Creștina Asia Bibi, achitată de Curtea Supremă din Pakistan

718

Cazul Asiei Bibi, o creștină condamnată la moarte în Pakistan pentru blasfemie, în 2010, a ţinut mult timp prima pagină a presei internaţionale, familia ei chiar obţinând anul acesta o audienţă la papa Francisc. Într-o decizie neașteptată, Curtea Supremă din Pakistan a răsturnat condamnarea primită și a decis eliberarea ei imediată.

Asia Bibi, mamă a patru copii, a fost condamnată la moarte în 2010 sub legile antiblasfemie draconice impuse de stat. Motivele nu sunt clare. Se pare că Bibi a supărat niște musulmance care lucrau la aceeași fermă cu ea când a băut apă din același vas cu ele, într-o zi toridă de vară. Doar câteva zile mai târziu a fost acuzată de blasfemie și imediat condamnată. Familia și avocaţii lui Bibi au susţinut tot timpul că femeia nu a spus nimic insultător la adresa Profetului, iar judecătorii Curţii Supreme au hotărât că mărturiile musulmancelor care au acuzat-o nu sunt credibile.

Doar zvonurile că cineva ar fi vinovat de blasfemie pot cauza proteste masive și linșaje publice pe străzile din Pakistan. Salman Tasser, guvernatorul provinciei Punjab, a fost împușcat fatal de una dintre gărzile sale de corp în 2011 după ce i-a luat apărarea lui Bibi și a criticat felul în care statul abuzează de legile antiblasfemie. Asasinul, condamnat la moarte pentru crimă, este considerat un martir de către fundamentaliști și milioane de oameni îi vizitează mormântul de lângă Islamabad, conform AP.

Judecătorii Curţii Supreme au scos, însă, în evidenţă tocmai acest aspect, al abuzării acestor legi. Citând Coranul, ei au stabilit că „toleranţa este principiul de bază al islamului” și că această religie condamnă clar nedreptatea și opresiunea. Veștile au făcut înconjurul lumii și decizia a fost lăudată de apărătorii drepturilor omului. Pe de altă parte, suporterii partidului politic islamist Tehreek-e-Labaik (TLP), fondat tocmai pentru a susţine legile antiblasfemie, au condamnat imediat decizia Curţii și au ieșit să blocheze străzile din Karachi, cel mai mare oraș din ţară.

Pentru siguranţă, Asia Bibi a fost mutată într-o locaţie necunoscută și urmează să plece din ţară. „Sunt foarte fericit. Copiii noștri sunt foarte fericiţi. Îi suntem recunoscători lui Dumnezeu și judecătorilor pentru că ne-au făcut dreptate. Știam că nu e vinovată”, a declarat soţul ei.

Pakistanul este doar una dintre zecile de ţări în care încă mai există legi împotriva blasfemiei. Mai bine de 10 dintr-un total de 68 se află chiar pe continentul european.

Una dintre ele este Austria, unde o femeie se judecă cu statul austriac pentru o amendă de 480 de euro pe care a primit-o pentru „discreditarea doctrinelor religioase”, după ce a spus despre Profetul Mahommed că este pedofil.

Femeia a fost condamnată de Curtea Criminală Regională din Viena, în 2011, judecătorii considerând că acel comentariu nu a fost făcut într-o manieră obiectivă care să contribuie la vreo dezbatere în interesul publicului (cum ar fi una despre căsătoriile minorilor în religia musulmană, de exemplu) și că nu putea fi înţeles decât în sens peiorativ, ca un motiv pentru care Profetul nu ar fi demn de urmat în credinţă.

Decizia a fost susţinută și de Curtea de Apel din Viena, în același an, după care, doi ani mai târziu, a fost susţinută de Curtea Supremă a ţării. Femeia însă nu s-a oprit aici și a atacat decizia la CEDO. Abia săptămâna trecută a venit verdictul din partea CEDO, care susţine încă o dată decizia Curţii din Viena. Unii comentatori au interpretat această decizie într-o notă complet eronată, în care „discursul liber din Europa se înclină în faţa Șariei”.

Ce au făcut de fapt judecătorii CEDO a fost să susţină capacitatea curţilor locale de a lua decizii mai bune pentru statul respectiv în probleme de o natură „extrem de sensibilă și cu efecte care depind într-o anumită măsură de ţara unde afirmaţiile au fost făcute și de timpul și contextul în care au fost făcute”. În final, judecătorii au fost de părere că „autorităţile domestice au avut o marjă largă de apreciere în acest caz” și că „au fost într-o poziţie mai bună de a evalua ce remarci au potenţialul de a strica pacea religioasă în ţară”. CEDO „ar avea nevoie de motive extrem de serioase pentru a substitui punctul de vedere al curţilor domestice”, este concluzia finală a Curţii Europene.