La 29 iunie, Bundestagul, camera inferioară a Parlamentului german, a votat anularea tuturor condamnările date după al Doilea Război Mondial în baza Legii 175, care incrimina homosexualitatea în rândul bărbaţilor. Legea data din 1871 și a fost în vigoare până în 1994, fiind mai abitir aplicată de naziști. În prezent, mai sunt doar 5.000 de persoane în viaţă care au primit condamnare și care vor fi recompensate cu o sumă modestă: 3.000 de euro, plus câte 1.400 de euro pentru fiecare an petrecut la închisoare. Prin aceasta, parlamentarii germani au vrut să demonstreze că „niciodată nu e prea târziu să se facă dreptate”, conform ministrului german al justiţiei. 

În ziua următoare, dreptatea a continuat cu votarea în Bundestag a legalizării căsătoriei homosexuale. Social-democraţi, ecologiști, stânga radicală, dar și deputaţi creștini conservatori au strâns 393 de voturi în favoarea schimbării textului legii, care de acum stabilește: „Căsătoria este încheiată pe viaţă de două persoane de sex diferit sau de acelaşi sex.” Se pare că această lege, care cel mai probabil va intra în vigoare înainte de finele anului, le va permite cuplurilor de homosexuali să și adopte copii. Este un mare salt de la ultimul pas făcut pe subiect, când în 2001 s-a permis formarea uniunilor civile între persoanele de același sex, dar care excludeau anumite avantaje fiscale şi în materie de adopţie, care erau valabile doar în dreptul căsătoriei.

Răzgândire neanticipată

Sunt 16 ani de când Germania le-a conferit persoanelor homosexuale dreptul de a intra în parteneriate civile și 12 ani de când Angela Merkel este la cârma ţării. Ca lider, Merkel a avut o atitudine constantă faţă de lărgirea drepturilor dinspre parteneriat înspre căsătorie, blocând un vot în Parlament pe această temă. Asta până săptămâna trecută.

Merkel se afla la o dezbatere organizată de revista de femei Brigitte, în Germania, unde și-a surprins auditoriul cu câteva remarci. Să ne aducem aminte că, în timpul campaniei din 2013, Merkel a spus că are rezerve faţă de legalizarea căsătoriei homosexuale din considerente ce privesc binele copiilor ce ar putea trăi în acea familie. Se pare că această barieră a dispărut din mintea cancelarului, după ce a vizitat un cuplu de lesbiene care aveau sub tutelă opt copii. „Acum nu mai pot să argumentez atât de simplu în ce privește binele copilului”, a declarat Merkel la întâlnire. Și, ca să închidă subiectul, a adăugat că Parlamentul este cel care trebuie să decidă dacă să autorizeze căsătoria gay, semnalând faptul că nu va mai impune partidului o linie unitară de vot, ci fiecare va vota liber pe această „problemă de conștiinţă”. Opoziţia a sesizat imediat șansa și a cerut organizarea votului pentru un amendament la legislaţia existentă care să permită homosexualilor și să se căsătorească, și să adopte copii. Majoritatea parlamentarilor au votat „pentru”.

Ceea ce Merkel nu a precizat la întâlnirea publicaţiei respective a fost că ea va vota împotrivă, respectând atât poziţia personală pe care a avut-o ani de zile, cât și linia generală a Partidului Creștin-Democrat, pe care îl conduce. Legalizarea căsătoriilor gay în Germania era inevitabilă în circumstanţele în care toate partidele de opoziţie au făcut bloc pro-gay și chiar o bună parte a parlamentarilor creștin-democraţi au votat „pentru”. Restul sunt însă nemulţumiţi că s-a permis organizarea votului.

