Vaticanul, aproape gata să susţină războiul din Irak

497

„Îmi ridic ochii spre munţi. De unde-mi va veni ajutorul?” este un verset biblic care a alinat suferinţele creștinilor de-a lungul secolelor. Pentru membrii minorităţii yazidi din Irak, ele sunt o realitate palpabilă.

Între 40.000 și 50.000 de membri ai minorităţii yazidi s-au refugiat în munţii Sinjar din nordul Irakului, forţaţi de ofensiva din august a extremiștilor sunniţi din gruparea Statul Islamic. Estimarea aparţine Pentagonului, care, deși a orchestrat atacuri-fulger pentru înlăturarea asediului sunnit, a precizat și că aproximativ 2.000 de persoane dintre refugiaţii din Sinjar locuiesc acolo și „nu vor neapărat să plece”.

Adăpost fără scăpare

Însă instantaneele de viaţă din Sinjar, fie că este vorba despre fotografii sau despre reportaje video, fac decizia de a rămâne în munţi extrem de greu de înţeles. De dinafară, așa cum o putem privi noi.

Pentru yazidi, ajutorul pe care îl găsesc în munţi este minim: fără pic de umbră, fără pic de verdeaţă, cu apă din când în când, refugiaţii supravieţuiesc cu ce apucă să prindă din ajutoarele aruncate din elicopter de forţele americane, britanice sau irakiene. Circa 30.000 dintre yazidii care au fugit în munţi la începutul lunii au fost evacuaţi, cu ajutorul americanilor, printr-un coridor care i-a dus în Siria și de acolo în regiunea kurdă a Irakului. Însă mulţi au rămas încă acolo.

Fetiţa irakiană cu AK-47

O imagine dramatică surprinsă de un fotograf aflat în Sinjar înfăţișa o fetiţă pe drum cu mama și sora ei, după o săptămână în care nu a plecat din munţi. La numai 14 ani, cu o armă AK-47 pe umăr, Runak Bapir Gherib este pregătită să își apere familia în caz de nevoie.

Și nevoie este. Săptămâna trecută, militanţii SI au omorat cel puţin 80 de bărbaţi yazidi care locuiau într-un sat din nordul Irakului. Extremiștii au răpit copiii și femeile și nu se știe ce s-a întâmplat cu ei. Zvonurile despre abuzurile crunte practicate de SI nu lasă să se întrevadă altceva decât un scenariu sumbru. Despre bărbaţi, un oficial kurd a declarat că aceștia ar fi fost luaţi după un raid, împărţiţi în două grupuri și uciși prin împușcare.

Pe acest fond, până și Vaticanul, a cărui poziţie a fost până acum de refuz a unei intervenţii militare în Irak, începe să își schimbe opinia.

„Mijloacele folosite trebuie evaluate”

Răspunzând jurnaliștilor care îl însoţeau cu avionul pe drumul de întoarcere din Coreea de Sud, papa Francisc a declarat că „în astfel de cazuri, când este vorba despre o agresiune nedreaptă, nu pot decât să spun că este legitim să oprești agresorul nedrept. Subliniez verbul «să oprești». Nu spun «să bombardezi» sau să «te războiești», ci doar «să oprești». Iar mijloacele folosite pentru această oprire trebuie evaluate,” a spus Suveranul Pontif.

Francisc a continuat spunând că această decizie nu poate fi luată de o singură ţară, fiindcă în trecut politica de acest gen s-a dovedit mai degrabă o scuză pentru cotropire, însă a validat consfătuirea între ţările membre ale Naţiunilor Unite.

Aprecierile papei au fost primite de unii drept o noutate absolută și, în ciuda precauţiei evidente în discursul pontifului, unii au concluzionat că acesta susţine intervenţia armată în Irak. Interpretarea aceasta nu ţine însă doar de declaraţia punctuală a papei, oferită în avion, ci ia în calcul și alte declaraţii făcute de reprezentanţi ai Vaticanului, care nu și-ar fi permis abateri majore de la politica promovată de statul catolic.

Ambasadorul Vaticanului în Irak, monsegnorul Giorgio Lingua, comenta într-un interviu pentru Radio Vatican după atacurile aeriene americane că este regretabil unde a ajuns situaţia, însă că „este bine că măcar avem cum să dezarmăm acești oameni lipsiţi de scrupule”.

Apoi, ambasadorul Vaticanului la Naţiunile Unite, arhiepiscopul Silvano Tomasi, a mers și mai departe spunând că „poate acţiunea militară este necesară în acest moment”.

Cu pași precauţi, poate chiar ezitanţi, Vaticanul se îndreaptă spre stabilirea unui precedent în ceea ce privește legitimarea unei intervenţii militare. Dacă se va decide ferm în favoarea acţiunii armate acum, este foarte posibil ca următorul conflict deschis să găsească nu doar Vaticanul, ci și credincioșii mult mai dispuși să valideze religios un război.

Alina Kartman
Alina Kartman face parte din echipa permanentă de redactori ST. Are peste 9 ani de experiență în presa online din România și, atunci când nu scrie pentru ST, îmbină jurnalismul cu videografia și copywriting-ul la studioul KiteMedia.