Ce este G20? Întâlnirea liderilor celor mai dezvoltate 20 de ţări. Care este scopul? Se poartă discuţii bilaterale, iar la final se încearcă semnarea unui document-rezumat cu care toată lumea să fie de acord.

Istoria a arătat că întâlnirile de acest tip nu au un impact cu adevărat sesizabil asupra evenimentelor politice și economice la nivel internaţional, ci sunt mai degrabă ca niște focus-grupuri în care se tatonează idei și se ia pulsul pe diverse subiecte sensibile. Și întodeauna sunt o întrecere pentru a vedea cine este liderul mondial de facto.

Ce ne-a surprins

De departe, toată lumea a stat cu ochii și urechile pe prima întâlnire faţă în faţă dintre Donald Trump și Vladimir Putin. După presupusele întâlniri dintre membri de campanie ai președintelui american și chiar dintre membri de familie ai acestuia și diverse persoane de la Kremlin pe timpul campaniei electorale a lui Trump, după atacul cibernetic asupra Partidului Democrat, incident în prezent sub investigaţie, investigaţie care a dus la demiterea șefului FBI de către Trump, relevanţa summitului G20 s-a redus la întâlnirea dintre cei doi președinţi.

Deși presa nu are acces la discuţiile bilaterale dintre șefii de stat, ei înșiși dau ulterior detalii despre ce s-a discutat și care a fost atmosfera. Americanii, și nu numai, așteptau ca președintele lor să abordeze dur problema atacurilor cibernetice, din moment ce toate agenţiile de informaţii și de securitate americane au conchis că originea atacurilor este Rusia. Nu doar atât, dar fostul președinte american Barack Obama îl avertizase pe Putin să înceteze cu astfel de activităţi în lunile de dinaintea fiascoului de la alegeri. Însă, dacă este ceva din politica liderului american care nu s-a mișcat niciun centrimetru de la declaraţiile sale de candidat și până astăzi, la mai multe luni în funcţie, aceea este bunăvoinţa și dorinţa de apropiere de Rusia.

Astfel că, spre surprinderea multora, cei doi lideri au declarat închis subiectul atacului cibernetic, după ce Trump l-a întrebat de două ori pe Putin dacă el este de vină, iar Putin de două ori a negat foarte convingător. „Iar voi cunoașteţi opinia mea”, a completat Trump când a povestit asta pe Twitter, opinia sa pe subiect fiind cea conform căreia toate agenţiile americane se înșală și rușii sunt nevinovaţi. Ba, mai mult decât atât, ca să fie culmea culme, președintele american a anunţat, tot pe Twitter, că a discutat cu Putin despre formarea unei unităţi de securitate cibernetică impenetrabile, „pentru ca hackuirea campaniilor electorale și multe alte lucruri rele să fie păzite și în siguranţă”. Analiștii au apreciat că este ca și cum cineva ar face o înţelegere de colaborare cu banda de bandiţi care i-au spart casa, iar după ce mai mulţi politicieni republicani au reacţionat public negativ, Trump a apelat din nou la Twitter pentru a calma apele: „Doar pentru că am discutat cu președintele Putin despre o unitate de securitate cibernetică nu înseamnă că și cred că s-ar putea întâmpla. Nu se poate.” După care a revenit să noteze că discuţiile despre încetarea focului în Siria „se pot întâmpla și s-au întâmplat”. Această menţiune se referă la faptul că „Am negociat o încetare a focului în unele părţi din Siria, care va salva multe vieţi. Acum este timpul să mergem înainte, să lucrăm constructiv cu Rusia”, a mai spus președintele american.

Ceea ce s-a întâmplat este o capitulare a Americii în faţa gândirii și planurilor Kremlinului, a apreciat mare parte din presa americană. „De la discursul său din Polonia și până la cele două ore (n.r. petrecute cu Putin) la summitul de la Hamburg, președintele pare determinat să promoveze viziunea întunecată și iliberală a rușilor despre lume”, scrie Politico.

