Iulia Timoșenko a fost condamnată

55

Simbol al revoluţiei portocalii și de două ori prim-ministru al Ucrainei, Iulia Timoșenko a fost condamnată pe 11 octombrie la 7 ani de închisoare. Decizia a atras criticile UE, SUA și a organizaţiilor pentru drepturile omului, întregul proces fiind văzut ca unul motivat politic.

Iulia Timoșekno a fost găsită vinovată de abuz de putere în semnarea unei serii de contracte păgubitoare pentru statul ucrainean. Acuzaţia este aceea că semnarea contractelor supraevaluate între Gazprom și Naftogaz au adus Ucrainei prejudicii de aproape 190 de milioane de dolari.

Judecătorul a justificat pedeapsa de 7 ani și lipsa temeiului pentru o pedeapsă mai mică subliniind atât pericolul social al actelor acestei personalităţi cât și lipsa oricărei păreri de rău pentru faptele comise. Curtea a mai decis că fostul premier trebuie să restituie suma și că nu va mai avea voie să candideze la vreo funcţie publică timp de trei ani.

Timoșenko a respins orice acuzaţie, în repetate rânduri afirmând că procesul e o farsă, că judecătorul e personaj de comedie al administraţiei și că întregul caz este o făcătură. Chiar în timpul citirii verdictului, profitând de transmisiunea în direct, Timoșenko a vorbit mai tare decât judecătorul acuzând o conducere dictatorială. „Dragi prieteni, vreau să spun doar atât: nu sunt de acord cu acest verdict și cred că anul 1937 a revenit". Referirea la anul 1937 s-a dorit o reamintire a regimului stalinist. Timoșenko a avertizat că va lupta mai departe și își va cere dreptatea la curţi internaţionale de justiţie.

Reacţiile interne și internaţionale nu au lipsit. În stradă și în clădirea tribunalului s-au adunat numeroși susţinători ai Iuliei Timoșenko. Au fost mobilizate forţe de ordine pentru a asigura securitatea convoiului în care se afla „doamna de fier a Ucrainei".

Amnesty International a etichetat verdictul ca fiind unul „motivat politic". „Acuzaţiile care i-au fost aduse nu sunt recunoscute internaţionale ca infracţiuni; sunt tentative de a criminaliza decizii pe care le-a făcut în exerciţiul funcţiunii".

Și șefa diplomaţiei europene, Catherine Ashton a atrasa tenţia asupra unor „anchete motivate politic". Ea a mărturisit „o adâncă dezamăgire cu privire la verdict", anunţând că decizia va determina ca UE că „reflecte asupra politicilor sale în ceea ce privește Ucraina". Comisia europeană s-a exprimat arătând că „deciziile politice trebuie analizate de parlament, nu de tribunale.”

Premierul rus și-a exprimat nedumerirea cu privire la decizia procesului, dat fiind că acele contracte „s-au aliniat deplin la standardele Rusiei, Ucrainei și cele internaţionale." Fără a fi un admirator al lui Timoșenko, pe care o vede ca o opozantă pro-occidentală, Putin a spus că „a arunca îndoială asupra acestui ansamblu de acorduri este periculos și contraproductiv."

Iulia Timoșenko are 51 de ani și este simbolul revoluţiei portocalii din 2004. A deţinut funcţia de prim ministru în 2005 și apoi în 2007-2010. În februarie 2010 Timoșenko a pierdut la limită alegerile prezidenţiale în faţa lui Victor Ianucovici. Procesul a început în luna aprilie 2011, ea fiind reţinută în arest preventiv începând cu luna august.

Disputele între Rusia și Ucraina au început de la destrămarea URSS în 1991. Ucraina plătește gazul rusesc pe care îl consumă, și în același timp taxează Rusia pentru tranzitul conductelor spre clienţii europeni din vest. Cel mai tensionat moment a fost în 2009, când Rusia a tăiat gazul ucrainean pentru neplată, iar Ucraina a blocat transportul de gaze spre occident.