Un sfert dintre elevii români nu termină liceul

125

Abandonul școlar este una dintre cele mai grave și urgente probleme a sistemului de educaţie românesc. Un sfert dintre copiii români abandonează școala înainte de clasa a XII-a. Iar 40% dintre elevii din clasa a VIII-a nu știu să citească corect și nu înţeleg textele pe care le citesc. Aceste cifre, puse la dispoziţie de Coaliţia pentru Dezvoltarea României, avertizează cu privire la un adevărat dezastru care paște viitorul României.

Lipsa educaţiei este primul factor de risc pentru sărăcie, iar sărăcia este primul factor de risc pentru educaţie. Din păcate, în România avem din ambele din belșug. Suntem una dintre ţările cu cele mai adânci inegalităţi sociale, cu unele dintre cele mai ridicate numere atât în rândul celor foarte săraci, cât și în rândul celor foarte bogaţi. Peste 1 milion de români trăiesc cu mai puţin de 8 lei pe zi, ceea ce ne face să fim a zecea ţară din lume ca procent din populaţie ce trăiește la limita subzistenţei. Nu cu foarte mult peste limita subzistenţei trăiesc 62% dintre români, ale căror averi (cu tot cu mașini și case) nu depășesc 10.000 de dolari. Pe de altă parte, România se laudă cu mai mulţi milionari decât Ungaria, și anume 16.000 din cei 443.000 cei mai bogaţi oameni din lume, arată raportul „Global Wealth 2018” al Credit Suisse.

Putem ghici cărei categorii i se va adăuga treimea de elevi care astăzi abandonează școala. Deja România are un milion de tineri apţi pentru a munci care nu vor să intre în câmpul muncii, dar nici să își continue studiile, în condiţiile în care în următorii trei ani România ar avea nevoie de minimum un milion de angajaţi pentru ca obiectivele de creștere economică pe termen lung să nu fie afectate. Acești oameni ar putea acoperi cu uşurinţă deficitul de pe piaţa muncii, însă, abandonând școala, nu au niciun fel de pregătire. Cel mai probabil vor îngroșa numărul celor care muncesc la negru și care atrag ajutoare sociale. Aceasta îi condamnă însă la o viaţă de sărăcie, instabilitate, boală.

Primul lucru care trebuie să se schimbe este chiar sistemul educaţional, a spus Măriuca Talpeş, reprezentant al Coaliţiei pentru Dezvoltarea României, într-o conferinţă de presă. „Avem la liceu un învăţământ profesional și tehnic învechit, care duce ca angajabilitate maxim 30% copii să se angajeze în calificarea pe care o urmează în liceu”, spune ea. Școlile nu sunt legate de mediul economic, copiii nu pot să facă practică în companii și fabrici, iar liceele tehnologice sunt complet nepregătite pentru tehnologia viitorului. „Ar trebui readuse atelierele practice, să reactivăm lucrul manual, dar nu cum era pe vremuri, ci la nivelul actual, precum ateliere de robotică sau de meşteşuguri tradiţionale şi foarte atractive astăzi. Ar trebui ca mediul de afaceri să fie încurajat să ia legătura cu şcolile şi să le ajute, poate printr-o scădere a taxelor pentru toate investiţiile pe care mediul de afaceri le-ar face în şcoli”, a continuat responsabilul CDR.

În plus, programa școlară și metodele de predare sunt învechite, școala nu este deloc antrenantă, nu solicită imaginaţia, creativitatea și curiozitatea copilului, care nu învaţă integrat, nu învaţă din lucruri practice și nu rămâne cu nimic pe urmă, decât cu ce a învăţat papagalicește. „Suntem printre ultimele ţări din lume la ceea ce înseamnă atractivitatea şcolii pentru copii”, a arătat reprezentanta CDR, iar 16% dintre copii se pierd până în clasa a VIII-a.

Desigur, acestea nu sunt singurele motive pentru care situaţia este așa cum este. Însuși accesul la educaţie, unul dintre drepturile fundamentale ale copilului, este restricţionat sau blocat complet de lipsa banilor și de nevoia ca timpul să fie petrecut muncind, nu învăţând. Accesul la educaţie, mai ales de calitate, reprezintă o provocare, îndeosebi în zonele rurale, unde studiază 45% din populaţia şcolară a României (nivel primar şi gimnazial). La ţară, abandonul școlar a ajuns chiar la 40%, în condiţiile în care două treimi (62,6%) din unităţile de învăţământ au elevi cu dosar de bursă socială, elevi instituţionalizaţi sau elevi în plasament, arată un raport realizat de către Fundaţia World Vision România. Iar absenteismul este un fenomen generalizat, cu 20% mai ridicat în mediul rural decât în cel urban.

Cea mai mare problemă a învăţământului românesc este lipsa finanţelor. Statul român investește extrem de puţini bani în acest sector, doar 0,7% din PIB, faţă de 1,5 media europeană pentru preșcolari și școala primară, și 1,5% din PIB faţă de 1,9% media europeană pentru învăţământul secundar. Lipsa dotărilor (biblioteci, calculatoare), lipsa bazei materiale (infrastructură, mobilier și auxiliare curriculare), competenţa scăzută a cadrelor didactice, lipsa de susţinere financiară și psihologică a familiilor nevoiașe, lipsa programelor de integrare pe piaţa muncii sunt tot atâtea lucruri de rezolvat pentru ca această situaţie să se îndrepte, atenţionează raportul.