Una dintre cele mai des întâlnite motivaţii pentru a ieși la vot este că, în felul acesta, noi votăm pentru viitorul copiilor noștri. Dar oare nu facem asta în fiecare zi?

Facem totul pentru copiii noștri, pentru a le dărui un viitor fericit și îndestulat. Povestea se scrie la fel, fie că e vorba de o ștampilă pusă pe un pătrat sau altul, fie că e vorba de o tură de muncă în plus sau de încă un an de stat departe de ei; motivaţia este ideea că gestul acesta nu este pentru noi, ci – mai ţineţi minte din Delavrancea – „pentru copiii copiilor noștri”.

Nu sunt pesimist, dar cred sincer că votul de ieri, indiferent care a fost, nu a fost un vot pentru copiii noștri decât într-un sens destul de restrâns. Pentru că, în realitate, pentru ei nu se votează în 5 minute sau 5 ore, o dată la 4 sau 5 ani, într-o urnă de placaj din mijlocul clasei de la parter sau al unei săli a consulatului… Fără a nega câtuși de puţin importanţa votului și a viitorului politic al ţării, trebuie să fim conștienţi de tendinţa de a crede că putem recupera într-o clipă ceea ce nu am făcut în 25 de ani de „libertate”. Nu trebuie să neglijăm adevărul că votul pentru copiii noștri înseamnă mult mai mult decât cel dat în cabina de vot.

Poate veţi zice că un asemenea mod de gândire e simplist și lipsit de viziune, că e resemnarea neînţeleasă a ciobanului din Mioriţa, care, în loc să facă planuri de apărare, în loc să se despartă de viitorii ucigași, alege să lase doar o scrisoare de adio codificată măicuţei sale și să aștepte liniștit destinul implacabil plănuit de prietenii săi… Și totuși, dacă am reflecta la rece la povestea noastră de ieri și de azi, ne-am convinge singuri că, pentru copiii noștri, contează mai puţin cine e un candidat sau altul. Pentru ei, președintele care contează cel mai mult suntem noi.

Da, atunci când alegem să îi lăsăm în grija bunicilor pentru ani de zile, atunci când le cumpărăm tablete și televizoare mari ca să ne lase în pace, atunci când ne certăm în familie sau când le dăm bani ca să mai plătească un examen la care le e prea greu să înveţe – și atunci votăm pentru copiii noștri.

Când înjurăm pe stradă, când aruncăm gunoiul peste tot, când negociem cu poliţistul care ne-a prins cu viteză mare, când trecem cu ei de mână pe roșu – chiar și atunci votăm pentru copiii noștri.

Când facem din școală un loc de paradă, când ne certăm cu Doamna pentru nota de la ştiinţe, când nu ne pasă toată ziua de ei, doar pentru că astfel le putem îngrășa conturile în prag de ajun – și atunci votăm pentru copiii noștri.

Când le dăm de înţeles că nu e important să citească, ci să aibă tupeu, când îi învăţăm încă de la grădiniţă că trebuie să aibă iubiţi „mișto” – votăm tot pentru copiii noștri.

Când nu se regăsesc în programul bisericii, dar sunt mustraţi de predică și când asistă cuminţi la nemulţumirile noastre legate de tot ce se întâmplă cu cei de la altare și amvoane – votăm tot pentru copiii noștri.

Când nu le dăm Biblia să o citească, pentru că e prea grea, dar îi îmbrăcăm în schelete și vârcolaci – votăm tot pentru copiii noștri.

Când le vorbim despre fructe și legume, dar le punem pe masă numai cartofi prăjiţi și ouă ochiuri, pentru că asta le place – votăm tot pentru copiii noștri.

Pentru ei, votul începe pe 17, iar secţiile de votare se pot închide, din păcate, oricând.

În opinia mea, printre știrile de ieri seară ar fi trebuit să le găsim și pe acestea: „Azi, 16 noiembrie, mii de părinţi care au ales să voteze pentru copiii lor au participat la expoziţia Raw Generation, de la Romexpo, și, învăţând să trăiască mai sănătos, au decis că e nevoie să își schimbe stilul de viaţă și de alimentaţie, pentru copiii lor. Tot azi, mii de români care au votat pentru copiii lor au participat la târgul de turism și au căutat cele mai bune oferte unde să poată petrece o vacanţă de neuitat împreună cu copiii lor.” Sau „azi, 16 noiembrie, sute de părinţi care au votat pentru copiii lor au participat la atelierul de pictură și colaj organizat în cadrul Festivalului Internaţional al Teatrului de Animaţie, cu Lea Rasovszky. Și lista ar putea continua.