La fiecare început de an, elitele lumii moderne au obiceiul de a se întâlni în de-acum celebra staţiune de schi elveţiană Davos sub motto-ul: „dedicaţi îmbunătăţirii stării lumii". Cea de-a 41 ediţie a Forumului Economic Mondial s-a desfășurat, la finalul lui ianuarie, sub titlul „Norme împărtășite pentru Noua Realitate". Cuvinte mari, pe care se pare că nu sunt singura care le înţelege doar pe jumătate.

Gideon Rachman, într-o analiză publicată în Financial Times sub titlul „Ce se ascunde în capul omului Davos?" observa că organizatorii inventează de la an la an titluri din ce în ce mai impenetrabile pentru a descrie discuţiile din cadrul forumului.

Ce înseamnă de fapt Noua Realitate? Că lumea s-a schimbat în urma crizei financiare și economice, nu mai este un secret pentru nimeni. Pretenţia cunoașterii acestei noi realităţi mi se pare puţin exagerată. Experienţa ultimilor ani, cred că ar trebui să ne fi învăţat să fim mai precauţi. În 2007, problema era una a creditelor „sub-prime", o problemă americană. Un an mai târziu, în 2008 ne-am dat seama că sistemul financiar mondial avea probleme serioase. În 2009 am văzut că economiile au intrat în recesiune, iar în 2010 am realizat că datoriile acumulate ne trag la fund ca niște pietre de moară atârnate de gât, pe care nu știm să le dezlegăm. S-a încheiat oare lanţul surprizelor? Greu de spus, chiar pentru capetele luminate ale acestei lumi. Ce ne rezervă 2011? Și la ce pot fi de folos întrunirile acestea la nivel înalt, dacă nu putem avea un răspuns la această întrebare?

Dincolo de aura conferită de amatorii de teorii conspiraţioniste, elitele reunite la Davos nu au demonstrat o prea mare abilitate de anticipare. Nu au anticipat căderea imperiului sovietic, nici crizele anilor 90 din America Latină, Rusia sau Asia, nici prăbușirea bulei speculative a noilor tehnologii, nici criza financiară și economică actuală. Experţii ce se adună în fiecare an la Davos nu par a avea ceva mai mult de oferit decât alţi experţi.

Dezbaterile Forumului Economic din Davos sunt însă interesante. Anul acesta s-a vorbit despre riscurile majore ale lumii, despre China, India și Africa, despre energie, despre mediu și resurse naturale, despre sistemul financiar internaţional, despre medicina personalizată, despre creștere economică și chiar și despre muzică. Dar nu aceste prezentări îi atrag în primul rând pe cei 2.500 de participanţi. Marea atracţie este de fapt ocazia de a vorbi cu alţi oameni puternici ai zilei pe holuri, la masă, la o cafea sau la diferitele recepţii. Realitatea acestui forum este mai mult legată de networking, auto-promovare, încheierea de afaceri și ascensiune socială, decât de îmbunătăţirea stării lumii.

Forumul din Davos nu merită însă nici a fi ridiculizat ca un banal eveniment monden. Pentru că, din când în când, lucruri importante se întâmplă în timpul acestui forum. Printre exemplele celebre de rezultate importante obţinute de-a lungul timpului la Davos pot fi amintite: (1) semnarea unei declaraţii de către Grecia și Turcia în 1988, evitându-se astfel riscul de război; (2) întâlnirea dintre reprezentanţii Coreei de Nord și de Sud în 1989, precum și (3) cea dintre primul ministru est-german și cancelarul vest-german, în același an, pentru a discuta planurile de reunificare; (4) o înţelegere cu privire la Gaza și Ierihon dintre Peres si Arafat în 1994, (5) o întrunire la nivel înalt între Marea Britanie și Iran în 2003 în ciuda faptului că cele două ţări nu aveau oficial relaţii diplomatice.

În toate aceste evenimente este însă greu de distins efectul Davos: câte dintre aceste întâlniri și rezultate s-ar fi realizat oricum, în alt context și câte nu.

Cristina Modoran este economist și scrie pentru rubrica ST Guest Contributors.