Raport ONU: Băieţi forţaţi să își violeze mamele în timpul războiului din Congo

12366

Atrocităţi prea grozave pentru a fi imaginate s-au petrecut în realitate în timpul războiului civil din Republica Democrată Congo, care oficial a luat sfârșit în 2003, deși conflicte violente persistă în partea de est a acestei ţări.

Republica Democrată Congo este una dintre ţările cu cel mai redus nivel de trai din lume. Ţara se află pe ultimul loc în clasamentul realizat pe baza Indicelui Dezvoltării Umane al Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (UNDP). Ţara a fost sfâșiată de conflicte armate de la începutul primului război civil, în 1993, și până astăzi. Ultimul mare conflict, care a implicat nouă naţiuni africane, este al Doilea Război Congolez, care a început în 1998 și s-a terminat în 2003, cu un tratat oficial de pace, urmat de primele alegeri democratice, în 2006.

Însă instituţiile statului s-au dovedit puţin capabile să îmbunătăţească viaţa populaţiei prin măsuri de stopare a violenţelor şi generare de dezvoltare economică și să pună capăt conflictelor armate între diferitele grupuri etnice, care se luptă între ele și împotriva forţelor guvernamentale. International Rescue Committee estima la un moment dat că, din anul 1998 și până în 2008, muriseră peste 5,4 milioane de oameni, ceea ce înseamnă că vorbim despre cel mai sângeros conflict de după al Doilea Război Mondial.

Raportul ONU a stabilit că au avut loc „crime de război” și „crime împotriva umanităţii” în conflictul iscat în 2016 în regiunea Kasai, care au implicat miliţiile grupărilor Kamuina Nsapu și Bana Mura și forţele armate guvernamentale. Armata congoleză s-a aliat cu gruparea Bana Mura împotriva miliţiei Kamuina Nsapu în unul din cele mai importante conflicte din anii recenţi.

Raportul descrie masacre și violuri în masă, acte de canibalism și cruzime greu de imaginat, înfăptuite de ambele tabere. Este vorba de 126 de pagini care includ mărturiile unor băieţi obligaţi să își violeze mamele, ale unor fete învăţate că magia neagră le va ajuta să prindă gloanţe cu mâinile goale (copii folosiţi drept scuturi umane), ale unor femei puse să aleagă între a fi omorâte sau a fi violate în grup. Soldaţi care își ciopârţesc victimele de vii și le mânâncă organele sau le beau sângele, cât și decapitarea a 186 de bărbaţi dintr-un singur sat sunt de asemenea menţionate.

Nils Melzer, raportor special al ONU pentru tortură, este îngrijorat că raportul arată doar ceea ce ar fi un „preludiu pentru ce va urma. Din punctul meu de vedere, Kasai deja poartă semnătura a ce s-a întâmplat în Rwanda sau în Bosnia”, făcând referire la genocid, epurare etnică.

Guvernul congolez a declarat pentru Reuters că raportul este „dubios”, fiindcă guvernul nu are niciun fel de informaţii că asemenea acte s-ar fi petrecut în realitate și așteaptă ca raportul să fie înmânat magistraţilor congolezi.