Ce ne-a amuzat

Emmanuel Macron i-a explicat lui Donald Trump de ce, pe plan comercial, nu are sens politica „America pe primul loc”. În prima zi a summitului, liderii lumii s-au contrat pe tema încălzirii globale, unde SUA până nu demult conducea alături de China lupta pentru reducerea emisiilor de gaze, doar că, odată cu alegerea lui Donald Trump, acesta a scos SUA din acordul de mediu de la Paris. Retragerea este problematică din moment ce SUA și China sunt cei mai mari poluatori ai planetei, iar în timp ce China și celelalte ţări dezvoltate investesc masiv în surse de energie verzi, administraţia Trump dorește să sprijine financiar industria petrolului, a cărbunelui și a gazelor naturale. O astfel de atitudine contrară trendului actual o afișează Donald Trump și în ce privește politicile economice, după ce acesta a retras SUA și din Parteneriatul Trans-Pacific și a ameninţat atât China, cât și Uniunea Europeană cu războaie comerciale, prin impuneri de taxe pe anumite bunuri de import.

Președintele francez a pus la îndoială convingerea omologului său american, conform căreia America iese în pierdere cu politicile comerciale actuale și că de vină sunt liderii celorlalte ţări. Trump ar vrea să aibă înţelegeri comerciale cu fiecare în parte, în locul acordurilor comerciale transatlantice. Macron și-a scos din buzunar telefonul mobil și a spus că, atunci când l-a cumpărat (un iPhone), a creat un deficit comercial pentru SUA, dar atunci când SUA a făcut telefonul mobil, a creat un deficit comercial pentru China. Morala sa era că nu are sens să vorbești despre deficite comerciale bilaterale (așa cum vrea Trump să stabilească cu Marea Britanie în curând) într-o lume multilaterală, scrie Bloomberg. Poate că tot din dorinţa de a-l convinge pe președintele american să fie deschis spre acorduri internaţionale, Emmanuel Macron i-a deranjat pe toţi liderii adunaţi pentru fotografia de grup pentru a se așeza lângă Donald Trump, care se afla tocmai la colţul grupului. Cel puţin, aceasta este interpretarea comică ce vine din partea presei.

Angela Merkel dă ochii peste cap. Atenţia internetului a fost însă cucerită de o scurtă secvenţă dintr-o conversaţie dintre Vladimir Putin și Angela Merkel. Nu se știe despre ce discutau cei doi, dar din limbajul nonverbal se poate deduce că Putin nu era de acord cu ce spunea Merkel și încerca să îi explice cum stă de fapt situţia. Moment în care Angela Merkel a dat ochii peste cap, o reacţie cu siguranţă neintenţionată, având în vedere că după aceea dă aprobator din cap la ce spune Putin. Însă tocmai sinceritatea acestui moment de exasperare, cum îl percep unii, a cucerit internetul, care a empatizat cu ea.

Cea mai scurtă și concisă analiză

Nimeni nu conduce lumea. În niciuna caz, nu Donald Trump. Dar nici Angela Merkel. Aceasta este concluzia celor mai mulţi analiști de presă și politologi și este una care se desparte de tradiţia istoriei recente, în care aceste întâlniri au gravitat în jurul celui care ocupa Biroul Oval de la Casa Albă. Această tradiţie pare să ia sfârșit la primul summit la care participă Donald Trump, care, cu stilul său haotic, agresiv și neimplicat de a face lucurile, ţine lumea în confuzie. „Noi nu înţelegem nici măcar cine conduce guvernul american. Știm că Trump este președinte, dar forţa din spate este secretarul de stat sau poate consilierul pe securitate naţională, McMaster? Sau poate este Ivanka Trump? Nu știm”, a declarat sub anonimat liderul unui proeminent think tank european pentru Huffington Post. 

Nu a ajutat nici faptul că Donald Trump a fost însoţit la summit de fiica sa, Ivanka Trump, care chiar i-a ţinut locul la o conferinţă cu mai mulţi lideri mondiali. Pe internet, lumea a făcut scandal pentru că este pentru prima dată când se întâmplă așa ceva. În mod normal, dacă președintele este ocupat, un ministru al guvernului său îi ţine locul, însă fiica președintelui nu are calitatea și nici experienţa de a reprezenta SUA la un asemenea nivel. În continuare, lumea este confuză cu privire la rolul pe care ea și soţul ei îl joacă în conducerea ţării. Ambii sunt consilieri ai președintelui, însă în realitate sarcinile lor ies cu mult din această competenţă. În administraţia Trump, legăturile familiale și afacerile politice merg mână în mână. 

