Nefericita moștenire a celor care conduc instituţii în ţara asta este că au de-a face cu prea mulţi români pentru care trebuie să cheltui. Dacă s-ar putea reduce din stilou numărul de pensionari sau de bolnavi de cancer, sau dacă ar da Dumnezeu să scape ţara de ei, ce prosperă ar fi România. Ce epocă s-ar naște și cât de iluștri ar fi managerii.

Suntem niște numere pe hârtiile managerilor, de parcă România ar fi o mare închisoare cu 22 milioane de români, 7 milioane de contribuabili, 5,5 milioane de pensionari, 700.000 de șomeri, 98.000 de bolnavi de cancer etc. Iar când managerul nu găsește soluţii, pune obrazul la bătaie și le taie oamenilor din drepturi. Dacă sunt bolnavi de cancer le ia medicamentele gratuite din farmacii. Și cumva împușcă doi iepuri. Reduce și cheltuielile CNAS și, cu puţină șansă, reduce și numărul bolnavilor de cancer, ceea ce rezolvă problemele neașteptat de satisfăcător.

Pe 31 martie, Guvernul a interzis farmaciilor să mai elibereze tratamente injectabile pacienţilor bolnavi de cancer. Imediat după aceea, ministrul sănătăţii a inspectat programul naţional oncologic și a tras concluzia că va fi în general funcţional, cel puţin până la începutul lui iunie. Termen care s-a dus, și acum, în timp ce spitalele n-au ce le trebuie pentru pacienţii de la oncologie, unii medici mai cu suflet sau conștiintă, sau poate mai cu orgoliu profesional, Dumnezeu știe, eliberează reţete gratuite pentru pacienţi care merg și își iau medicamentele de la farmaciile cu circuit deschis.

Dar CNAS veghează și auditurile scot la iveală „fraudele”, care le sunt apoi imputate spitalelor, iar spitalele îi pun să plătească pe doctorii care au eliberat reţetele. Ultimul caz a fost zilele trecute la Craiova. Patru doctori trebuie să plătească 50.000 de lei, contravaloarea tratamentelor pe care le-au prescris unor pacienţi. Și-au permis să încalce ceva (că nu sunt sigur că e legea) mai degrabă decât jurământul lor de medici care trebuie să îi ajute pe oameni.

„Mori!” Cam acesta e rezumatul pe care îl citesc printre rândurile unei asemenea știri. Toate încurcăturile pleacă de la amărâtul cu cearcăne pe lângă ochi și lipsit de păr din pricina citostaticelor, care își permite să ceară tratament gratuit, adică vrea să-și prelungească viaţa pe banii statului. „Mori odată!” sau mai patriotic spus: ”Pentru ţară mori!” Bineînţeles că dincolo de rezumatul cititorului, managerii mai mari dau vina, și poate uneori îi pedepsesc chiar, pe cei mai mici, pentru că „nu e normal”. Dar nenormalitatea se validează singură în România de mulţi ani. Și bolnavii, nu doar de cancer, suferă sau mor cu dreptatea dar fără ajutor.

Lucrurile stau cam așa: tratamentul pentru cancer e gratis doar dacă ești internat, dar niciodată nu vor putea fi internaţi toţi cei 98.000 și nici măcar toţi cei care au nevoie imediată de spitalizare. Și dacă s-ar putea, tot degeaba ar fi. Pentru că în unele spitale tratamentele pentru cancer nu sunt disponibile integral. Pacienţii trebuie să cumpere de la farmaciile externe ce nu se găsește la farmacia spitalului. Deci e gratis, e sublim, dar lipsește aproape cu desăvârșire.

Programul naţional oncologic își propune să reducă numărul cazurilor de cancer, să îi trateze pe cei care au afecţiuni oncologice și să monitorizeze terapiile. Cred că dintre toate aceste obiective, îl realizează cel mai atent pe primul, dar în alt sens, mai sumbru, decât cel declarat.

Bine, bine, dar ce să facem dacă sunt mai puţini contribuabili decât bolnavi sau pensionari etc? Te poţi pune cu matematica? Imposibilităţile aritmetice sunt la tot pasul, dar am învăţat din experienţă (păstrând proporţiile) că dificultăţile ar putea fi depășite și că banii inexistenţi sunt adesea în altă parte. Managerii trebuie să recâștige ce se fură, nu ce se plătește pentru bolnavi. Nu tai de pe listă beneficiarii tratamentelor, ci reduci corupţia, a cărei absenţă ar vindeca România și chiar i-ar face iluștri pe lideri.

Visuri, nu? Corupţi vor fi mereu. Da, dar să fie mai puţini, pentru că se poate, după cum se vede la alţii. Și, pentru început, să nu mai fie corupţi cei care conduc instituţiile. Măcar ei să se ocupe cu cinste de ce le-a fost dat să facă. Să „moară pentru ţară”, metaforic desigur.

Contează și ca noi, contribuabilii, să nu mai furăm, dar cei care conduc nu trebuie să dea vina pe contribuabili, ci să-i câștige prin onestitate, să creeze un context în care mulţi vor fi încurajaţi să plătească cinstit. Altfel metastaza corupţiei, în care dăm toţi vina unii pe alţii pentru propriul furt, va continua să curme vieţile celor mai neajutoraţi. Și să nu se înșele nimeni, în faţa unui cancer mulţi dintre noi suntem neajutoraţi.

Apelul către autorităţi al membrilor Federaţiei Asociaţiei Bolnavilor de Cancer din România, dat publicităţii pe 8 iunie, a fost vizualizat de 201 ori (până în momentul scrierii acestui articol) pe site-ul Agerpres, în timp ce invitaţii emisiunilor de televiziune dezbat te miri ce scandaluri. E un indiciu al sprijinului care li se oferă bolnavilor de cancer. Oare doar din postura bolnavului de cancer nr. 98.001 am putea înţelege nevoia lor de a ști că nu vor muri mai repede doar pentru că sunt români?

Norel Iacob
Pentru Norel Iacob, studiile universitare și post universitare în domeniul religiei au reprezentat mijloace pentru a interacționa mai bine cu vastul domeniu al spiritualității umane. Iar din pasiunea pentru comunicare relevantă în acest domeniu, la scurt timp după terminarea studiilor, s-a implicat în media, realizând emisiuni TV și radio. Din 2009, este redactorul-șef al revistei Semnele timpului.