Masonii. Illuminati. Bilderberg. Sunt variaţii ale unei partituri intonate cu aceleași instrumente. Mecanisme politice, financiare, controlul minţii și propagandă pentru a-și atinge scopul: guvernarea din umbră. Cel puţin, așa traduc amatorii de teorii ale conspiraţiei. Adepţi ai unor noi forme de senzaţii tari. Viaţa ne este modelată de acestea și nici măcar nu ne mai deranjează.

De ce setea de știri senzaţionale este mai intensă decât anticiparea normalităţii? Aceasta este una dintre întrebările care ar trebui să ne domine existenţa. Capacitatea de reflecţie în această direcţie ar putea reconfigura multe dintre priorităţile noastre.

Viaţa ca un spectacol

Stilul de viaţă ne este modelat de vânătoarea de știri tari. Dăm click acolo unde subiectul pare să fie incitant. Unde speculaţiile pot să curgă. Iar miezul textului nu este informaţia, ci conspiraţia. Până la un punct dorinţa de senzaţional poate fi înţeleasă. Suntem curioși și ne place excesul. Viaţa ar fi mult prea anostă dacă nu ar avea fanteziile ei. Însă cine le temperează?

În aceste condiţii nu este greu de înţeles de ce lăsăm ca sufletul să ne fie invadat de senzaţii tari. Teoriile conspiraţioniste ne pot configura prezentul și viitorul. În consecinţă, încercăm în calitate de războinici ai luminii să decriptăm mișcările subversive ale tuturor organizaţiilor secrete. Fie ele politice sau religioase. Societăţile secrete, iezuiţii sau guvernele sunt monitorizate cu atenţie și distribuim în eter orice informaţie preţioasă care ar putea salva sufletele captive. Nu mai putem analiza și aștepta liniștiţi. Reacţionăm cu încrâncenare fiindcă suntem dominaţi de certitudini, iar dilemele nu își mai au sens în viaţa noastră. 

Avem impresia că înţelegem toate detaliile, iar interogaţiile noastre își găsesc întotdeauna răspuns. Au plănuit evreii și masonii să conducă lumea? Care sunt manevrele secrete ale vizitei lui Joe Biden? Sunt întrebări care ar suscita oricând mai mult interes decât informaţia încadrată în limitele normalităţii. Nu mai suntem surprinși: senzaţionalul și-a pus pecetea pe noul stil de viaţă.

Și totuși…

Nu pot fi contestate anumite realităţi istorice. Da, masonii sunt nu doar discreţi, ci și secreţi. Și au un imens potenţial de influenţă politică. Bilderberg are o agendă globalistă. Indiscutabil. Multe dintre evenimentele citite în cheie conspiraţionistă pot avea aspecte neelucidate. Generatoare de speculaţii. Și care nu pot fi ignorate. Însă, în momentul în care toate acestea devin parte a normalităţii vieţii ceva nu este în regulă. Vânătoarea sistematică de conspiraţii ne lasă cu sufletul gol.

Sunt conștient că se trag sfori. Că se fac jocuri în culise. Iar religia poate fi un instrument politic. Însă toate acestea fac parte din practica și din firea umană. Conspiraţia poate exista, dar nu se poate teoretiza fiindcă nu poate fi explicată toată realitatea printr-o teorie unificată. Oricât de incitantă ar părea. Și indiferent cine o afirmă. Fie că este un film (precum Zeitgeist) sau un om de știinţă (precum Walter Veith). Consecinţele nu pot fi ignorate: viaţa în alb și negru este la modă. Dar nuanţele mai preocupă pe cineva?

Pilulele care ne definesc existenţa

Viaţa derulată în perimetrul senzaţionalului nu poate rămâne fără efecte. Normalitatea este redefinită, iar concepţiile despre viaţă sunt reconfigurate. Un potenţial pericol va exista întotdeauna. De aceea încerc să mă delimitez de gândirea conspiraţionistă și goana după senzaţii tari. Știu că nu trăiesc într-un Univers determinist. Și că nimeni nu a primit ca sarcină să salveze planeta și nici pe Dumnezeu de ocultele mondiale. Ne-am obişnuit să gândim în manieră speculativă ori de câte ori ceva surprinzător se petrece în jurul nostru. Şi mai ales atunci când ceea ce definim noi ca fiind normalitate ignoră regulile jocului. Reguli stabilite adeseori chiar de noi.

În filmul Matrix, personajului principal i se oferă două pilule și i se spune: „dacă alegi pilula albastră, te vei trezi în patul tău, trăind în realitatea în care ai trăit și până acum. Dacă alegi pilula roșie, îţi arăt adevărata realitate în care trăiești și care, până acum, ţi-a fost străină”. Negaţie sau speculaţie. Acestea par să fie singurele alternative. Și, totuși, unde este cea de a treia pilulă?

Evident, suntem datori să descifrăm lumea. Însă în limitele realităţii. Nu a uneia artificial construite. Fixarea gândirii doar asupra unui singur aspect ne împiedică să vedem lucrurile din perspective diferite. Cu siguranţă, avem nevoie de un antidot împotriva gândirii captive. De unde îl luăm? Poate că este necesară o resetare a arhitecturii noastre mentale pentru o înţelegere a lumii cu toate nuanţele ei. Am identifica astfel pilula de care avem nevoie.

În lipsa ei, constatăm doar că am uitat să trăim în realitate. Și să dăm click pe normalitate. Ce ar fi dacă am deveni mai interesaţi și de lucruri lipsite de senzaţii tari? Și care nu sunt virale. Dar care provoacă reflecţie. Sau generează schimbare. Și, vorba lui Pleșu, poate începem să ne bucurăm de frumuseţea uitată a vieţii. Lăsând spaţiu și pentru dileme…