Rămâne atunci sarcina în mâinile Angelei Merkel? Cu siguranţă că a încercat, cu această ocazie, să demonstreze importanţa pe care o are pe scena politicii internaţionale și totodată măiestria cu care navighează în ape atât de tulburi, însă acesta este mai mult un mesaj pentru germanii de acasă. În apropiere de alegeri, Merkel se bucură de tot mai multă popularitate. Conform unui recent sondaj Pew, chiar și americanii au mai multă încredere în Angela Merkel decât în propriul președinte în ce privește problemele de politică externă. Dar nu numai ei, ci oameni din majoritatea ţărilor G20. Iar asta spune ceva. După cum rezumă cei de la The Economist, asta spune că „Germania nu conduce lumea, dar arată viitorul relaţiilor internaţionale”. Lumea nu mai are un lider de facto, ci pare să se împartă pe poli de putere. Un pol este Uniunea Europeană, al cărei lider de facto este într-adevăr Angela Merkel, care, în duet cu Emmanuel Macron, poate duce Uniunea pe culmi nebănuite și cu o relevanţă nebănuită pe plan internaţional. Problema este că rămâne singura variantă „pur democratică” (cât de pură mai poate fi democraţia astăzi), ceilalţi doi poli de influenţă, Rusia și China, propunând modele autocratice, respectiv comuniste, iar America alunecând tot mai mult spre autocraţie și ea, demonstrând o lipsă acută de interes pentru promovarea și apărarea democraţiei, ci alegând mai degrabă să se lupte cu instituţiile inerente democraţiei – justiţia și presa liberă.

În final, Trump s-a arătat a fi un lider în contratimp, niciun alt lider nu îi împărtășește opiniile în ce privește încălzirea climei și pacturile comerciale multilaterale. „La summitul G20, America a fost fără îndoială singură. Declaraţia finală, cu accent pe acordurile de mediu, comerţ, migraţiune, l-a lăsat pe Trump și, odată cu el, a lăsat America într-o neobișnuită izolare”, notează Los Angeles Times. 

Cea mai succintă și punctuală concluzie vine însă dinspre presa din Australia: „Președintele american are un set aparte de abilităţi. El a identificat o boală în democraţiile vestice, dar nu are niciun leac pentru ea și pare pornit să o exploateze. Ce am mai aflat este că nu are nici dorinţa și nici capacitatea să conducă lumea. A făcut o figură bizară, stânjenită, singuratică la această întâlnire, sentimentul fiind că ceilalţi lideri încearcă să găsească modalităţi de a lucra nu împreună cu el, ci ocolindu-l. Donald Trump e un om care vrea putere pentru că asta îi lustruiește calitatea de celebritate. Tot ce vrea el este să vorbească constant și să se vorbească constant despre el și nu pune valoare pe însemnătatea cuvintelor, deci ce spune într-o zi poate retrage a doua zi. Deci, ce am aflat? Că Donald Trump a apăsat butonul de repede-înainte pe declinul Americii ca lider global. A reușit să izoleze ţara, să își îndepărteze aliaţii și să submineze America. Unii se vor bucura de acest declin al Americii, dar eu cred că ne va lipsi atunci când nu va mai fi. Iar aceasta este cea mai mare ameninţare la valorile pe care le deţine Vestul, și despre care Trump spune că îi sunt atât de preţioase.”

DISTRIBUIE:
Eliza Vlădescu
După absolvirea Facultății de Comunicare și PR din cadrul SNSPA, Eliza Vlădescu a dat televiziunea pentru presa scrisă și de mai bine de 5 ani nu s-a uitat înapoi. Eliza face parte din echipa permanentă de redactori a revistei Semnele timpului.