Ediţia portugheză a revistei Playboy a fost retrasă de pe piaţă din cauza pictorialului deocheat: Iisus Christos printre prostituate, lesbiene şi femei dezbrăcate.

Redacţia Playboy a dorit să-l omagieze astfel pe scriitorul portughez José Saramago, decedat recent. Se ştie că Saramago era ateu şi că romanul său, Evanghelia după Iisus Christos, a stârnit aprige controverse şi a fost declarat blasfemie de către Vatican. Omul e însă mort şi trăieşte, cel mult, prin cărţile sale. Aşa-numitul „omagiu" este mai degrabă pretextul unei iniţiative născută din dorinţa de a şoca publicul. Iar imaginea Întemeietorului creştinismului, cunoscut pentru învăţăturile Sale morale şi pentru moartea ca jertfă pentru păcatul omenirii, asociată unei reviste deocheate are potenţialul de a frapa privitorul.

Biblia ne spune despre Iisus că nu s-a ferit de păturile de jos ale societăţii, nici de grupurile marginalizate „oficial", fiind văzut uneori în prezenţa femeilor desfrânate (Luca 7:36-50; Ioan 8:1-11). Dar, diferenţa între ceea ce spune Biblia – Iisus căutând păcătoşii pentru a-i salva – şi demersul „fierbinte" al celor de la Playboy este uriaşă, ca de la Cer la Pământ.

Nu demult, Semnele timpului atrăgea atenţia asupra unui serial de animaţie al cărui personaj principal este JC (Jesus Christ) – un Iisus caricatural, fugit de-acasă pentru a trăi o viaţă anonimă în New York. Anul trecut, redactoarea-şefă a unei publicaţii belgiene apărea pe coperta revistei îmbrăcată ca o călugăriţă sexi, iar revista se dădea la pachet cu imitaţii ale ostiei catolice, însoţite de mesajul „Ia! Mănâncă! Acesta e trupu' meu."

Tot mai mult şi mai frecvent, oamenii se simt liberi să facă din religie un bâlci, un fel de circ unde se smulg hohotele de râs ale spectatorului prin exagerări şi acrobaţii la limită. Ursului i se pune belciug în bot şi lanţ la picior, pentru a dansa spre deliciul publicului. Ştim toţi că nu este în ordinea naturală a lucrurilor ca ursul să joace tontoroiul. Dar este aşa distractiv! Şi aşa de simplu să treci cu vederea! Băşcălia care ţinteşte şi trage în Iisus devine un trend greu de oprit. Nu este suficient ca Vaticanul sau biroul de presă al vreunei instituţii religioase să emită comunicate de condamnare sau dezaprobare. Este necesară o presiune a opiniei publice. „Gura satului" are forţa şi mijloacele necesare, şi poate stăvili puhoiul lipsei de respect faţă de ceea ce pentru unii este sacru. Nu cred că tăcerea publicului confirmă apetitul său pentru profanarea valorilor sau simbolurilor, cu atât mai puţin pentru ridiculizarea unui Om despre care ştim că a trăit pentru a propovădui iubirea.

Interesant este că decizia de retragere a scandaloasei ediţii (publicaţii) de pe piaţă a aparţinut conducerii centrale a publicaţiei amintite. I-a şocat şi pe ei! Deci, mai e o speranţă.