Liderii creștini vor comite în 2011 fraude fiscale în valoare totală de 34 de miliarde de dolari, estimează raportul „Status of Global Mission”, publicat în numărul din ianuarie al „International Bulletin of Missionary Research”.

Cercetătorii de la Centrul pentru Studiul Creștinismului Global estimează că liderii religioși vor comite fraude fiscale de 90 de milioane de dolari pe zi. Rata de creștere a fraudei fiscale în activităţile religioase este de 5,97% pe an, conform aceluiași raport. Dacă raportul este corect și tendinţa se menţine, totalul fraudelor fiscale comise de persoane implicate în activităţi religioase ar urma să se ridice, în 2025, la un total fără precedent de 60 de miliarde de dolari.

Pentru context, e bine de știut că totalul sumelor donate proiectelor creștine este estimat, pentru 2011, la 545 miliarde de dolari (cu o rată anuală de creștere de 5,57%). Cu alte cuvinte, frauda ar reprezenta 6,23% din totalul sumelor oferite. E mult? E puţin? E șocant? Nu-mi place un asemenea raport, dar nici nu mă șochează și am să mă explic imediat.

Unii creștini ar pune probabil sub tăcere aceste date pentru a nu-i descuraja pe credincioși sau pentru a nu da motive de critică necredincioșilor. Însă, nu așa îi protejezi pe oameni, conservându-le fix acel tip de ignoranţă care îi face ţinta perfectă pentru mecanismul fraudei.

Fraudele se comit oriunde și oricând, și a pretinde că ele nu se regăsesc în Biserici e utopic. Mecanismul fraudei trebuie mai bine înţeles pentru o raportare realistă la fenomen.

Nicio cercetare nu a putut să stabilească în dreptul fraudatorilor criterii specifice demografice sau psihologice. Ei sunt în general oameni normali, care se consideră cinstiţi, afirmă autorii volumului de 700 de pagini, Fraud Examination.

Înainte de a comite frauda, individul trece prin două etape care se determină reciproc: perceperea unei presiuni financiare și descoperirea oportunităţii perfecte. Urmează apoi justificarea raţională, adică mecanismul prin care își explică faţă de sine frauda.

Fraudele încep adesea cu gesturi mici și se extind pe măsură ce fraudatorul capătă curaj și reușește să se justifice din ce în ce mai bine faţă de sine.

Schemele de tip fraudă se extind prin exploatarea încrederii interpersonale, sub influenţa unui individ.

Fraudatori religioși pot fi vindecătorii de tot soiul, vânzătorii iertării, neprihănirii sau ai altor soluţii miraculoase pentru diverse probleme cotidiene, conducătorii unor biserici sau misiuni care deturnează donaţiile sau își autocompensează financiar generos munca depusă. În general, sunt persoane cu harismă, care se bucură de multă încredere, și pe care cei mai mulţi nici măcar nu se gândesc să-i întrebe cum gestionează fondurile pe care le au la îndemână.

Cu alte cuvinte, dacă vrei să nu fii carne de tun în escrocheriile financiare, nu mai cumpăra ce nu poate fi de fapt cumpărat, nu te entuziasma la auzul unor miracole pe bani, nu dona nediscriminatoriu și neinformat, urmărește minim traseul banilor donaţi și nu considera că este jignitor să îl întrebi pe liderul tău spiritual cum folosește banii pe care i i-ai dat. În același timp, nu uita că, din celălalt unghi de vedere, peste 93% din fondurile donate bisericilor sau misiunilor creștine, NU sunt fraudate.

În fine, în România frauda fiscală se ridică la 5%-6% din PIB, afirma în martie 2010, consilierul premierului, Andreea Paul, într-un interviu pentru Financiarul. Procentul e similar celui al fraudei în spaţiul religios la nivel global.

Norel Iacob
Pentru Norel Iacob, studiile universitare și post universitare în domeniul religiei au reprezentat mijloace pentru a interacționa mai bine cu vastul domeniu al spiritualității umane. Iar din pasiunea pentru comunicare relevantă în acest domeniu, la scurt timp după terminarea studiilor, s-a implicat în media, realizând emisiuni TV și radio. Din 2009, este redactorul-șef al revistei Semnele timpului.