Riscând executarea pentru că a ales creștinismul

864

O femeie sudaneză, de 27 de ani, are timp până astăzi să renunţe la creștinism, ca să poată trăi. În caz contrar, guvernul sudanez îi va pedepsi cu moartea convertirea de la islamism – considerată apostazie - și căsătorirea cu un bărbat creștin – considerată adulter.

Meriam Yehya Ibrahim, însărcinată în luna a opta cu un al doilea copil, se află în prezent în arest, împreună cu copilul ei care n-a împlinit încă doi ani. Tânăra femeie a fost arestată în luna august a anului 2013, după ce un membru al familiei ei a acuzat-o de adulter fiindcă s-a căsătorit cu un sudanez creștin. Potrivit legii islamice Sharia, o femeie musulmană nu are voie să se mărite cu un bărbat nemusulman, căsătoria lor (dacă ar avea loc) ar fi considerată adulter. Așa că judecătorii au adăugat pe lista capetelor de acuzare și apostazia, după ce femeia le-a spus că nu poate fi acuzată de adulter fiindcă și ea este creștină.

Meriam a fost crescută creștin-ortodoxă, de către mama ei, după ce tatăl, de religie islamică, le-a abandonat, relatează Al Jazeera. Această istorie însă nu a fost suficient de convingătoare pentru judecători. Tânăra a fost condamnată de o curte din Khartoum, pe 11 mai. Ulterior, a primit și un ultimatum pentru retractarea credinţei, retractare care, odată refuzată, ar putea-o costa o bătaie cruntă cu biciul, înainte de a fi executată, scrie Sudan Tribune.

Reacţii diplomatice

Cazul lui Ibrahim a intrat în atenţia reprezentanţilor politici ai mai multor ţări, care au luat poziţii vehemente împotriva sentinţei. Activiștii pentru drepturile omului au criticat aspru situaţia la care s-a ajuns și au cerut guvernului sudanez să respecte libertatea de credinţă. „Detaliile acestui caz expun imixtiunea nepermisă a regimului în viaţa personală a cetăţenilor sudanezi”, scria Sudan Change Now Movement, o asociaţie de activiști, într-o declaraţie publică.

Amnesty International transmitea, prin vocea cercetătoarei Manar Idriss că „a condamna o femeie la moarte pentru alegerea ei religioasă și la biciuire pentru că s-a căsătorit cu un bărbat aparent de altă religie este oribil și nu ar trebui nici măcar luat în calcul vreodată.”

Ambasada Marii Britanii, cea a Olandei, cea a Canadei și cea a Statelor Unite au transmis o declaraţie comună prin care și-au exprimat îngrijorarea cu privire la decizia curţii, solicitând autorităţilor Sudaneze să abordeze cazul lui Ibrahim cu compasiune: „Suntem îngrijoraţi de sentinţa violentă care ar putea fi aplicată ca urmare a descoperirii adulterului”, se arată în declaraţia care, deși pare că nu contestă definiţia adulterului, este totuși vehementă împotriva sentinţei.

„Cerem guvernului Sudanului să respecte dreptul la libertate religioasă, inclusiv dreptul de a-ţi schimba religia sau credinţele, un drept care este consfinţit de legea internaţională privind drepturile omului, precum și de Constituţia Interimară adoptată de Sudan în anul 2005”, mai spun diplomaţii.

Realitatea din teren

Constituţia Interimară a Sudanului se bazează pe Legea Islamică (Sharia) ca o sursă a legislaţiei, mai ales în nordul ţării, predominant islamic. În Sudanul de Sud, cetăţenii se bucură de o libertate mai mare de credinţă, dar trei sferturi din populaţia ţării este concentrată în nord. În plus, mulţi creștini au fost nevoiţi să fugă din sud în nord, din cauza războiului civil. În zonele în care sunt majoritari, și creștini și musulmanii își ignoră doleanţele.

În nord, deși sunt obligaţi prin lege, cei mai mulţi angajatori musulmani nu le acordă creștinilor 2 ore duminica, înainte de 10.00 am, pentru a participa la serviciile divine. Cei mai mulţi creștini se adaptează, închinându-se vinerea, sâmbăta sau duminica seara. Școlile ţin ore duminica, iar elevii creștini nu sunt scutiţi dacă lipsesc.

În sud, acolo unde creștinii sunt majoritari, musulmanii nu au liber vinerea în ziua lor de rugăciune, iar școlile nu îi scutesc pe elevii islamici care lipsesc de la ore în această zi. Diferenţa este însă că nu există o lege care să ceară creștinilor să adapteze condiţiile la religia islamică.

Ce soluţii reale există

În general, legislaţia Sudanului nu pare oricum o motivaţie suficientă pentru respectarea libertăţii religioase. De aceea e de așteptat ca apelurile ambasadelor să nu constituie o presiune foarte mare pentru guvernul sudanez.

Reprezentanţi ai delegaţiei Uniunii Europene la Khartoum au apelat în schimb la un argument mai puternic. Aceștia au subliniat într-un comunicat că „în contextul convenţiilor ONU și al celor ale Uniunii Africane, Sudanul are o obligaţie internaţională de a apăra și de a promova libertatea religioasă.” Metodele coercitive aplicate la nivel internaţional se văd, de departe, drept mai eficiente, cu atât mai mult cu cât au dat deja roade.

Rolul pivotal al Statelor Unite în referendumul pentru independenţa Sudanului de Sud (2011) este o dovadă a faptului că ameninţările privind retragerea ajutoarelor, aplicarea unor inderdicţii la importuri-exporturi, și chiar aplicarea de sancţiuni financiare sunt eficiente în dirijarea naţiunii către cultivarea libertăţii. De aceea UNHCR, Agenţia ONU pentru Refugiaţi, le recomanda în raportul anual emis în anul 2012.

Rămâne de văzut în ce măsură efervescenţa reacţiei comunităţii internaţionale în cazul Ibrahim va da roade. Până atunci însă, creștinii din lumea întreagă se roagă pentru situaţia coreligionarilor lor din Sudan.