Paradis în construcţie: „miracolul scandinav”

371

Britanicul Michael Booth a atins, fără îndoială, o coardă sensibilă atunci când a publicat în prestigiosul The Guardian o analiză stufoasă și sarcastică la adresa „miracolului scandinav". Cu ce rămânem însă după ce dezbrăcăm acuzaţiile lui de accesoriile umoristice? Cu imaginea unui paradis, în construcţie.

Succesul în valuri, gustat din plin de ţările scandinave, nu e un miracol, reclamă Booth, declarând că nordicii „s-au născut dintr-o combinaţie de decenţă luterană, parcimonie ţărănească, determinism geografic și pragmatism lipsit de scrupule (‘Atacă rușii? Hai cu naziștii! Naziștii pierd? Hai cu Aliaţii!’).”

El le reproșează societăţilor nordice că „funcţionează bine pentru cei care se conformează medianei colective”, sabotând excepţiile, chiar și pe cele pozitive. „Școlile îi înfrânează pe cei cu aspiraţii înalte, de dragul celor mai puţin dotaţi; ‘elită’ este un cuvânt murdar; semnele de succes, ambiţie sau bogăţie sunt dezaprobate. Dacă poţi trăi cu toate astea și preţul lor, precum și cu frigul (și cel metaforic și interpersonal), atunci te încurajez să faci tot ce poţi și să mi te alături în hyggelige (acasă)”, concluzionează Booth care de aproape un deceniu locuiește, cu întreruperi, în Danemarca.

Publicată ca un preambul mediatic la cartea „Oamenii aproape perfecţi – Adevărul despre Miracolul nordic”, analiza lui Booth propune o privire mai atentă asupra fiecărei ţări nordice în parte – deși lasă Islanda, ostentativ, deoparte fiindcă „orice atenţie suplimentară doar i-ar încuraja”. Pe firul dezbaterii, analiza descoperă domenii în care ţările nordice deţin poziţii care nu le fac cinste.

Danemarca

Prima între ţările nordice analizate, Danemarca, are reputaţia de a fi nici mai mult, nici mai puţin decât cea mai fericită ţară din lume, reputaţie pe care autorităţile daneze luptă, uneori în moduri controversate, să o păstreze.

De fapt, în topul celor mai fericite 5 ţări din lume, 3 sunt state nordice: Danemarca, Norvegia şi Suedia. Raportul World Happiness 2013, publicat de Departamentul ONU, Sustainable Development Solutions Network, în luna septembrie a anului trecut, a măsurat mulţumirea socială şi fericirea locuitorilor din mai bine de 150 de ţări. Danemarca a ieșit pe primul loc, ţinând cont de produsul naţional brut real pe cap de locuitor, previziunile de sănătate,  capacitatea de a menţine relaţii apropiate, senzaţia libertăţii de alegere, absenţa corupţiei şi generozitatea.

Aceeași ţară a fost și o deschizătoare de drumuri în drepturile persoanelor homosexuale. Danemarca este prima ţară din lume care a permis cuplurilor gay să formeze uniuni civile, aşa numite „parteneriate înregistrate”, încă din anul 1989.

Pe de altă parte, nu este un secret faptul că Danemarca este ţara cu cea mai mare incidenţă a cancerului. Aproximativ 326 de noi cazuri sunt depistate anual, la fiecare 100.000 de locuitori.

Teza lui Booth este că danezii sunt atât de fericiţi pentru că, potrivit OECD, muncesc cel mai mic număr de ore într-un an, mai puţin decât oricare alt popor din lume. Productivitatea scăzută e o consecinţă directă, e de părere Booth, și la fel este și faptul că danezii au cel mai ridicat nivel de îndatorare privată din lume. În aceeași serie a superlativelor negative, Booth amintește și faptul că Danemarca este, potrivit unui raport WWF, a patra ţară cu cel mai nociv imact asupra mediului, la nivel mondial (și stă mai prost la acest capitol chiar decât SUA).Booth se arată deranjat de faptul că provinciile ţării „au devenit o groapă de gunoi pentru imigranţi non-vestici, bătrâni, șomeri și necalificaţi”, imediat înainte de a-i acuza pe danezi că adăpostesc numeroși „pedofili, rasiști, escroci și corporaţii corupte”.

Norvegia

Raportul Global al Dezvoltarii Umane din 2010, care a fost elaborat de Programul de Dezvoltare al Naţiunilor Unite și care a măsurat starea de bine a locuitorilor din 169 de ţări ale lumii, pe parcursul a 20 de ani, plasează Norvegia pe primul loc în clasamentul său.

Norvegia are unul dintre cele mai mari PIB-uri/cap de locuitor şi o piaţă de muncă ce promovează echilibrul între carieră şi familie.

Mai mult, accentul pe care norvegienii îl pun pe cultură este evident din măsurile pe care le iau instituţii de stat precum Biblioteca Naţională a Norvegiei, care dorește să convertească în format digital toate cărţile din colecţie până la mijlocul anilor 2020. Proiectul a fost început în 2006 și este estimat că va dura 20-30 de ani.

În timp ce majoritatea ţărilor europene încă se luptă să își reducă cheltuielile, Norvegia se bucură de consecinţele deciziilor înţelepte de investiţie pe care le-a făcut în privinţa rezervelor sale de petrol și gaze, care i-au adus ceea ce mulţi consideră a fi cel mai mare fond suveran de investiţii din lume.

