Corupţia pastorilor africani nu poate fi combătută cu legi occidentale

3450

Credincioșii prinși sub dărâmăturile unui hostel aparţinând unei biserici nigeriene au fost auziţi cântând imnuri religioase în așteptarea echipelor de intervenţie. Unii au așteptat zile întregi. Mulţi, cu zecile, n-au mai avut însă nicio șansă.

Prăbușirea bisericii a fost o lovitură dură de imagine pentru Biserica Tuturor Naţiunilor, o congregaţie penticostală care numără circa 15.000 de credincioși activi săptămână de săptămână. Controversele care înconjurau oricum biserica au fost potenţate de eforturile membrilor de a controla cât mai strict informaţiile referitoare la accident, iar lipsa informaţiilor a condus la o izbucnire de furie în Africa de Sud, de unde proveneau 80 dintre cele 83 de victime care nu au supravieţuit tragediei.

Super-pastori pentru mega-biserici

Cazul Bisericii Tuturor Naţiunilor a ajuns în presa internaţională pentru că existenţa congregaţiei vorbește despre un fenomen aflat în expansiune în Nigeria și, de fapt, în întreaga Africă. Mega-bisericile (congregaţiile cu mii de membri activi) sunt din ce în ce mai răspândite, iar super-pastorii lor din ce în ce mai bogaţi.

În condiţiile în care astfel de biserici se bucură de sprijinul explicit al unor figuri care marchează scena politică sau mondenă a Africii, unii se întreabă cât de mult mai pot fi vulnerabilizaţi locuitorii continentului.

Biserica Tuturor Naţiunilor este păstorită de un bărbat pe care credincioșii îl numesc „Profetul”: Temitope Balogun (T.B.) Joshua. Acesta își diseminează profeţiile în mediul internaţional prin intermediul unei televiziuni prin satelit, Emmanuel TV, care transmite fragmente de program și pe YouTube.

Bărbatul pretinde că are puteri vindecătoare, iar admiratori care să îl susţină în această „lucrare” sunt cu duiumul. Printre ei se numără, potrivit The Economist, fostul președinte al Ghanei, John Atta Mills, Winnie Madikizela-Mandela (fostă soţie a lui Nelson Mandela), Jiulius Malema, un politician radical din Africa de Sud, dar și Morgan Tsvangirai, liderul opoziţiei din Zimbabwe.

Și oameni simpli sunt gata să depună o mărturie favorabilă privind puterile pe care le manifestă Profetul. Un contabil britanic acum pensionat frecventează biserica lui T.B. Joshua de 12 ani, când pastorul l-ar fi vindecat de astm. O femeie din Botswana îl urmează pe pastor fiindcă a vindecat-o de infertilitate și a putut avea un copil. Un pastor din Argentina spune însă că vede dincolo de aceste vindecări individuale: „văd un lider mondial în Profetul”.

Sfânta Corupţie

Până să ajungă însă lider mondial, Profetul se bucură de succes antreprenorial. Potrivit revistei de afaceri Forbes, în anul 2011, pastorul T.B.Joshua era al treilea cel mai bogat pastor al Nigeriei. Capul listei era David Oyedepo, a cărui avere era estimată la 150 de milioane de dolari.

Corupţia clericilor din Nigeria nu urmărește însă clișeul occidental al evanghelistului care bagă mâna în cutia milei ca să se îmbogăţească.

În primul rând, mulţi dintre evangheliști oferă sume uriașe săracilor și conduc programe educaţionale care reușesc să suplinească lipsa serviciilor guvernamentale de bază. Cel puţin într-un fel. Mega-bisericile se constituie în adevărate mine de aur pentru economiile locale în care funcţionează, pentru că foarte adesea grupează în jurul lor afaceri conexe: hoteluri, buticuri și alte afaceri de mici dimensiuni care îi vizează direct pe credincioși.

Apoi, banii pe care îi rulează unii dintre liderii acestor organizaţii ajung să fie implicaţi în chestiuni mult mai grave decât vanitatea unui individ. Este cazul lui Ayo Oritsejafor, președintele Asociaţiei Creștine a Nigeriei, un apropiat al președintelui Goodluck Jonathan, care a fost implicat recent într-un scandal-monstru, după ce s-a descoperit că un avion privat pe care acesta l-a închiriat transporta 9,3 milioane de dolari, cash, în Africa de Sud. Principala suspiciune cu privire la scopul banilor a fost aceea că ei ar fi urmat să achite o achiziţie de arme făcută în numele guvernului Nigerian.

Probleme diferite, soluţii diferite

Deși unii se vor grăbi să califice astfel de relatări drept motive pentru care instituţiile religioase nu trebuie învestite cu încredere și nici cu bani, mai constructiv ar fi vedem problema în complexitatea ei. Corupţia în mega-bisericile din Africa nu este sora geamănă a corupţiei din mega-bisericile occidentale, pentru că impactul ei poate fi mult mai grav (cu tot cinismul pe care îl presupune o astfel de ierarhizare). Pe de altă parte, instrumentele care trebuie folosite pentru combaterea corupţiei în Africa diferă de cele legislative, care pot și sunt folosite în ţările puternic industrializate.

În Africa, deoarece creștinismul are o priză fulminantă la public, oamenii politici se folosesc de manifestările de credinţă pentru a-și urmări propria agendă. Ei sunt cei care fac legea și ei sunt cei care îi asigură aplicarea. De aceea, în Africa, metoda eradicării corupţiei prin coerciţie legală iese, cel mai adesea, din calcul. Ce ar putea avea însă efect ar fi ridicarea nivelului de educaţie al populaţiei. Aceasta nu doar că le-ar lărgi oamenilor orizontul cultural, ci, emancipându-i financiar, ar elimina din presiunile psiho-sociale care îi vulnerabilizează în faţa predicatorilor radicali care le promit binecuvântări divine.

Foto: accrareport.com

Alina Kartman
Alina Kartman face parte din echipa permanentă de redactori ST. Are peste 9 ani de experiență în presa online din România și, atunci când nu scrie pentru ST, îmbină jurnalismul cu videografia și copywriting-ul la studioul KiteMedia.