Iniţiativa este lăudabilă, cu un singur defect. Totul se bazează pe teoria încălzirii globale. Nu contest efectele poluării, dar cred că nu încălzirea planetei e marele „inconvenient truth”.

Sâmbătă seara la ora 20:30 va începe Ora Pământului şi în România. Iniţiat în Australia în 2007, şi căpătând amploare internaţională, cu peste 107 ţări afiliate, Ora Pământului este „cea mai mare manifestare de mediu din toate timpurile”, se afirmă în comunicatul de presă WWF România. Timp de o oră sunt chemaţi indivizi, companii sau comunităţi să stingă lumina. De ce? Pentru a salva planeta. Mai bine zis pentru a da un semnal că se doreşte salvarea planetei.

Ideea e simplă: cum atragem atenţia că planeta suferă? Prin stingerea luminii – gest simplu, de impact total. Click şi gata. Beznă. Deşi o oră de pauză la consumul de electricitate echivalează cu scoaterea din trafic a zeci de mii de automobile poluante, gestul are valoare de simbol şi e promovat ca atare. O lumină stinsă sugerează noapte, întuneric, extincţie.

În timp ce lumea civilizată e greu convinsă să stingă o oră lumina, lumea africană nu are nici măcar ce aprinde. Iar premierul afirma că în România „abecedarul civilizaţiei – asfalt, bec şi canalizare – e la un stadiu inacceptabil pentru o ţară a Uniunii Europene!”

Anul trecut, 2 milioane de români au stins lumina de Ora Pământului. Tot anul trecut, în cursul orei, Clubul de Astronomie a oferit posibilitatea bucureştenilor să urmărească corpuri cereşti care, altfel, nu sunt vizibile din cauza poluării luminoase. Acum 2000 de ani şi Dumnezeu a stins lumina, timp de trei ore (Matei 27:45). Pentru ca fiecare să-L identifice pe Cel ce este Lumina lumii. Şi deopotrivă salvarea planetei.

Aşadar sâmbătă seara suntem cu ochii la bec (trecerea la ora de vară nu ne scuteşte). Stingem o lumină. Poate aprindem o Alta.