De ceva vreme ne-am lămurit că India nu este o destinaţie de vacanţă tocmai sigură pentru femei. Este o situaţie explicată parţial de factori care ţin de istorie, sociologie, religie și sistem politic. Însă, recent, am aflat că nici o vizită la Harvard nu ar fi prea indicată, iar asta deja nu mai știm cum să o explicăm.

Un caz apărut recent în presa internaţională a adus pe prima pagină a ziarelor și în topul discuţiilor politice „cultura violului” din campusurile universităţilor americane de top. O studentă la Harvard s-a chinuit luni de zile pentru ca atacatorul ei, coleg și prieten, să fie pedepsit, dar nu s-a ales decât cu depresie, anxietate, alienare, note proaste și o indiferenţă totală din partea administratorilor universităţii.

Cazul ei le-a dat curaj și altor victime să își spună poveștile. Conform datelor guvernului american, dintre miile de universităţi americane, cele mai bune sunt și în topul numărului de infracţiuni sexuale per mia de studenţi. Harvard este pe locul doi, cu 88 de infracţiuni raportate între 2010 și 2012, la doar o infracţiune distanţă faţă de primul loc, ocupat de Universitatea de Stat Pennsylvania. Stanford, Princeton, Emory, California-Berkley și Yale sunt și ele în primele 15 locuri.

Mulţi susţin că această „cultură a violului” este o invenţie, însă guvernul american a deschis investigaţii la 55 de universităţi care nu au gestionat corect cazurile din propria ogradă. Când universitatea care dă cele mai luminate (a se citi „realizate) minţi, printre care se numără și președintele Obama, este un focar pentru violuri, este cazul să ne întrebăm ce învaţă studenţii la cea mai prestigioasă școală din SUA, sau chiar din lume.

La vânătoare de explicaţii

În încercarea de a explica un fenomen rușinos pentru America și de a-i pune capăt, explicaţiile au început să curgă una după alta, fiecare aruncând o lumină aparte asupra unor aspecte ale societăţii americane, prea puţin dezbătute.

Unul dintre motivele pentru care acuzaţiile sexuale sunt privite cu scepticism sau sunt desfiinţate din start este că incidentele se petrec după ce s-a consumat alcool în exces. Studenţi lăsaţi de capul lor de către cei care trebuie să-i educe și să-i protejeze creează singuri scena pentru incidente compromiţătoare, unde băieţii se impun prin presiune și violenţă pentru a-și împlini așteptările greșite.

Iar după cum un bărbat ar putea să devină agresiv sexual după ce a băut prea mult, o femeie ar putea da semnale greșite sau ar putea interpreta exagerat un anume gest. Acest argument, folosit de cei care denunţă „cultura violului”, este greu de contrazis atunci când nu există dovezi obiective.

La asta se mai adaugă și dispariţia din relaţiile între sexe a regulilor unui comportament tradiţional de gentleman. Ba chiar unii au propus introducerea unor cursuri de curtoazie pentru studenţi.

Motivul pentru care relaţiile sexuale s-au întors la era primitivă s-ar putea datora și „pandemiei de copii crescuţi doar de către mame”, ori în urma divorţurilor, ori a sarcinilor extramaritale. Astfel, băieţii cresc fără un model care să le arate cum să facă faţă pubertăţii și cum să se maturizeze după adolescenţă, iar fetele nu au niciun model de referinţă pentru felul în care ar trebui tratate de către partener, într-o relaţie.

Limite difuze

Revoluţia sexuală din anii 1960 a fost o perioadă în care oamenii se bucurau de o nouă libertate sub forma promiscuităţii, a dreptului de a consuma alcool și droguri și de a întreţine relaţii sexuale fără angajamente. Mulţi și-au exersat acest nou drept aproape cu religiozitate, cu gândul că părinţii lor fuseseră captivi într-o societate conservatoare. Însă până astăzi, acesta s-a transformat într-o adevărată cultură a promiscuităţii.

În această cultură, femeile sunt văzute ca simple obiecte pentru satisfacerea plăcerii. Bărbaţii învaţă din ce văd în societate că femeile și relaţiile sexuale nu au o valoare mai mare decât plăcerea temporară pe care o aduc. Campusurile universităţilor sunt locaţii perfecte din acest punct de vedere, pentru că una dintre principalele activităţi în facultate este de a experimenta latura romantică a vieţii.

Deși nu toţi studenţii se implică în astfel de activităţi extracurriculare, doar faptul că percepţia în conștiinţa publică este că „toată lumea o face și e ok” arată cât de reală și periculoasă este această cultură. Bărbaţii se obișnuiesc să obţină favoruri sexuale, iar atunci când așteptările le sunt înșelate, unii apelează la violenţă pentru a le obţine.

Problema este că în timp ce împotriva „culturii violului” se poate lua o poziţie publică, se pot alcătui politici și reguli, și se pot stabili pedepse clare pentru cei care le încalcă, cultura promiscuităţii este încă un simbol al feminismului. Dreptul de a face orice, oricând și cu oricine este unul la care nici victimele nu ar renunţa.

Eliza Vlădescu
După absolvirea Facultății de Comunicare și PR din cadrul SNSPA, Eliza Vlădescu a dat televiziunea pentru presa scrisă și de mai bine de 8 ani nu s-a uitat înapoi. Eliza face parte din echipa permanentă de redactori a revistei Semnele timpului.