Tratatul privind Forţele Nucleare Intermediare (INF) pare să își dea ultimele suflări, după anunţuri făcute recent de singurele puteri semnatare, SUA și Rusia, că se retrag cu totul din tratat și, respectiv, că își suspendă temporar participarea. Deși diferă, exprimările alese transmit același semnal: cele două puteri nucleare revin la un climat de neîncredere pe care nimeni nu și-ar dori să-l retrăiască.

Tratatul privind Forţele Nucleare Intermediare, semnat de președinţii Ronald Reagan și Mihail Gorbaciov, în 1987, interzicea conceperea, testarea și instalarea a orice fel de rachete nucleare sau convenţionale, lansate de la sol sau de croazieră, a căror rază de acţiune depășește 500 km, cât și a sistemelor de lansare. În baza acestui tratat, care practic a pus capăt Războiului Rece și cursei înarmărilor prin distrugerea unei întregi clase de sisteme de lansare pentru rachete convenţionale și nucleare, cele două puteri au libertatea și responsabilitatea de a se controla reciproc.

În ultimii ani, Statele Unite au început să acuze Rusia că dezvoltă armament ce încalcă prevederile tratatului, fără însă a divulga prea multe informaţii. Rusia a negat întotdeauna acuzaţiile, lansând la rândul ei acuze la adresa Statelor Unite că încalcă tratatul prin amplasarea scutului antirachetă în Europa, scut care ar putea fi modificat și în scopuri ofensive, lucru pe care SUA nu îl admite. Odată cu schimbarea președinţiei americane, acuzaţiile s-au făcut fără perdea, iar președintele Donald Trump a anunţat la 2 februarie că Statele Unite încep procedura de retragere din tratat și trec la conceperea unor opţiuni militare pe măsură. Procedura de retragere durează 60 de zile, timp în care Rusia a fost somată să distrugă tehnologia cu pricina și astfel să oprească procesul. „Sub incidenţa legii internaţionale, aceasta este în realitate ultima șansă acordată Rusiei. Dacă va fi o altă cursă a înarmării, Rusia va fi cea care a subminat arhitectura securităţii globale”, spune un înalt ofiţer american.

Drept răspuns, președintele Vladimir Putin a anunţat că și Rusia își suspendă obligaţiile din cadrul tratatului, acuzând Statele Unite că îl încalcă de ani de zile prin instalarea sistemelor balistice în România și posibil în Polonia și prin folosirea rachetelor balistice pentru testarea acestui sistem. Ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, i-a spus președintelui Putin că aceste sisteme sunt perfect compatibile cu rachetele de croazieră Tomahawk cu încărcătură nucleară și rază medie de acţiune (de până la 2.500 km), fiind o încălcare clară a Tratatului privind Forţele Nucleare Intermediare. Posibilitatea desfăşurării a 24 de rachete americane de croazieră Tomahawk în România este reală la ora actuală și alte 24 de rachete „vor apărea şi în Polonia, când aici va fi amplasat sistemul Aegis Ashore în cadrul scutului antirachetă”, a declarat ministrul rus de externe. Desigur, Statele Unite neagă aceste acuzaţii.

De ce a acţionat SUA

Motivul de dispută între cele două puteri nucleare este sistemul de rachete al rușilor Novator 9M729. În iulie 2014, cei de la The New York Times au fost primii care au scris despre faptul că Washingtonul ar avea suspiciuni că Rusia încalcă tratatul în discuţie și că testează un nou sistem de lansare de rachete încă din 2008. Conform publicaţiei, administraţia Obama a încercat să ajungă la un compromis cu Rusia fără să trebuiască să lanseze acuzaţii publice. Departamentul de Stat al SUA a declarat săptămâna trecută că din 2014 s-au purtat cinci discuţii confidenţiale între experţi militari din ambele părţi cu privire la sistemul Novator, dar că rușii au ascuns informaţii, au minţit și au negat date despre sistem.

În continuare există foarte puţine date tehnice despre sistemul de rachete Novator. Conform directorului Serviciului Secret Naţional, Dan Coats, rachetele Novator 9M729 pot suporta încărcătură convenţională, cât și nucleară, fiind o tehnologie similară rachetelor Iskander, și ar avea o rază de acţiune estimată pe la 2.000 km. Washingtonul crede că noul sistem este pregătit pentru instalare, Coats confirmând că au fost detectate mai multe unităţi care pun în pericol direct cea mai mare parte din Europa și părţi din Asia.

În decembrie 2017, purtătoarea de cuvânt a Ministerului de Externe al Rusiei, Maria Zakharova, a recunoscut pentru prima dată existenţa sistemului de rachete 9M729, susţinând însă că Rusia își respectă în continuare obligaţiile din INF și că nu au fost dezvoltate sau testate rachete care să contravină INF. Iar într-o încercare de a transparentiza situaţia și de a îmbuna Statele Unite, Rusia a invitat atașaţi militari și jurnaliști de peste graniţe, în Moscova, pentru a le prezenta racheta. Un oficial al Ministerului Apărării a explicat care sunt caracteristicile în detaliu, susţinând că racheta are o rază de acţiune de maximum 480 km, neintrând astfel de sub incidenţa tratatului. Statele Unite au refuzat oferta Rusiei de a inspecta racheta, susţinând că un „display static” nu este relevant pentru a verifica adevărata rază de acţiune.

