Uniunea Eurasiatică devine realitate. Joi

2922

Uniunea Economică Eurasiatică va prinde contur joi, sub semnătura Rusiei, a Belarusului și a Kazahstanului. Cele trei ţări vor ratifica un tratat pentru înfiinţarea, de la 1 ianuarie 2015, a unei organizaţii-oglindă a UE.

În timp ce alegerile europarlamentare au venit cu un rezultat care denotă creșterea fulminantă a neîncrederii europenilor într-o politică transnaţională viabilă, președintele rus concretizează o propunere mai veche pentru vecinii ţării lui: crearea unei Uniuni Economice Eurasiatice.

Pe agenda evenimentului anunţat pentru joi se găsesc problemele legate de funcţionarea Uniunii Economice Eurasiatice şi a Uniunii vamale Rusia-Belarus-Kazahstan, se arată în anunţul făcut public de Kremlin.

Cele trei ţări își vor asuma obligaţii pentru garantarea circulaţiei libere a mărfurilor, a serviciilor, a capitalului, a forţei de muncă, precum şi pentru crearea unor politici comune în domeniile energiei, industriei, agriculturii şi transporturilor, se mai arată în comunicatul citat de Ziarul Financiar.

Tratatul va fi semnat la Astana de preşedinţii Rusiei, Belarusului și Kazahstanului, adică de către Vladimir Putin, Aleksandr Lukaşenko, respectiv Nursultan Nazarbaiev. Putin, despre care se consideră că ar fi avut ideea acestei uniuni, a dorit crearea unor Zone de Liber Schimb, intenţia sa având drept consecinţă implicită înfiinţarea unei Comunităţi Economice.

Această comunitate, apreciază analiștii geopolitics.ro, ar putea evolua către forme de integrare mai avansate precum politici industriale unice sau chiar ceea ce Uniunea Europeană nu a reuşit încă să implementeze – politici energetice unice. Dacă proiectul Uniunii Eurasiatice va fi implementat cu succes (incluzând ca membri și Armenia, Azerbaijan, Belarus, Georgia, Moldova, Ucraina), acesta va controla 33% din rezervele mondiale de gaz natural (în prezent Rusia deţine 25%).

O prietenie care îngrijorează

Până atunci însă, semnificativ în ceea ce privește ambiţiile energetice ale Rusiei este recentul contract de livrare de gaze naturale rusești între Gazprom și Compania Naţională a Petrolului din China. Contractul, în valoare de 400 de miliarde de dolari și care vizează o perioadă de 30 de ani, are o importanţă uriașă pentru Moscova, nu doar datorită sumei colosale, ci și datorită valorii simbolice în contextul relaţiilor tensionate între Rusia și Occident.

„Poate colaborarea de azi dintre Rusia și China să ajungă la nivelul unei reînnoiri a alianţei împotriva Americii? Aceasta este, cu siguranţă, impresia pe care dl. Putin dorește să o creeze”, punctează analiștii The Economist.

Însă incapacitatea Rusiei de a-și dezvolta puterea globală, sub coroziunea corupţiei și presiunea unei economii nediversificate și dependente de resursele naturale, apare, în viziunea celor de la The Economist, drept un obstacol în calea unei posibile alianţe durabile între cele două ţări. Mai ales în condiţiile în care puterea Chinei este în creștere.

Potenţiala alianţă ruso-chineză este cu precădere îngrijorătoare la acest moment, când ambii coloși geopolitici se arată nemulţumiţi de politica globală a Occidentului.

Pe de altă parte, există și voci care spun că o eventuală Uniune Eurasiatică ar urmări să recupereze progresul lent, dar constant, al Organizaţiei de Cooperare de la Shanghai, care ar putea deveni un instrument de creștere a influenţei economiei chineze.

Principalul concurent al Uniunii Eurasiatice rămâne însă chiar Uniunea Europeană. Din acest motiv Uniunea Eurasiatică este considerată o reacţie a Moscovei faţă de monopolul regional al UE și încă o metodă prin care rușii să își potenţeze negocierea în faţa vesticilor.