Booth le reproșează însă norgevienilor că acest fond suveran de investiţii este rezultatul unui sistem financiar fariseic, care se laudă că, la nivel intern, beneficiază de pe urma utilizării exclusive a surselor regenerabile de energie, în timp ce se finanţează prin exportul masiv de combustibili fosili către alte ţări.

Finlanda

Finlanda pare să fi descoperit secretul „fericirii sociale” fiind, de departe, ţara cu cele mai generoase și mai de succes servicii pentru cetăţeni, o mortalitate infantilă scăzută, o rată de școlarizare ridicată (și cu rezultate lăudabile), un procent de săraci minim. În plus, este a doua cea mai fericită ţară din lume, după Danemarca.Însă cea mai lăudată reușită a finlandezilor este, fără îndoială, excelenţa în sistemul de învăţământ. Începând cu anul 2000, când OECD a demarat Programul pentru evaluarea internaţională a elevilor, Finlanda s-a situat mereu pe primele locuri ale podiumului, în Europa. Punctul forte al finlandezilor pare să fie pregătirea excelentă a profesorilor, în special a celor care predau în clasele primare.

Însă Booth nu e de acord cu reputaţia excelenţei sociale a finlandezilor, fiindcă aceștia sunt, în același timp, pe locul 3 la nivel mondial, într-un top al posesiei de arme și înregistreză cea mai mare rată a criminalităţii din Europa de Vest.

În plus, alcoolismul este prima cauză de deces, la nivel naţional, pentru bărbaţii finlandezi, arată o altă statistică negativă pe care o citează Booth.

„Dacă te decizi să te muţi acolo, nu te aștepta la conversaţii efervescente. Finlanda este o cultură reactivă, a ascultării, împovărată de tabuuri”, mai acuză autorul.

Suedia

Promovarea corectitudinii politice și a egalităţii de șanse constituie o marcă reputaţională a Suediei la nivel internaţional. Sistemul educaţional suedez este recunoscut pentru militantismul său în promovarea egalităţii dintre bărbaţi și femei, unele măsuri de stat aplicându-se încă de la grădiniţă. Intenţionalitatea promovării egalităţii dintre sexe a condus autorităţile suedeze chiar să publice un catalog de Crăciun (în 2012) cu jucării unisex. În fotografiile de prezentare, băieţii apar jucându-se cu păpuşi, iar fetele ţinând în mână pistoale de jucărie. Această viziune a permeat chiar și mediul religios. Biserica majoritară în Suedia, la care au aderat aproximativ două treimi dintre suedezi, hirotoneşte femei preot din anul 1960, dar în toamna anului trecut a hirotonit pentru prima dată o femeie într-un post de conducere.

Însă Booth reproșează Suediei „mentalitatea neutră care, spune el, îi caracterizează pe suedezii „adepţi fideli ai izolării personale”. „Integrarea este o provocare continuă”, spune Booth, în timp ce deplânge „predispoziţia spre violenţă” a suedezilor, dar și aspecte care ţin de economie, precum rata ridicată a șomajului tinerilor.

Nici despre sistemul egalitar al Suediei, Booth nu are cuvinte de apreciere. Întrebaţi-i pe finlandezi și ei vă vor spune că ultrafeminismul suedez le-a emasculat bărbaţii, dar aceștia „își îneacă amarul” în alcool.

Paradis în construcţie

În răspuns la sarcasmul lui Booth, norvegieni, suedezi, danezi și englezi deopotrivă au contestat seriozitatea cercetării care a stat la baza materialului The Guardian. „Să dai la o parte Islanda – după ce ai numit-o dispreţuitor „o naţiune vikingă” – înseamnă cel mai probabil una din două (sau amândouă): autorul nu a fost niciodată în Islanda sau nu înţelege informaţiile pe care le-a găsit pe Google”, îl sancţiona un comentator online.

Ceea ce cititorii nu au contestat au fost însă informaţiile care, sprijinite de surse avizate, rămân totuși în picioare, chiar și după ce dăm la o parte sarcasmul care le îmbracă. Mai ajută la ceva un „miracol scandinav” cu probleme precum cele semnalate de Booth? Depinde de sistemul nostru de referinţă.

Dacă analizăm ţările pe baza unui set de indicatori pe care îl aplicăm tuturor ţărilor, vedem, așa cum au arătat deja numeroase studii, realizate de cercetători din alte medii decât nordice, că scandinavii o duc foarte bine pe numeroase paliere. Mult mai bine decât vecinii europeni occidentali. Însă problema pe care pare să o semnaleze Booth este că scandinavii nu se ridică la înălţimea imaginii pe care o cultivă despre ei înșiși. Și culmea, acesta este totodată și punctul cel mai subiectiv argumentat din material.

Până la urmă, nimeni nu are de câștigat din a face morală unor ţări cu sisteme, în ansamblu, funcţionale. Ipocrizia sau autenticitatea naţională contează periferic în marea schemă. Și este un element care, dintr-o perspectivă constructivă, nu ar trebui să distragă pe nimeni de la problema de fond: încă avem multe de învăţat de la scandinavi. Dacă însă ne așteptăm ca paradisul scandinav să fie real, avem de înfruntat o inevitabilă și incomodă trezire dintr-un vis utopic. Totuși, tocmai pentru că au defectele lor, lecţiile scandinavilor sunt cu atât mai credibile pentru mediile deloc utopice în care trăim.

Alina Kartman
Cu peste 9 ani de experiență în presa online din România, Alina Kartman face parte din echipa permanentă de redactori ST.