Sondaj: Americanii nu mai vor corectitudine politică

144

Majoritatea americanilor nu agreează declaraţiile „corecte politic” și sunt contrariaţi de faptul că nu au voie să le spună lucrurilor pe nume, arată un sondaj realizat între 28 noiembrie şi 4 decembrie 2018 de către Institutul Marist pentru reţeaua audiovizuală publică NPR/PBS.

Sătui de îngrădirea dreptului la liberă exprimare, majoritatea americanilor (52%) nu doresc ca ţara lor să avanseze pe drumul corectitudinii politice. Orientarea politică modelează și atitudinile faţă de această temă sensibilă a societăţii americane – 55% dintre cei care se declară democraţi, 33% dintre independenţi și numai 13% dintre republicani se declară în favoarea creșterii corectitudinii politice.

Partizanii corectitudinii politice au fost majoritar democraţi, adulţi sub 30 de ani, persoane de culoare și locuitori ai orașelor mici, după cum indică datele sondajului.

În timp ce 70% dintre respondenţi sunt de părere că nivelul de politeţe din cercurile de putere de la Washington a scăzut după ce Trump a câștigat alegerile prezidenţiale, părerile se împart când trebuie numit vinovatul pentru această stare de lucruri. Democraţii cred că președintele este responsabil de acest vid de politeţe (67%), în timp ce republicanii cred că mass-media poartă toată vina (58%), acuzată de fake news mai mult decât oricând în mandatul președintelui Trump.

Sondajul este o avertizare pentru democraţi, care au obţinut controlul în Camera Reprezentanţilor cu sprijinul independenţilor, după alegerile din noiembrie, consideră Lee Miringoff, directorul Institutului Marist. Miringoff crede că susţinerea independenţilor ar putea deveni nesigură în condiţiile în care democraţii vor face din „sensibilitatea culturală” o temă principală a alegerilor prezidenţiale din 2020.

Rezultatele sondajului nu constituie totuși o surpriză, în condiţiile în care un alt studiu, asupra peisajului politic polarizat din America și desfășurat între decembrie 2017 și septembrie 2018, a arătat că 80% dintre americani văd în corectitudinea politică „o problemă pentru ţară”. Realizat de grupul de stânga „More in common” (Mai multe în comun), studiul a arătat că inclusiv minoritarii resping această ideologie. Aproximativ 79% dintre albi, 88% dintre nativii americani, 87% dintre hispanici, 82% dintre asiatici și 75% dintre americanii de culoare nu agreează corectitudinea politică. Rugaţi să spună ce anume îi deranjează la corectitudinea politică, foarte mulţi respondenţi au indicat frustrările lor legate de îngrădirea „capacităţii de a se exprima liber”.

„Corectitudinea politică e un soi de balustradă, un paravan de protecţie (…) pentru anumite categorii”, afirmă eseistul și romancierul Pascal Bruckner în cadrul unui interviu recent. Sau cel puţin așa a fost concepută, doar că ea a evoluat în timp, de la „un mecanism de bun-simţ” la o „ideologie care te împiedică să le spui lucrurilor pe nume”. În opinia scriitorului francez, corectitudinea politică s-a convertit într-o doctrină la începutul anilor ’90, când lupta pentru drepturile sociale a fost înlocuită cu cea pentru drepturile minorităţilor, devenind în timp un instrument de reprimare a reflecţiei și a viziunii diferite despre lume. Exact starea de lucruri care a favorizat alegerea lui Donald Trump, punctează Bruckner.

Într-o societatea în care s-a ajuns la extrema cenzurării oricărei exprimări pentru a nu răni în vreun fel sensibilitatea celorlalţi, Trump s-a afirmat ca inamic declarat al corectitudinii politice, prin virajele abrupte către apelative jignitoare și insulte la adresa oponenţilor săi. În iunie 2015, candidatul republican eticheta imigranţii mexicani drept „infractori” și „violatori”.

În prima dezbatere republicană pentru alegerile primare, președintele Trump își explica apelativele jignitoare folosite de-a lungul timpului, blamând corectitudinea politică pentru o serie de lucruri rele care se petrec în America. „Nu am timp pentru o corectitudine politică totală. Și, ca să fiu sincer cu dumneavoastră, nici această ţară nu are timp”, declara el la Fox News.

Corectitudinea politică nu are însă nevoie de opoziţia președintelui pentru a deveni o ideologie tot mai blamată de cetăţeni – îi reușește de minune să se autosaboteze prin interdicţii care vizează absurdul.

În Massachusetts, o fetiţă de 4 ani și părinţii ei au fost șocaţi când învăţătoarea i-a interzis copilului să folosească expresia „cea mai bună prietenă a mea”. Atunci când părinţii au solicitat explicaţii, școala le-a trimis o scrisoare în care se preciza că expresia poate determina unii copii să se simtă excluși și de aceea copiii ar trebui să aibă o mulţime de prieteni buni, în loc de un singur prieten, care să fie „cel mai bun”.

Mama fetiţei a decis să găsească o nouă instituţie de învăţământ, în care copiii pot declara liber că au un prieten foarte apropiat, iar decizia ei a fost salutată în mediul online de cei care comentau cazul.

O persoană a scris pe Facebook că, în mod evident, este imposibil ca toată lumea să te placă sau să poţi numi drept „cel mai bun prieten” pe oricine, dar că acest lucru este absolut firesc și trebuie învăţat de la vârste mici, „astfel încât să poţi crește și să fii un adult normal”.