Merkel, șefă la navigarea opiniiilor politice și sociale

„Nu este clar dacă a intenţionat să se întâmple asta, dar cu singuranţă că nu îi face niciun rău. Ba din contră, subiectul nu o să o mai supere pe Merkel în campania electorală care stă să înceapă”, explică Manfred Guellner, șeful unei companii de sondaje. Mai sunt doar trei luni până la alegeri. Teoretic, votul a fost cerut de Partidul Social Democrat, care este deopotrivă partenerul de coaliţie al lui Merkel, cât și principalul oponent politic. Prin faptul că a permis parlamentarilor un vot liber, a ajutat opoziţia să treacă o lege populară. Ultimele statistici arată că 80% dintre germani susţin căsătoria gay. Votând împotrivă, și-a păstrat leadershipul partidului, deși un sfert dintre parlamentarii săi s-au alăturat opoziţiei într-un vot „pentru”. Acest act de echilibristică este marca felului în care Merkel conduce politica germană de atâţia ani.

The Economist enumeră câteva strategii prin care Angela Merkel a reușit să strângă atâţia ani de politică în spate și să aibă totodată „un bagaj de controverse politice extrem de ușor”. În primul rând, Merkel învaţă ce nu a mers la fiecare alegere și își revizuiește constant poziţiile politice, dar niciodată radical. Unul dintre criticii săi, Gertrud Höhler, spune că doamna Merkel conduce Germania ca pe un focus grup permanent, testând politici și ideologii noi la fel de frecvent și natural precum un negustor care își testează noile produse la raft. Pentru Höhler, asta denotă un oportunism lipsit de orice fel de valori, când pentru suporterii lui Merkel este o dovadă a sensibilităţii faţă de nevoile și atitudinile schimbătoare ale electoratului său.

Un alt lucru pe care îl face Merkel este că nu se mișcă mai repede decât se mișcă opinia publică. „Geniul său politic este să anticipeze schimbările opiniei publice la anumite momente dramatice, dar și să își dea seama când o schimbare pe termen lung ajunge la un punct în care este general acceptată,” scrie The Economist. În cazul de faţă, 80% dintre germani susţin legalizarea căsătoriilor gay, la fel ca majoritatea parlamentarilor. Prin mișcarea pe care a făcut-o, Merkel a neutralizat un subiect care doar i-ar fi stricat imaginea în campania electorală și i-ar fi împins electoratul spre opoziţie. Astfel, punând de fapt ideea votului în mintea opoziţiei, a închis rapid un teren politic unde aceștia ar fi putut să o atace. De obicei, cancelarul este un fan al mișcărilot politice gândite îndelung, dar de mai multe ori a arătat această capacitate de a se mișca repede când prinde ocazia să închidă un capitol problematic. A făcut-o la cutremurul de la Fukushima, când a dispus închiderea tuturor centralelor nucleare, a făcut-o în 2015, când a hotărât să primească refugiaţi și a făcut-o din nou săptămâna trecută. Cu toaste astea, Merkel rămâne cumva mereu la centru, la jumătatea distanţei dintre polii discuţiei, pe orice temă majoră. „Aceasta este fundaţia succesului său politic. Oricare ar fi subiectul, ea deţine terenul interstiţial unde se fac compromisurile. Și, conferind un vot liber pe problema căsătoriilor gay, dar votând împotrivă, face asta din nou”, scrie The Economist. 

Urmează legalizarea căsătoriei în grup?!

