Majoritatea parlamentară din Turcia a fost redată în mâinile Partidului Justiţiei şi Dezvoltării (AKP), condus de președintele Recep Erdogan. Reprezentanţii celorlalte partide au acuzat că alegerile nu au fost corecte, după ce autorităţile au închis instituţii de presă critice cu câteva zile înaintea scrutinului, celelalte partide au fost presate să își anuleze mitingurile și AKP-ul a primit mai mult timp de emisie.
Pe de altă parte, președintele Erdogan susţine că, prin votul acordat AKP-ului, oamenii au vizat stabilitatea ţării, acesta fiind un vot care trebuie respectat. Rezultatul alegerilor înseamnă că partidul deţine de acum 317 din 550 de scaune parlamentare, la doar câteva luni după eșecul de la alegerile din luna iunie, când partidul a pierdut majoritatea parlamentară, un șoc venit după mai bine de 10 ani de conducere. În urma eșecului la vot și a eșecului în fomare unei coaliţii de guvernământ, s-au convocat alegeri anticipate, la care AKP-ul a obţinut victoria prezentă. Se pare că la scrutin ar fi participat circa 85% dintre cele 54 de milioane de alegători turci.
Intenţia președintelui era de a obţine destule voturi pentru a exercita un control aproape total asupra ţării, prin schimbarea Constituţiei. Ar mai fi avut nevoie de 15 parlamentari pentru supermajoritatea necesară convocării unui referendum pe această temă, în urma căruia să își aroge puteri executive. Cu toate acestea, președintele nu va renunţa la această ţintă. Deja poreclit „sultanul”, acesta nu a pierdut nicio clipă în a-și impune viziunea conservatoare de la preluarea puterii, laicii temându-se că suferă de aceeași iluzie de grandoare ca și Putin și că va căuta să readucă la viaţă gloria Imperiului Otoman.
Pentru restul lumii, votul de confirmare a unui conduceri islamo-consevatoare a venit într-un moment extrem de delicat. Statele Unite sunt dependente de bazele aeriene ale Turciei pentru lupta pe care o duc împotriva grupării teroriste Stat Islamic, iar Uniunea Europeană este disperată să ajungă la o înţelegere cu Turcia pe problema imigraţiei. Liderii vestici au rămas să coopereze cu un personaj greu de abordat și de înţeles. Reuters scrie că, și în lipsa unei schimbări constituţionale, președintele și-a arogat un „cabinet din umbră”, adică o serie de consilieri de top cu care organizează întâlniri mai mult sau mai puţin secrete în noul său palat din Ankara, care se laudă cu nu mai puţin de 1.000 de încăperi. Erdogan a susţinut însă întotdeauna că criticile aduse conducerii sale fac parte dintr-un efort din afara Turciei de a submina influenţa ţării în regiune. „Acum, un partid cu 50% a obţinut puterea în Turcia… Lucrul acesta ar trebui respectat de întreaga lume, dar nu am văzut o asemenea maturitate”, s-a plâns președintele după alegeri.
