Indiferent ce se spune despre valoarea de predicţie a cuvintelor atribuite tradiţional lui Malraux: „Secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc”, cert este că, după consumarea a aproape două decenii din acest secol, nu știm cu adevărat încotro ne îndreptăm.

Unii dintre cei mai importanţi gânditori ai secolului al XIX-lea (Durkheim, Marx, Weber, Freud) au crezut deopotrivă că, după revoluţia industrială, religia va intra într-un proces de diminuare a importanţei până la dispariţie. Fără îndoială, unele cifre le-au confirmat predicţiile. În lumea occidentală, numărul agnosticilor sau al ateilor este în creștere, iar neafiliaţii, care în SUA sunt pe punctul de a deveni cel mai numeros grup religios, sunt, la nivel global, al treilea cel mai numeros grup, după catolici și musulmani. În ţările scandinave, în Cehia sau Estonia, Japonia sau China, neafiliaţii formează majoritatea populaţiei. În schimb, chiar unii dintre proponenţii iniţiali ai teoriei secularizării (Peter Berger, Harvey Cox) și-au schimbat semnificativ perspectiva acesteia după ce ultimele decenii au arătat o creștere importantă a creștinismului african sau a mișcărilor evanghelice și a fundamentalismului islamic.

În ansamblu, teoria secularizării poate fi mai cu succes aplicată în Europa, dar și aici cu unele precizări. Mai întâi, trebuie spus că secularizarea în Europa înseamnă o scădere a religiozităţii și a afilierii la instituţii religioase tradiţionale, dar nu și diminuarea semnificativă a valorilor tradiţionale ale creștinismului, care rămân o componentă esenţială a culturii europene. Apoi, secularizarea nu a dus, așa cum era prezis, la dispariţia religiei. Un număr în creștere de sociologi vorbesc despre cum religiilor tradiţionale li s-au alăturat în ultimul secol religiile seculare – marxismul, darwinismul social, freudianismul și materialismul știinţific (în timp ce primele au intrat în declin, ultima este în vogă în prezent). În viziunea acestor sociologi, secularizarea nu mai trebuie înţeleasă ca un proces de diminuare a rolului religiei, ci ca un proces de transformare a religiei. Așa cum pe vremuri catolicismul s-a ciocnit cu protestantismul, iar în urma acestei ciocniri peisajul religios s-a schimbat, astăzi religiile tradiţionale se ciocnesc cu religiile sociale și peisajul religios se schimbă, dar nu dispare.

Pe fundalul acesta, un studiu recent susţinea că secularizarea a precedat dezvoltarea economică a statelor în secolul XX. Studiul nu vorbește de o relaţie cauzală între cele două, ci despre poziţia lor pe axa timpului. Cu toate acestea, secularizarea nedublată de o creștere a respectului pentru drepturile individului și ale minorităţilor nu a putut fi corelată cu creșterea economică. De unde și concluzia studiului coordonat de Damian Ruck că dezvoltarea toleranţei faţă de indivizi și practici considerate în trecut imorale, precum avortul, divorţul, sinuciderea, homosexualitatea ar fi factorul potenţator atât al secularizării, cât și al dezvoltării economice. Cu alte cuvinte, cu cât s-au înmulţit premisele colaborării între oameni și mai mulţi oameni au fost integraţi în piaţa muncii, cu atât s-a diminuat separatismul dogmatic religios și s-a răspândit secularizarea și succesul economic al statelor.

Creșterea toleranţei a fost corelată pozitiv și cu creșterea individualismului, care, conform altor studii, este puternic corelată, la rândul ei, cu creșterea economică. Ceea ce arată încă o dată că raporturile de cauzalitate sunt greu de stabilit. Un scenariu care pare plauzibil însă este că în secolul trecut individualismul a încurajat inovaţiile, ceea ce a dus la o dezvoltare accelerată a economiei, iar toleranţa și respectul pentru drepturile individuale au dus la integrarea mai multor oameni în câmpul muncii, cel mai notabil a femeilor, dar în același timp s-a corelat și cu o creștere a secularizării.

Totuși, în încercarea de a prezice încotro se îndreaptă secolul XXI, extrapolarea tendinţelor secolului XX s-ar putea să nu fie deloc o abordare înţeleaptă. Pe de o parte, pentru că tehnologia avansată accelerează și transformă astăzi modul de transmitere a valorilor culturale de la o generaţie la alta, ceea ce înseamnă că relaţiile dintre secularizare, toleranţă și dezvoltare economică s-ar putea să varieze notabil în secolul XXI (așa cum de altfel s-a întâmplat și în secolul XX – dacă la sfârșitul acestuia exista o notabilă corelaţie între secularizare și dezvoltare economică, la începutul secolului XX această corelaţie era foarte slabă). Pe de altă parte, pentru că, așa cum precizam la început, teoria secularizării este una extrem de controversată astăzi, iar procesul actual al redefinirii conceptului ne arată cât de mult mai avem de înţeles din mecanismele sociale care leagă corelativ sau cauzal transformările religioase și culturale ale societăţii și dezvoltarea economică.