Austin Eubanks, supravieţuitor al atacului de la Liceul Columbine, și-a luat viaţa

619

Epidemia atacurilor armate din școlile americane are efecte care nu au fost încă pe deplin înţelese. O tendinţă tragică se conturează din decesele celor care supravieţuiesc măcelurilor armate, dar nu fac faţă vieţii de după.

Tânărul Austin Eubanks (37 de ani), care a supravieţuit atacului armat de la Liceul Columbine (1999) și a devenit ulterior activist în combaterea dependenţei de substanţe, a fost găsit decedat în casă. Poliţiștii nu au precizat cauza exactă a decesului, însă au anunţat că nu există indicii privind o mână criminală.

Eubanks fusese împușcat în mână și în genunchi în timpul atacului soldat cu moartea a 12 dintre colegii săi de clasă și a unui profesor. În 2017, Eubanks le relata jurnaliștilor de la BBC cum, în urma atacului, și-a pierdut cel mai bun prieten și a rămas dependent de medicamentele împotriva durerii. „Mi-au fost administrate o serie de substanţe care erau menite să mă sedeze și să amelioreze durerea”, povestea el. „Am devenit dependent chiar înainte să știu ce se întâmplă.”

Ulterior Eubanks a început să lucreze cu un centru de recuperare după dependenţă și a întreprins un turneu în Statele Unite pentru a-și spune povestea și a contribui la diverse programe de recuperare și prevenire.

Familia lui declara, după anunţarea decesului, că Eubanks „a pierdut bătălia chiar cu boala împotriva căreia luptase pentru a-i ajuta pe alţii. După cum vă puteţi imagina suntem mai mult decât șocaţi și întristaţi și vă rugăm să ne respectaţi intimitatea în aceste clipe”, au spus reprezentanţii familiei pentru un post local de televiziune.

În luna martie, Jeremy Richman (49 de ani) tatăl unei fetiţe de 6 ani ucise în masacrul de la școala Sandy Hook (2012), și-a luat viaţa. După moartea fiicei lui, alături de alţi 20 de elevi și profesori de la școală, Richman își dedicase viaţa prevenirii atacurilor armate. Însă în ciuda eforturilor sale de a-și continua viaţa sub o nouă identitate, cea de supravieţuitor a morţii propriei fiice, Richman a cedat sub povara durerii.

La fel s-a întâmplat și cu doi elevi care supravieţuiseră atacului de anul trecut de la Liceul „Marjory Stoneman Douglas”, din Parkland. Aceștia s-au sinucis, pe fondul incapacităţii de a face faţă simţământului de vină asociat propriei supravieţuiri.

Câţiva liceeni înmatriculaţi la această școală porniseră o veritabilă campanie politică pentru a cere înăsprirea legislaţiei care reglementează posesia armelor în SUA. Iar, prin eforturile lor, sprijinite de ONG-ul Everytown for Gun Safety și de numeroase vedete care au donat sume importante pentru promovarea evenimentului, Marșul pentru Vieţile Noastre a scris istorie devenind cea mai amplă manifestaţie organizată vreodată de elevi pe teritoriul Statelor Unite și cel mai mare protest din SUA, de la demonstraţiile împotriva Războiului din Vietnam încoace.

„Violenţa deliberată, intenţionată, generează efecte mult mai durabile asupra sănătăţii psihice a martorilor decât generează dezastrele naturale sau accidentele”, susţin cercetătorii Centrului Naţional pentru Tulburarea de Stres Posttraumatic, afiliată Departamentului american de Relaţii cu Veteranii. „Consecinţele pentru indivizi și comunitate sunt prelungite, iar supravieţuitorii simt adesea că au fost victime ale unei nedreptăţi. Aceasta poate duce la mânie, frustrare, simţământul lipsei de ajutor, frică și dorinţă de răzbunare.”