Măsuri tulburătoare împotriva „ghetourilor de musulmani”

270

Știm deja din rapoarte oficiale că restricţiile asupra religiei se intensifică la nivel global și că în mod special se anunţă zile tot mai negre pentru minorităţile religioase pretutindeni, chiar și în Europa. Cu toate acestea, clasificarea oficială dată de guvernul danez unor comunităţi de imigranţi musulmani drept „ghetouri”, unde legile ar trebui să se aplice diferenţiat, a șocat. Până nu demult, Danemarca era cunoscută ca una dintre cele mai primitoare și tolerante ţări din Europa.

Sosirea unui număr mare de imigranţi, majoritatea musulmani, în statele europene, în ultimii ani, a fost catalogată drept factor principal pentru activitatea amplificată a grupurilor organizate private, dar și a guvernelor, de a impune opiniei publice o perspectivă populist-naţionalistă asupra peisajului religios naţional, o perspectivă discriminatorie în mod special la adresa islamului.

În mai multe state europene s-au organizat marșuri împotriva „islamizării ţării”, iar liderii politici au pus pe masă fel de fel de propuneri legislative pentru salvarea identităţii ba creștine, ba seculare a ţărilor respective. „Duse sunt zilele de altădată. Dacă se vede clar că ești musulman când mergi pe stradă, de exemplu dacă ești o femeie cu capul acoperit, oamenii te privesc altfel acum. Încă nu am întâlnit pe nimeni care să spună că nu observă nicio diferenţă”, spune Carla Amina Baghajati, administratora unei școli de musulmani din Viena.

Discursul despre imigranţi și integrarea lor este împins tot mai la dreapta în Europa, iar pe acest val partide populiste precum Partidul Poporului Danez (DPP) nu doar că obţin tot mai multe voturi, dar atrag după ei idei și politici tot mai drastice. Așa s-a ajuns ca Danemarca să fie singura democraţie dezvoltată (deocamdată) care să facă liste oficiale cu „ghetourile” de musulmani, care vor fi trataţi diferenţiat doar pe baza adresei din buletin.

Mai multe idei sunt dezbătute actualmente în parlamentul danez care caută să reglementeze viaţa socială și de familie în cele 25 de enclave islamice unde trăiesc familii cu venituri mici. Deocamdată, în luna martie s-a aprobat o lege care prevede ca, începând cu vârsta de 1 an, „copiii de ghetou” să fie separaţi de familie pentru cel puţin 25 de ore pe săptămână, exceptând orele de somn, pentru „instrucţie obligatorie în valorile daneze”, care ar include tradiţiile de Crăciun și de Paște. Însă DPP cere și mai mult control. Martin Henrinksen, președintele partidului, a propus recent impunerea unei interdicţii de a ieși din casă seara după o anumită oră copiilor din ghetouri, care ar trebui urmăriţi prin montarea de brăţări cu GPS la gleznă. Alte măsuri propuse sunt punitive și le-ar permite judecătorilor să dubleze pedepsele pentru anumite delicte comise în cartierele clasificate drept ghetouri.

În timp ce guvernul susţine că scopul acestor proiecte legislative este să elimine punctele-cheie în care se dezvoltă comportamentele delincvente care pun în pericol valorile și societatea daneză, Henrinksen este foarte franc în a recunoaște că, „în final, noi sperăm ca unii dintre oamenii care sunt aici și care trăiesc aici de niște generaţii să întoarcă spatele culturii părinţilor și bunicilor lor”. Nu ar fi deci problema delincvenţei la mijloc, ci redefinirea a ceea ce înseamnă Danemarca multiculturală. Conform viziunii sale, o musulmancă care își acoperă capul nu poate fi considerată de naţionalitate daneză, indiferent unde s-a născut, ce limbă vorbește sau ce alte valori daneze susţine. „Mai întâi îţi dai jos eșarfa de pe cap”, spune Henrinksen, care a militat și pentru interzicerea niqabului (lege ce a intrat deja în vigoare) și care va milita și pentru interzicerea hijabului.

Politicienii care se opun acestor iniţiative legislative se plâng de faptul că guvernul modifică constant regulile care definesc un ghetou, astfel încât nu se poate măsura dezvoltarea în timp a ratei criminalităţii, de exemplu. „Efectiv, producem stigmatizare teritorială prin politică”, acuză Troels Schultz Larsen, profesor la Universitatea Roskilde, din Copenhaga.

Opinia publică este tot mai divizată pe subiect. Există cartiere de imigranţi cu probleme, cu găști care se împușcă între ele. Nu este nicidecum un fenomen generalizat, dar și musulmanii care locuiesc acolo își doresc ca statul să intervină să facă ceva. Dar nu sunt convinși că politicile discriminatorii sunt cele mai potrivite. „Ei trec cu vederea potenţialul de integrare al acestor zone – unde se dau bani, se fac proiecte și se depune muncă voluntară există rezultate pozitive – oamenii se mută de aici când sunt pregătiţi”, spune Michala Bendixen, care lucrează la un ONG pentru refugiaţi. „Pe mine mă uimește că, deși nivelul de educaţie a crescut, aceste zone sunt în continuare stigmatizate de parlament. Și mulţi tineri din aceste zone cred în acest portret al lor și al cartierului în care trăiesc, iar acesta este un factor de risc când vine vorba de o posibilă recrutare în bande criminale sau grupări islamiste. Aceste politici vor alimenta marginalizarea, nu integrarea”, crede Aydin Soei, sociolog danez.

Ba, mai mult, efectul merge chiar invers. Musulmani care au trăit pentru zeci de ani într-o Danemarcă tolerantă, în care au putut să se integreze natural fără să își abandoneze complet valorile, simt că încep să piardă ţara pe care și-au însușit-o. „Atunci când am venit în Danemarca în anii 1990 era mai deschisă și mai primitoare. Am hotărât să îmi fac o viaţă aici, să predau copiii mei societăţii daneze cu așteptarea că vor fi acceptaţi pe deplin. Iar acum nu mai e clar că asta o să se întâmple. Eu am trecut prin problemele de a fi imigrant, dar copiii mei, nu. Ei s-au născut aici. Ei nu au nicio altă identitate de care să se agaţe dacă sunt marginalizaţi”, spune Sabah Qarasnane, care organizează comunitatea marocano-daneză dintr-o parte a Capitalei considerată ghetou. Pănâ acum, femeia era în același timp mândră de ţara care a adoptat-o, mândră de religia ei, mândră de vălul de pe cap. De acum trebuie să aleagă, iar fiecare alegere vine cu un preţ.