S-au petrecut multe lucruri de mare anvergură în China, recent. Constituţia ţării va fi modificată pentru a reflecta mai bine filozofia socialistă a actualului președinte, iar guvernul a anunţat că, începând cu 2020, va lansa un sistem de rating al cetăţenilor, la care participarea este obligatorie. Cele două se cuplează perfect într-o societate poliţienească, de tip Big Brother.

Comitetul Central al Partidului Comunist din China l-a reales pe Xi Jinping în funcţia de secretar general al partidului, acesta urmând să păstreze şi fotoliul de preşedinte al statului chinez, fără să desemneze un succesor, așa cum este cutuma în politica chineză. Fără succesor, se transmite ideea că Xi va prelua și un al treilea mandat. Tot în cadrul acestui congres a fost adoptat şi un amendament de modificare a Constituţiei, ce prevede „includerea gândirii lui Xi Jinping asupra socialismului cu caracteristici chineze pentru o nouă eră”. Doar de două ori în istorie s-a mai întâmplat acest lucru, ceea ce înseamnă că, în mod oficial, autoritatea lui Xi este de acum egală cu aceea a celor mai importanţi lideri istorici ai PCC.

Xi Jinping a devenit liderul Partidului Comunist din China în 2012, an în care economia acestei ţări s-a dezvoltat rapid, însă regimul chinez a devenit mai autoritar şi mai represiv. Xi și-a petrecut primul mandat contracarând linia politică moștenită, care era una mai deschisă economic și politic, și-a dat la o parte rivalii printr-o campanie anticorupţie și chiar a interzis anumite glume care circulau pe internet la adresa sa. Filozofia lui Xi este că, pe măsură ce dezvoltarea economiei chineze devine tot mai nesustenabilă, iar contradicţiile create de boomul economic la nivelul mentalului social sunt tot mai mari, pe măsură ce bogaţii se îmbogăţesc și săracii sărăcesc, iar oamenii se întreabă ce mai înseamnă socialismul chinez, guvernul trebuie să pună și mai strâns mâna pe economie și pe societate, ca lucrurile să nu o ia razna. Astfel că, printre altele, pe 14 iunie 2014, guvernul chinez a publicat un document numit „Planificarea construcţiei unui sistem de credit social”.

Pe Netflix se difuzează un serial: Black Mirror. Episoadele nu au legătură între ele și fiecare analizează o posibilă ramură de dezvoltare a tehnologiei și felul în care aceasta ar putea schimba societatea și vieţile profesionale și personale ale oamenilor de rând. Unele dintre scenarii sunt destul de fanteziste, în timp ce altele se întâmplă deja în realitate, cum e povestea cu ransomware. Într-un alt scenariu, toată lumea își dădea scoruri printr-o aplicaţie publică, în care toţi pot vedea ce scor are fiecare. După fiecare conversaţie și întâlnire avea loc o asemenea „judecată”. Dacă mergeai să cumperi un covrig, vânzătorul îţi dădea un scor și tu îi dădeai lui un scor, cam cum funcţionează și Uber. În funcţie de scor, erai angajabil sau nu, aveai acces la anumite produse de lux, în cartiere de lux, puteai să ai probleme la aeroport și, inevitabil, aveai un set de prieteni cu același scor ca tine. Cei care renunţaseră la sistem luaseră locul oamenilor fără adăpost de astăzi, pentru că era imposibil să ai acces la servicii dacă nu erai cotat în vreun fel. În acest scenariu, omul trăia pentru un scor mai mare, toată viaţa sa era cenzurată și editată, redusă la zâmbete largi și la complimente false.

Hai să vedem cum ar trebui să funcţioneze sistemul creditelor sociale în China. Companiile IT mamut, care strâng Big Data, colectează în acest program cât mai multe date despre cetăţeni – când își plătesc taxele, ce cumpără, de unde cumpără, unde mănâncă în oraș, cu ce prieteni ies în oraș, unde se duc, câte ore stau online, pe ce site-uri etc. Pe baza acestor date, un algoritm care funcţionează după reglementări date de guvern calculează un scor „al încrederii” pentru fiecare cetăţean. Mai departe, acest scor este influenţat și de interacţiunile cetăţenilor între ei sau între ei și companii. Practic, oricine interacţionează cu tine îţi dă un scor care o să le spună altora dacă ești un cetăţean sau o companie „de încredere”. Aceste ratinguri vor fi publice, adică oricine se poate uita la scor, ca să vadă ce spun ceilalţi despre persoana pe care vor să o angajeze, să o ia în chirie sau cu care ar intenţiona să aibă o relaţie. Practic, este scenariul descris mai sus.

Programul există deja și funcţionează deocamdată pe bază de voluntariat, urmând ca din 2020 să devină obligatorie atât pentru cetăţeni, cât și pentru companii. Doi giganţi ai datelor sunt implicaţi deja în proiect – China Rapid Finance, un partener al dezvoltatorului variantei chineze a Facebook, WeChat, și Sesame Credit, o companie de creditare deţinută de un grup de servicii financiare afiliat companiei Alibaba, un fel de Amazon chinez. Starul grupului de servicii financiare este AliPay, un sistem de plată online folosit nu doar pentru achiziţii pe internet, ci și pentru a plăti taxe, nota de plată la restaurant și pentru a face transfer de bani. Sesame Credit și-a unit forţele cu alte platforme generatoare de date, cum ar fi Didi Chuxing, adică Uberul chinez, și Baihe, cea mai mare platformă online de dating. Între ele, aceste companii strâng informaţii despre mai toate aspectele vieţii cetăţeanului conectat la internet (mai mult de jumătate din populaţia ţării).

