul de care trebuie să se ţină cont în anumite discuţii tehnice, concrete, unde numerele contează, dar nu la nivelul unor discuţii legale, ideologice, filozofice, creștine sau umane. Acolo, liderii religioși trebuie să adopte principiul egalităţii și respectului reciproc.

Citește și Se intensifică dialogul comunicatelor dintre BOR și Biserica Adventistă 

 Foto: Răzvan Socol