Statele Unite au cerut și o întrunire a Comisiei de Verificare Speciale, un corp tehnic care vizează problemele de conformare la regulile INF, însă nu s-a putut ajunge la nicio concluzie. Se pare că Statele Unite ar avea dovezi destul de puternice pentru a lansa aceste acuzaţii, dar nu suficiente, iar acuzaţiile împotriva Rusiei implică aspecte tehnice și legale extrem de complicate, scrie DW.

Strategiile Rusiei

De ce ar fi conceput Rusia un arsenal balistic care să încalce flagrant prevederile INF? Raţiunile pot fi multiple. Rusia este o ţară care își împarte graniţa cu alte 14 ţări. Pe flancul vestic și estic este NATO, aliata SUA, care s-a extins de-a lungul graniţelor sale, inclusiv prin instalarea sistemelor antirachetă în România și, posibil, în Polonia, sistem care ar trebui să funcţioneze împotriva rachetelor cu rază scurtă și medie de acţiune.

În jurul Rusiei, dar nu neapărat la graniţă cu ea, sunt ţări care nu sunt semnatare ale Tratatului INF și care toate au rachete capabile să îi lovească solul – Israel, Iran, Pakistan, India, China, Coreea de Nord, ba chiar au și capacităţi nucleare. Dintre ele, China, care se mândrește cu cea mai mare armată din lume și a doua economie mondială, este chiar la graniţă. Există multiple scenarii în care Rusia ar beneficia de pe urma rachetelor Novator într-un conflict deschis cu China. De fapt, până și oficiali americani recunosc că dezvoltarea acestui sistem este în primul rând un răspuns la noile capacităţi militare ale Chinei, dar, pentru SUA, „asta nu contează. Pentru noi este vorba despre controlul armelor și securitatea europeană”, a declarat un oficial american.

Nu îl ultimul rând, dezvoltarea unui sistem balistic despre care nu se știe clar ce rază de acţiune are ar putea fi doar încă o piesă în războiul hibrid pe care Rusia îl poartă pentru destabilizarea alianţelor vestice, inclusiv a NATO. Organizaţia RAND, ONG de tip think tank fondat cu scopul iniţial de a efectua cercetare și analiză pentru forţele armate ale Statelor Unite, avansează teoria conform căreia un sistem care se încadrează în normele INF poate fi oricum folosit pentru „slăbirea și divizarea NATO”, pentru că, odată lansate, rachetele în Europa ar pune America pe fugă, de frica unui război nuclear total. Calculul Rusiei este că ar putea să invadeze statele balcanice cu rachete care nu intră sub incidenţa tratatului, fără ca SUA să intervină. Aceasta, cel mai probabil, ar pune capăt Alianţei Nord-Atlantice.

Probleme pentru Europa

Oricum ar fi, veștile nu sunt deloc bune pentru Europa. Uniunea Europeană se pregăteşte să intre într-o perioadă de nesiguranţă pentru securitatea sa, iar colapsul acestui tratat ar putea da un cu totul alt ton discuţiei despre înfiinţarea unei armate europene, idee care oricum deranjează factorii decizioniali din Statele Unite. Anunţul Franţei că recent a realizat cu succes o misiune aeriană de simulare a unui atac atomic capătă deja alte valenţe în acest context.

Ambele subiecte au fost discutate la București, cu ocazia întâlnirilor informale ale miniștrilor de externe la Parlament, iar poziţia Statelor Unite este susţinută de NATO și de ţările acuzate de Rusia că fac jocul americanilor, inclusiv de România. Președintele american a anunţat deja că Statele Unite au în plan să construiască rachete cu rază intermediară de acţiune dacă INF pică. Pasul doi ar fi amplasarea lor în Europa. Însă, aici sunt două probleme. În primul rând, proiectul trebuie votat în Congresul american, scenariu care nu pare deloc realist în momentul de faţă. Iar în al doilea rând, ţările europene ar trebui să accepte să găzduiască astfel de rachete pe teritoriul lor, riscând să atragă toată furia Rusiei. Foarte improbabil ca cineva să riște să se implice într-un asemenea plan. Din acest punct de vedere, fie că a conceput un sistem de rachete care respectă INF, fie care îi încalcă limitele, Rusia nu pare să aibă nimic de pierdut în acest moment.

Pe de altă parte, sunt și cei care spun că menţinerea unui tratat de control asupra armamentului care constrânge doar America în timp ce permite Rusiei să trișeze continuu nu face decât să ofere Rusiei noi oportunităţi de a încălca liniile roșiile impuse de SUA, fără să existe consecinţe, la fel ca în Siria sau în Crimeea. „Ieșind dintr-un acord care devenise de mult timp irelevant și care o limita unilateral, America răspunde realităţilor strategice și militare ale secolului XXI”, scrie jurnalistul Adrian Novac. Ajungerea la un nou acord nu este o opţiune complet ieșită din calcule, ideea că un tratat privind controlul armelor ar trebui să fie global și să includă și ţări precum China, Franţa sau Marea Britanie, venind chiar din partea șefului Comisiei Afacerilor Externe din Parlamentul Rusiei, Konstantin Kosachev.