Deocamdată, sistemul de calcul este destul de opac, dar Alibaba a enumerat cinci factori majori care intră în calcul – istoria plăţilor online, respectarea condiţiilor impuse de program prin contract, verificarea informaţiilor personale, relaţiile interpersonale și personalitatea. Aceste ultime două categorii prezintă adevăratele probleme. Ce spune despre tine faptul că ţi-ai ales anumiţi prieteni? Dacă împărtășești „energie pozitivă online” cu prietenii tăi, adică mesaje pozitive despre guvern sau despre cum merge ţara, scorul tău va crește, conform ghidului Sesame Credit. Deocamdată, postările negative de pe social media nu afectează scorul, dar nu este aberant să presupunem că, din 2020, lucrurile se vor schimba. Iar dacă se întâmplă asta, nu doar scorul persoanei respective va fi afectat, ci și al prietenilor, scrie Wired. Ceea ce va duce inevitabil la autocenzură din cauza presiunii de grup. Și judecarea personalităţii este extrem de problematică, pentru că pur și simplu inhibă anumite comportamente. Conform Alibaba, aceasta se face pe urma produselor cumpărate – o femeie care cumpără scutece este considerată mai responsabilă decât cineva care cumpără jocuri video, deci va primi un scor mai mare.

Doar prin aceste două forme, guvernul caută să modeleze comportamentul cetăţenilor nu prin restricţii, ci determinându-i pe aceștia să se autocenzurere în diverse moduri. În schimb, scorurile mari primesc diverse „premii”, adică accesarea a diverse servicii financiare, de călătorie și altele. Este o schemă de loialitate care antrenează cetăţenii cum își antrena Pavlov câinii. Din ce s-a observat până acum la cei care s-au înscris în program, scorurile mari au devenit deja un simbol al statutului în societate. Toată lumea se laudă pe reţelele de socializare cu scorurile mari, care deja afectează potenţialul de mariaj al persoanelor, pentru că un scor mare pe Sesame atrage automat o mai mare vizibilitate a profilului respectivei persoane pe Baihe. Ceea ce înseamnă că guvernul se ocupă până și de peţit, acum.

Programul nu este ceva inovator pentru China. În trecut, guvernul comunist avea dosare scrise pentru cetăţeni, care erau urmăriţi mai toată viaţa. Toată lumea care a trecut prin comunism știe foarte bine ce metode de control și supraveghere funcţionau și cum oamenii au început să se raporteze între ei, chiar și în familie. Aceasta a dus la un climat de suspiciune generalizată în societate. Însă, de data aceasta, deghizând același tip de control, dar mult mai performant, sub forma unui joc online cu un sistem de recompense, guvernul chinez susţine că este o metodă dezirabilă pentru „a forma o cultură a sincerităţii”, „un mediu pentru opinia publică în care încrederea să fie ceva glorios”.

În acest sistem, evident că vor exista penalizări pentru cetăţenii care nu vor fi găsiţi demni de încredere. Conform unui document al guvernului chinez pe acest subiect, sistemul este gândit să le permită cetăţenilor de încredere libertate totală, în timp ce persoanelor discreditate le va fi imposibil să facă un singur pas. Măsurile pentru scoruri mici sunt diverse, de la viteze de internet mai mici, la acces restricţionat la restaurante și chiar la interdicţia de plecare din ţară, de la posibilitatea de a lua un împrumut sau de a fi primit în chirie, la aplicaţii pentru anumite joburi și chiar la înregistrarea copiilor în sistemul educaţional privat. „Dacă nu există încredere într-un anumit aspect, atunci se impun restricţii în toate privinţele”, susţine documentul cu pricina. Pentru multe persoane, toate aceste lucruri pot să pară prea ireale pentru a fi adevărate,= și de asta merită spus că, deja, în ultimii aproape patru ani de când sistemul funcţionează pe bază de voluntariat, 6,15 milioane de chinezi s-au trezit cu libertatea de a se urca într-un avion limitată, din cauza „fărădelegilor sociale”. Alte 1,65 milioane de chinezi nu pot să ia trenul.

Oricine aude despre acest sistem de creditare socială reacţionează vehement împotrivă. Însă cât de greu ar fi în realitate implementarea unui asemenea sistem, sub pretextul potrivit, într-o ţară democratică? De la scandalul cu NSA ne e destul de clar că nu doar guvernul american, prin agenţiile sale de securitate și inteligenţă, colectează Big Data despre cetăţeni. De asemenea, suntem deja obișnuiţi să acordăm note și scoruri și să gândim în această paradigmă, în care scorurile au o mare influenţă asupra deciziilor noastre zilnice – la ce hotel mergem, la ce restaurant, la ce salon cosmetic, la ce cabinet stomatologic, la ce grădiniţă particulară, ce cărţi citim și ce filme vedem etc. În același timp, mai multe companii și chiar regizori de filme s-au plâns că acest sistem poate fi tiranic pentru dezvoltarea unor proiecte prea creative pentru gustul majorităţii și că este foarte ușor de abuzat, cu consecinţe negative grave în viaţa reală pentru deţinătorii companiilor respective. Prea ușor se ajunge la uniformizarea gusturilor, a comportamentelor și la linșarea online a celor care insistă să gândească diferit. Așadar, poate că mai mult de jumătate din drumul până la un sistem de creditare socială l-am și parcurs deja cu toţii.

DISTRIBUIE:
Eliza Vlădescu
După absolvirea Facultății de Comunicare și PR din cadrul SNSPA, Eliza Vlădescu a dat televiziunea pentru presa scrisă și de mai bine de 5 ani nu s-a uitat înapoi. Eliza face parte din echipa permanentă de redactori a revistei Semnele timpului.