O nouă controversă este asociată persoanei președintelui ales Klaus Iohannis. După disputele referitoare la apartenenţa sa religioasă, caracterul oportun al binecuvântării pe care patriarhul Daniel ar urma să i-o ofere noului președinte în momentul învestirii sale în funcţie generează tensiuni.

Prezenţa ierarhilor bisericii la evenimente marcante din istoria ţării sunt o constantă a peisajului politic autohton. Un moment important precum jurământul noului președinte nu poate fi ratat. Este de la sine înţeles ca patriarhul Bisericii Ortodoxe și reprezentanţi ai altor culte religioase să fie prezenţi la învestirea în funcţie a președintelui Klaus Iohannis. Problema spinoasă nu este generată de prezenţa liderilor confesiunilor recunoscute de stat, ci de faptul că patriarhul Bisericii Ortodoxe ar trebui să fie cel care îi oferă binecuvântarea noului președinte.

Reacţiile deja au apărut

După ce a fost anunţat programul de protocol, au apărut reacţii din partea unor persoane care nu sunt în relaţiile cele mai cordiale cu BOR. Unul dintre aceștia este deputatul Remus Cernea.

Într-o scrisoare adresată Parlamentului României, el contestă protocolul de derulare a învestirii, susţinând că binecuvântarea lui Klaus Iohannis din partea patriarhului Bisericii Ortodoxe Române reprezintă o încălcare gravă a caracterului secular al statului român.

„Un astfel de moment este de natură să afecteze grav caracterul secular al statului român şi să pună în mod simbolic două instituţii laice fundamentale, Parlamentul şi Preşedinţia, sub autoritatea religioasă a unui cult anume”, arată Cernea.

Printre argumentele invocate de deputatul român este și faptul că în România nu există religie de stat. Invitarea liderului unui anume cult să acorde o binecuvântare ar reprezenta o formă de promovare şi de creare a unui privilegiu faţă de acel cult. În consecinţă, el solicită scoaterea acestui moment din desfășurătorul ceremoniei.

Cum inovaţiile se transformă în tradiţie

Ceea ce susţine Cernea se circumscrie unei tendinţe afișate de mai mult timp de către politicianul român, și anume apărarea caracterului secular al statului român. Pentru acesta, laicitatea constituie un laitmotiv care este invocat permanent în contextul în care consideră că religia infuzează spaţiul public. Deci, din acest punct de vedere, reacţia lui Cernea poate fi interpretată și într-o cheie personală. De aceea poate presa nu a dat prea mare atenţie demersului său, mulţumindu-se doar cu expunerea scrisorii sale, fără însă a recurge la analiză sau la alte comentarii. Mai degrabă petiţia online pare să stârnească mai mult interes. În doar 24 de ore, a strâns 1.000 de semnături.

Totuși scrisoarea aceasta aduce în dezbatere publică aspecte deloc de neglijat, precum laicitatea statului sau discriminarea altor culte religioase. De ce ar trebui un ierarh bisericesc (indiferent de opţiunile sale religioase) să fie prezent la un eveniment eminamente laic nu pentru a participa, ci pentru a binecuvânta?

Pentru a oferi răspuns la această întrebare, trebuie de privit puţin în urmă și identificat momentul introducerii acestei practici în cutuma ceremoniilor prezidenţiale. Ea a apărut la cea de-a doua învestire a președintelui Traian Băsescu, generând și atunci controverse. În ciuda acestora, ceremonia religioasă a avut loc, iar binecuvântarea patriarhului a fost oferită sub forma unei rugăciuni concepute după specific ortodox (video).

Până în 2009, nu a fost în uzanţa Parlamentului această practică. Președintele Constantinescu, deși a făcut caz în campania electorală de afinitatea sa religioasă, nu a apelat la binecuvântarea patriarhului.

Cândva vocile acide erau mai numeroase

După ce președintele Băsescu a fost beneficiarul acestui element de noutate, politicienii UDMR, prin vocea lui Gyorgy Frunda, au acuzat fără menajamente procesiunea religioasă. „Nu avea ce să caute patriarhul acolo, să ţină o slujbă. România e stat laic și, chiar dacă românii sunt în majoritate ortodocși, nu trebuia ţinută slujba la Parlament. Traian Băsescu a jurat să fie un președinte al tuturor românilor, deci și din alte culte religioase. Dacă voia o slujbă ortodoxă pentru noul său mandat, trebuia să meargă la Patriarhie, era altceva, nu în Parlament.” Poziţia maghiarilor ar putea fi de înţeles, dat fiind apartenenţa religioasă a acestora.

Interesant este că replici au venit din partea unui partid mult mai consistent pe scena politică, precum PNL, dar tot prin vocea unui minoritar. Varujan Vosganian a surprins o subtilitate de procedură, acuzând că binecuvântarea patriarhului a fost similară unei „ungeri”, un fapt specific doar regilor. „Doar regii României erau unși și deveneau unsul lui Dumnezeu.”

Problema care s-a sesizat la acel moment era caracterul inoportun al acestei inovaţii. „Nu s-a mai întâmplat ca la un eveniment raportat exclusiv la îndeplinirea unor prevederi constituţionale legate de exercitarea puterii politice să se ţină și o ceremonie religioasă”, spunea unul dintre liderii liberali.

Doar unora le este permis să se roage?

În raport cu acest eveniment, nu toţi opozanţii sunt motivaţi de apărarea caracterului laic al statului român. În subsidiar, ei demonstrează că au o anumită aversiune faţă de religie. Însăși ideea de rugăciune este pusă sub semnul întrebării.

Din perspectivă religioasă, rugăciunile pentru politicieni nu sunt niciodată nepotrivite. Ele constituie o obligaţie doar pentru cei care mai cred în puterea credinţei. Apostolul Pavel solicita în mod expres să fie „înălţate rugăciuni pentru stăpâniri”. Întrebarea însă este dacă acest fapt trebuie să se facă într-un cadru ceremonial cu caracter politic și, mai ales, dacă doar unii au permisiunea să o facă.

Nu doar biserica majoritară reprezintă interesele statului român. Este ciudat că tocmai în Parlament, adică forul care garantează echidistanţa și pluralismul, sub motivaţia respectării unei cutume (care nu are deloc vechime) se organizează un moment ceremonial cu dedicaţie. Să fie privilegierea unei anumite biserici o altă cutumă din codul nescris românesc? Problema în sine se circumscrie unei vechi tentaţii exprimate și cu alte ocazii, precum formularea unui nou articol din Constituţie, prin care BOR solicita un statut privilegiat.

Pentru păstrarea echilibrului (în condiţiile în care, conform Constituţiei în vigoare, nu există o religie de stat), ar fi mai recomandabil ca de data aceasta să fie prezenţi la tribuna Parlamentului și ceilalţi reprezentanţi ai cultelor recunoscute (care, într-o formă sau alta, contribuie la modernizarea statului român).

În contextul ceremoniei anterioare, președintele Traian Băsescu a sărutat crucea pe care i-a întins-o patriarhul (recunoscând prin acest gest apartenenţa sa religioasă). Păstrând aceleași repere, ar trebui ca rugăciunea pentru noul președinte să fie rostită și de un preot lutheran. Ar fi o demonstraţie clară că ceremonia de binecuvântare nu are nimic tendenţios, ci se limitează doar la îndeplinirea sinceră a unei datorii creștine. Ar fi poate momentul ca interesele politice să fie eliminate din preocupările liderilor religioși. Este un moment favorabil ca, măcar la rugăciune, toţi să fie consideraţi egali, fără un statut privilegiat.