Mai întotdeauna, legalizarea căsătoriilor homosexuale într-o anumită ţară a fost urmată de o panică publică cu privire la ce schimbări va aduce asta în peisajul public. Faptul că legalizarea căsătoriei homosexuale ar putea duce la legalizarea altor tipuri de relaţii, precum poliamoria sau chiar incestul consimţit între parteneri, a fost mereu un argument valid pentru cei care se opun căsătoriilor gay și totodată un argument luat în derâdere de cealaltă tabără. În ultimii ani însă, poliamoria a început să ocupe din ce în ce mai mult spaţiu de analiză în presă, de multe ori definită ca următorul trend în relaţiile intime. „Nu poţi pune o limită inimii”, susţin adepţii poliamoriei. Termenul este compus din cuvântul grecesc poli și din cuvântul latinesc ce desemnează dragostea amor și diferă de poligamie doar prin faptul că nu există un angajament legal între parteneri. În 2013, la doar o săptămână după ce Noua Zeelandă legalizase căsătoriile homosexuale, un grup de promovare a drepturilor umane în ce privește relaţiile intime milita deja pentru legalizarea uniunii civile în grup. La acea vreme, grupul nota că „toate relaţiile de iubire între adulţi, indiferent de numărul lor, ar trebui respectate și recunoscute la nivel legal”. 

Din partea poliamoriștilor era doar o chestiune de timp până la a cere un tip de recunoaștere legală. „Este tragic că în anumite părţi ale lumii, homosexualii își pot pierde copiii, slujbele, familia și sunt victimele unor atacuri groaznice doar pentru că iubesc pe cine iubesc. Aceeași logică se aplică, cu aceeași forţă, și poliamoriștilor. În acest sens, argumentul că, dacă tolerăm relaţiile homosexuale, în curând va trebui să tolerăm și relaţiile poli este corect”, spune Michael Carey, autor și adept al acestui stil de viaţă.

Previziunea lui Carey s-a îndeplinit recent. La doar un an de când Curtea Constituţională a Columbiei a decis că interzicerea căsătoriilor homosexuale este neconstituţională, pe 24 mai având loc prima ceremonie de acest tip în stat, acum s-a legalizat prima uniune civilă între trei bărbaţi. „În legea columbiană căsătoria este între două persoane, deci a trebui să găsim un alt termen: uniune patrimonială”, a declarat notarul care a redactat documentul, pentru The Guardian. Acest document spune că cei trei bărbaţi formează o familie și din punct de vedere legal sunt parteneri unul cu altul. Deși unele voci au cerut să se facă o investigaţie disciplinară la notariatul care a legalizat uniunea, avocatul spune că nu există căi legale de a desface uniunea gata făcută. Cei trei bărbaţi se pregătesc astfel de o mare sărbătoare și chiar au apelat la un preot să oficieze partea spirituală.

Sexologul belgian Esther Perel prevesteşte într-un documentar BBC moartea relaţiilor exclusive, explicând că „relaţiile care implică parteneri multipli reprezintă din ce în ce mai des o alternativă, iar această formă de coabitare ar putea deveni obişnuinţă în următorii 30 de ani. Este din ce în ce mai clar că singura barieră care va mai rămâne în picioare pentru o majoritate dintre oameni când vine vorba despre protejarea prin lege a relaţiilor intime este violarea consimţământului. Însă nu este sigur că va fi așa. De exemplu, anul trecut, Curtea Supremă a Canadei a decis ca ofensele de bestialitate să fie limitate la penetrare, orice alt sexual ieșind de sub incidenţa legii. Decizia a fost luată în cazul unui bărbat acuzat că și-a molestat sexual fiica vitregă, într-un act care a inclus și câinele familiei. Bărbatul s-a declarat nevinovat de acuzaţia de bestialitate, spunând că animalul nu a suferit penetrare. Curtea Supremă i-a dat dreptate. Desigur, acesta cazuri izolate nu trebuie generalizate și folosite împotriva acordării anumitor drepturi civile. Însă, trebuie să fim atenţi ca o anumită relaxare a moralităţii publice, din dorinţa de a fi „politically correct” și a nu-i judeca pe alţii, să nu ducă la schimbări nedorite care pot eșua în a proteja anumite victime. Din acest motiv, nu ar trebui luaţi în derândere cei care se tem că legalizarea căsătoriilor gay ar putea duce la legalizarea zoofiliei sau a altor acte sexuale ilegale, ci ar trebui încurajată o dezbatere despre cum exact să se prevină un astfel de efect.