„Atrocităţile nespuse” prind glas

35

„Am cunoscut un băiat pe nume Ala'a. Avea doar şase ani şi nu înţelegea ceea ce se petrece. Cred că acest băiat a fost torturat cel mai rău dintre toţi cei care ne aflam acolo. Nu i se dădea apă sau hrană şi era atât de slăbit că leşina foarte des. Îl băteau regulat şi îl tratau ca pe un câine. Nu am putut decât să-l văd cum moare".

Aceasta este mărturia lui Wael, în vârstă de 16 ani, una dintre multele povestiri şocante, strânse în cel mai recent raport realizat de organizaţia Salvaţi Copiii, intitulat „Atrocităţi nespuse".

Războiul civil ce a început în Siria în urmă cu 18 luni, a ucis peste 20.000 de civili, între care 10% au fost copii. Numărul frapant de copii pe care războiul i-a lăsat orfani este depăşit doar de confesiunile unora dintre aceştia, care ar fi preferat să se numere printre cei decedaţi, decât să trăiască ca acum, după violenţe fulminante şi torturi care i-au lăsat marcaţi fizic, dar mai ales psihic.

Copiii schinguiţi

Pentru unii dintre copii, şcolile s-au transformat în camere de tortură, după bombardamente. Un adolescent povesteşte, cu lux de amănunte, arătând spre încheieturile mâinilor: „Vedeţi aceste urme? Aveam mâinile legate cu o coardă de plastic. Erau legate foarte strâns. Erau copii cu mine în celulă, iar mâinile lor erau legate la fel, iar unii erau atârnaţi de tavan". Ca şi când ar fi dorit să fie şi mai convingător, băiatul continuă: „Îşi stingeau ţigările pe mine, pe rând. Uitaţi-vă, uitaţi cicatricele".

Vânătăile şi arsurile nu sunt însă cele mai dureroase răni. O generaţie întreagă de copii a rămas fără unghii sau fără degete, în urma torturilor, sau cu schije şi răni ce nu pot fi îngrijite din cauza bombardării spitalelor. Alţii, au fost operaţi pe viu, din lipsa anestezicelor.

În timpul războiului, a devenit regulă ca cei mai mici dintre copii să devină scuturi umane pentru rebelii sirieni. Atunci când apar în confruntările din oraşe şi sate, rebelii au permanent copii înhămaţi pe piept, pentru că ştiu că sirienii de rând nu mai trag în ei. „Copiii sunt îngrozitor de înfricoşaţi şi cei mai mulţi dintre ei ajung să fie ucişi în confruntări, chiar dacă nu se trage direct asupra lor", mărturiseşte o fetiţă.

Alţi copii au rămas cu traume psihice, după ce au fost martori torturilor atroce la care au fost supuşi membri ai familiilor lor. „Nu ştiu cu ce i-a supărat tatăl meu, dar mai întâi l-au electrocutat, apoi i-au strivit capul cu bolovani şi muniţie", mărturiseşte Ali, de 12 ani. „Nu mai pot să aud nici măcar un zgomot puternic pentru că mă sperii şi încep să plâng. Îmi amintesc de verii mei", a continuat el.

Întrebaţi de ce sunt chinuiţi în acest fel, copii nu ştiu ce să răspundă. „Nu cred că rebelii au avut vreun motiv şi agresivitatea torturilor depindea de starea de spirit pe care o aveau", răspunde Hassan. Cu glasul stins continuă: „Am văzut mulţi copii măcelăriţi, nu cred că voi mai fi vreodată bine".

După redactarea raportului, reprezentanţii organizaţiei Salvaţi Copiii au trimis o echipă pentru a oferi asistenţă copiilor din tabăra de refugiaţi de lângă Iordan. De asemenea, Salvaţi Copiii a cerut Organizaţiei Naţiunilor Unite să se informeze cu privire la alte cazuri, ce reprezintă violări ale drepturilor copiilor şi să intervină.

„Fiecare suferinţă împotriva copiilor trebuie înregistrată, pentru a da un mesaj clar către ambele tabere din Siria, că asemenea atrocităţi nu trebuie tolerate", se afirmă în comunicatul de presă ce a însoţit raportul.