Fiecare cu ce-l doare, acesta este modul de raportare la ce se întâmplă în lume. România cu politica internă, Europa cu supravieţuirea, America cu un război inedit între președinte și mass-media, Rusia cu politica „dezbină și cucerește”… Așa se face că pot să moară 100 de oameni în 2 zile dintr-o cauză care ne afectează pe toţi și nimeni să nu scrie despre asta.

În nordul și sud-vestul Somaliei nu a mai plouat de trei ani. Pământul uscat nu a mai produs niciun petec de verdeaţă pentru cămilele și caprele care sunt surse de venit și de hrană pentru localnici. Liderii locali estimează că păstorii și-au pierdut deja 65% din animale, scrie Al Jazeera. Cu restul străbat distanţe lungi pentru a găsi pășuni, în timp ce femeile și copiii migrează spre orașe și drumuri principale pentru a găsi surse alternative de mâncare și apă. Reporterii Al Jazeera au fotografiat corturile a aproape 400 de familii care și-au pierdut animalele și care s-au așezat cu tabăra lângă un drum, sperând să primească ajutor de la trecători.
Ultimele știri din zonă anunţă că 110 persoane, majoritatea femei și copii, au murit în ultimele două zile din cauza foametei și a bolilor provocate de secetă, a declarat primul ministru Hassan Ali Khaire, la patru zile după ce președintele ridicase gravitatea fenomenului la nivel de calamitate naţională, notează CNN. Acest număr se referă la cei care au murit în regiunea de sud-vest, unde seceta este cea mai severă. Nu este clar câte alte persoane au murit în restul ţării. Khaire a făcut un apel la populaţie, în special la oamenii de afaceri, să contribuie la efortul de salvare a „milioane de oameni care mor de foame și sete”. În prezent, peste 6 milioane de localnici, adică mai mult de jumătate din populaţia ţării, nu mai au siguranţa alimentaţiei și a apei potabile, ONU avertizând că seceta ar putea duce la instalarea foametei la nivel naţional. Sudanul de Sud, Nigeria și Yemen sunt și ele pe lista UNICEF a ţărilor care stau să planeze în haos din cauza foametei, care pune în pericol în special vieţile a milioane de copii subnutriţi. În Somalia, foametea a omorât aproximativ 260.000 de oameni doar între 2010 și 2012. La momentul respectiv, organizaţia umanitară Oxfam a criticat comunitatea internaţională pentru lipsa de răspuns. Ce înseamnă însă o critică aruncată în vânt, faţă de sute de mii de vieţi pierdute? Având în vedere lipsa de reacţie din prezent și faptul că subiectul abia a fost menţionat în presă, ne vom dovedi a fi din nou o dezamăgire pentru cei care strigă după ajutor.

O criză făcută de om

„O declaraţie formală de foamete înseamnă că oamenii deja au început să moară de foame,” au declarat în comun trei agenţii ONU despre Sudanul de Sud, care de trei ani este prins într-un război civil. Situaţia nu a fost niciodată atât de grav ca în prezent. Guvernul a declarat că două regiuni din partea centrală și de nord au nevoie urgentă de ajutor. 100.000 de oameni din acea zonă stau să moară de foamete, dar de fapt mai mult de 40% din populaţia ţării este paralizată de conflict și are nevoie urgentă de intervenţie, scrie DW.

„Foametea este făcută de om”, a declarat Joyce Luma, oficial ONU. „Nu se poate obţine mai mult din ajutorul umanitar în absenţa păcii și a securităţii”, a declarat ea. Conflictul a început în decembrie 2013, după ce președintele ţării l-a acuzat pe fostul vicepreședinte că ar fi plănuit un puci. De atunci, conflictul a ajuns să înghită tot mai multe grupuri etnice cu frustrările lor, astfel că producţia agricolă a fost oprită în multe zone după ce oamenii și-au părăsit casele și fermele, și nici nu se întrevede pacea la orizont.

Ideea că „foametea este făcută de om” are sens dublu în acest caz, milioane de oameni din tot Cornul Africii fiind în pericol de foamete după ce nu a mai plouat de două sezoane. Conform organizaţiei Plan Australia, mai mult de 20 de milioane de oameni au nevoie urgentă de mâncare în Somalia, Sudanul de Sud, Kenya, Nigeria, Etiopia și Yemen. ONU a cerut sprijin financiar de 6 miliarde de dolari în următoarele săptămâni pentru ajutoare umanitare, dar nu a primit deocamdată decât jumătate de milion, scrie ABC.

