Ultimele declaraţii ale președintelui Putin au întărit convingerea că Rusia este hotărâtă să reintre pe scena politică mondială ca un pol de putere. Ucraina este doar una dintre piesele unui puzzle amplu.

SUA au redevenit cel mai mare dușman al Rusiei. Cel puţin aceasta este concluzia care derivă din ultimele afirmaţii ale lui Putin. Într-una dintre ultimele sale declaraţii, cu o aluzie transparentă la SUA,  liderul rus a spus că nu acceptă „un singur lider de necontestat, care vrea să rămână în această poziţie. Să rămână, presupunând că îi este permis totul, în timp ce celorlalţi, numai ceea ce el permite și numai în interesele sale”.

„Rusia nu poate să accepte, sub nicio formă, o astfel de ordine mondială”, sună declaraţia tranșantă prin care liderul de la Kremlin agită și mai intens apele pe scena internaţională.

Noua ordine mondială cu doi actori

Recent, la începutul vizitei sale în Egipt, președintele Putin a nuanţat această poziţie, reluând atacurile împotriva ţărilor occidentale pentru ignorarea intereselor ruse. „Au fost încercări de a smulge de la Rusia state care au aparţinut URSS şi de a le determina să facă o alegere artificială «între Rusia şi Europa»”, a declarat Putin, citat de BBC, lăsând impresia că are încă un drept de a menţine controlul asupra unor state foste comuniste.

Ucraina este nominalizată direct, președintele rus considerând că ceea ce se întâmplă acum în această ţară este rezultatul direct al unei politici expansioniste a Occidentului. „Noi am avertizat în mod repetat SUA şi aliaţii săi occidentali privind consecinţele dăunătoare ale ingerinţei lor în afacerile interne ucrainene, dar nu ne-au ascultat”, a continuat preşedintele rus.

Deși Rusia continuă să nege orice acuzaţie cu privire la trimiterea de armament și soldaţi în estul Ucrainei, declaraţii de acest gen au rolul de a evidenţia că Rusia nu este deloc străină de evoluţia evenimentelor. În replică, aceeași ingerinţă este invocată și de tabăra adversă. Recent, președintele SUA a afirmat disponibilitatea occidentalilor de a căuta o soluţie diplomatică la criza din Ucraina, „dar nu putem asista pasivi la tentative de reconfigurare a frontierelor din Europa”, a explicat Obama.

Ordinea mondială din perspective diferite

În mod evident, sunt două viziuni diferite asupra ordinii mondiale, care este clamată din ambele direcţii. Pe de o parte, SUA și aliaţii săi consideră că orice reconfigurare geopolitică poate fi extrem de periculoasă, de aici și încercarea de extindere a NATO pe considerentul menţinerii status-quo-ului teritorial. Pe de altă parte, chiar această extindere este apreciată de partea rusă ca o imixtiune în afacerile sale interne și o ameninţare la poziţia pe care Rusia încearcă să o rejoace pe plan global.

Este ceea ce observau jurnaliștii de la DW când spuneau că Vladimir Putin încearcă să instaureze în lume conceptul unei noi ordini mondiale prin cultivarea vechilor alianţe și crearea de noi dependenţe. Vladimir Putin a intrat cu tancul în ordinea mondială, susţine și The Economist. Noua ordine mondială a lui Putin se bazează pe o politică de revanșă, un dispreţ pentru adevăr și o reinterpretare a legilor, apreciază jurnaliștii cotidianului britanic.

Practic, este o tentativă de readucere nu doar a discursului politic, ci și a deciziilor într-o zonă care începe să semene tot mai mult cu Războiul Rece. Prin vocea președintelui său, Rusia declară deschis că își dorește să revină în arena marilor puteri și să devină un nou pol de influenţă. Pentru realizarea acestui deziderat, Putin pare să nu mai ţină cont de numărul victimelor, care este într-o creștere vertiginoasă.

O nouă ordine sau ordinea din secolul al XX-lea?

Faptul că președintele rus recurge la o metodă brutală pentru reconfigurarea ordinii mondiale este considerat o formă de tiranie preluată de la jumătatea secolului al XX-lea. Așa a fost catalogată atitudinea lui Putin de către ministrul britanic de externe, Philip Hammond, care consideră că nu există „niciun motiv să tolerăm un astfel de comportament revoltător și învechit din partea Kremlinului”.

Nu este un conflict care privește doar Ucraina, ci unul care poziţionează două viziuni diferite asupra modului în care ar trebui să arate lumea. De aici provin și șansele minimale pentru un acord viabil de pace. Sunt conștienţi de acest lucru înşişi cei care depun eforturi pentru încetarea focului, așa cum a fost evidenţiat prin întâlnirea istorică Merkel-Hollande-Putin, de la Moscova. În ciuda discuţiilor intense, concluziile sunt pesimiste. Cancelarul german, Angela Merkel, a recunoscut că „nu este cert” că iniţiativa de pace va avea succes, „dar în opinia mea și a președintelui francez merită încercat. Datorăm măcar acest lucru oamenilor afectaţi din Ucraina”, a spus cancelarul german în cadrul Conferinţei pentru Securitate care a avut loc recent la München.

Pesimismul este un rezultat direct și al celor două perspective cu privire la parcursul omenirii în viitorul imediat.Liderii europeni resping în mod ferm viziunea rusă, spunând că, „dacă renunţăm la principiul integrităţii teritoriale, nu vom fi în măsură să menţinem pacea în Europa”. Acesta a fost avertismentul pe care l-a transmis șefa guvernului german, în cadrul unei conferinţe de presă comune, la Casa Albă, cu președintele american, Barack Obama.

Nori negri la orizont

Ucraina cere arme. SUA pare să fie dispusă să le dea. Nu însă și Germania, care a avertizat prin vocea Angelei Merkel că președintele rus nu va fi intimidat dacă Ucraina primește arme din alte ţări.  „Sunt ferm convinsă că acest conflict nu poate fi soluţionat prin mijloace militare”, a afirmat Merkel. În plus, nici nu își poate imagina că acest armament, fie și sofisticat, „l-ar impresiona pe președintele Putin”. Iar motivul care o determină să aibă această convingere vine de undeva din trecut. „Am crescut în Germania de Est, am văzut Zidul (Berlinului). Americanii nu au intervenit în cazul Zidului, dar în final am câștigat”, a declarat liderul de la Berlin.

Ceea ce a omis să spună este intervalul mare de timp care s-a scurs până la prăbușirea Rusiei. Perspectiva unui viitor fără un final predictibil este de fapt ceea ce îl sperie cel mai tare pe președintele ucrainean, care dorește o rezolvare rapidă a conflictului, motiv pentru care a solicitat sprijin militar. „Acest conflict trebuie rezolvat, nu îngheţat”, a declarat Poroșenko, potrivit Mediafax. Este cheia în care poate fi interpretat întreg jocul diplomatic ce va urma.

Sunt abordări diferite cu privire la parcursul ulterior și de aici pot proveni și surprizele. Deocamdată este clar că Rusia nu va ceda în încercarea sa de a reveni în pole position. La fel de cert este că nici americanii nu își doresc o Rusie renăscută.