Am tot auzit de câţiva ani spunându-se că ţările sărace vor avea mai mult de suferit, și că deja suferă mai mult, din cauza schimbării climei decât ţările bogate, însă diferenţele sunt șocante, spun cercetători de la Centrul de Certare al Schimbării Climei, din cadrul Universităţii din New South Wale, Australia. Într-o lucrare de cercetare publicată în jurnalul Environmental Research Letters, cercetătorii arată că procentul zilelor din an cu temperaturi ridicate în ţări sărace a crescut de la 10% în perioada 1961-1990 la 22% până în 2010. Prin comparaţie, procentul în ţările bogate a crescut mult mai lent, de la 10% la 15%. Procentul nopţilor călduroase a crescut și mai rapid, în linie cu tendinţele globale. Ţările sărace sunt mai sever afectate și din cauza poziţiei geografice, multe dintre ele fiind localizate la Tropice, dar și din cauza faptului că nu au banii necesari pentru a se adapta la noile condiţii. După cum am scris și în articolul Barack Obama și Donald Trump – Două feţe ale unei lumi supraîncălzite, „clima este implicată în cea mai mare parte a șocurilor care menţin sau aduc oamenii în sărăcie, în special dezastrele naturale care pot cauze daune și provoca dizabilităţi, șocuri medicale, care pot rezulta în pierderea venitului sau în distrugerea recoltei, și șocuri de preţ la bunuri alimentare, în urma unor inundaţii, secete sau dezechilibre în natură. Oamenii săraci și în general ţările sărace sunt cele mai vulnerabile atât la apariţia fenomenelor meteo extreme, cât și la efectele devastatoare ale lor.” În afară de asta, ţările sărace sunt și cele care au contribuit cel mai puţin la poluarea aerului, marii vinovaţi fiind SUA și China, și sunt prin urmare îndreptăţite să ceară compensaţii, în opinia mai multor analiști.

O înţepătură fierbinte

Dintre ţările dezvoltate, Australia pare în mod special interesată de studierea aprofundată a fenomenului, fiind direct afectată de temperaturile extreme. Trei valuri de căldură au lovit ţara în lunile ianuarie și februarie, înregistrându-se temperaturi și de 48,2 grade Celsius. În aceste două luni, multe recorduri istorice au fost depășite în Sidney, Brisbane, Canberra și alte locaţii. Și durata valului de căldură i-a alarmat pe oamenii de știinţă, după ce New South Wales a suferit 52 de zile neîntrerupte de temperaturi peste 35 de grade Celsius, stabilind un nou record. Din 1910, temperatura medie a Australiei a urcat cu 1 grad Celsius. Cercetători de la universităţile din Melbourne și din New South Wales au folosit două metode de cercetare recunoscute pentru a ajunge la concluzia că astfel de fenomene „pot fi legate direct de schimbarea climei” și că probabilitatea ca temperaturile medii de vară să se ridice la asemenea extreme ca cele din 2016-2016 este de 50 de ori mai mare decât era înainte de epoca încălzirii globale. De asemenea, ultimul raport Starea Mediului, publicat de guvernul australian la fiecare cinci ani și care se întinde pe nouă arii diferite de studiu, arată că schimbarea climei alterează „structura și funcţia ecosistemelor naturale din Australia” și afectează activitatea economică, starea de bine a oamenilor și patrimoniul ţării, dând ca exemplu Marea Barieră de Corali. Raportul avertizează că unele schimbări ar putea fi ireversibile și că cei care vor suferi cel mai mult sunt cei care sunt deja dezavantajaţi în societate. Gravitatea efectelor schimbării climatice a fost expusă pe larg în cartea recent publicată Climate Change and the Health of Nations, a academicianului australian Anthony McMichael.

Europa și emisfera nordică se încălzesc și ele într-un ritm mai rapid decât media globală, ceea ce ne predispune la „multiple pericole climatice”, arată un nou studiu. Astfel, ţările europene apropiate de Atlantic sunt expuse riscurilor de inundaţii, furtuni severe, deszăpezirea Alipilor și Pirineilor, în timp ce ţările mediteraneene sunt expuse unui risc „drastic” de temperaturi extreme și secete care vor duce la incendii de păduri și uscarea recoltelor. Studiul, publicat de Agenţia Europeană de Mediu, a fost pregătit de 60 de autori de la multiple instituţii și conţine noi observaţii și preconizări, cum ar fi faptul că până la jumătatea secolului febra Nilului de Vest ar putea să revină în nordul Franţei și că până la finalul secolului nivelul mării ar putea crește între 1,5-2 metri, în medie. Broaștele, păsările, fluturii și insectele își avansează deja ciclurile vieţii din cauza primăverilor precoce, dar au fost raportate extincţii ale unor specii locale. Păsările și fluturii deja și-au schimbat tiparele de migraţie și trendul se va accelera pe măsură ce Europa centrală va deveni mai fierbinte, iar pădurile Scandinaviei vor avea mai puţină zăpadă, gheaţă în râuri, dar mai multe furtuni și infestări cu dăunători. „Avem din ce în ce mai multe date care confirmă că se accelerează creșterea nivelului mării. Nu este un trend liniar, în special din cauza dezintegrării accentuate a fâșiilor de gheaţă. Există și dovezi noi că precipitaţiile s-au înmulţit în Europa. Asta cauzează inundaţiile. Proiecţiile făcute se adeveresc”, citează The Guardian.

A fugit de foametea din Somalia, iar acum flămânzește în România

DISTRIBUIE:
Eliza Vlădescu
După absolvirea Facultății de Comunicare și PR din cadrul SNSPA, Eliza Vlădescu a dat televiziunea pentru presa scrisă și de mai bine de 5 ani nu s-a uitat înapoi. Eliza face parte din echipa permanentă de redactori a revistei Semnele timpului.