La 23 de ani ardea cruci în curtea unor afro-americani și hărţuia evrei. Se identifica drept unul dintre liderii unei organizaţii KKK numită după generalul armatei confederate din Virginia, Robert E. Lee. 40 de ani mai târziu, își cere scuze pentru trecutul său, din postura de preot catolic. Nu toată lumea este însă pregătită să îl ierte sau să îl creadă.

„Deși au trecut 40 de ani, trebuie să spun asta: îmi pare rău. Le cer scuze tuturor celor care au suferit din cauza rasismului. Nu am nicio scuză, dar sper să mă iertaţi”, a scris preotul William Aitcheson, într-o scrisoare deschisă postată pe site-ul diocezei din Arlington, Virginia, care, la momentul scrierii acestui articol, nu mai putea fi accesat. În 1977, pe când era student la Universitatea din Maryland, Aitcheson a fost acuzat că a dat foc la șase cruci, că a construit două bombe artizanale și că a făcut anumite ameninţări, fiind condamnat apoi la 90 de zile de închisoare, timp în care și-ar fi dat seama că gândirea sa este greșită.

„Când îmi aduc aminte de crucile arse, de scrisorile de ameninţare și de alte lucruri, simt că parcă vorbesc despre altcineva. Îmi vine greu să cred că ăla eram eu… În timp ce cred cu tărie că Dumnezeu m-a iertat – la fel cum iartă pe oricine care își recunoaște greșelile și își cere iertare –, să uit ce s-a întâmplat ar fi o greșeală”, spune el acum.

Aitcheson a făcut mereu parte din Biserica Catolică, de mic copil, dar nu avea nicio legătură directă cu biserica și nu practica credinţa catolică. Ba, mai mult, grupul radical din care făcea parte era anticatolic. Faptul că s-a putut întoarce în biserică, și nu doar ca membru, ci ca slujitorul lui Dumnezeu și al semenilor săi, este „dovada transformării radicale care este posibilă prin Iisus Hristos, în mila Sa”. Aitcheson a fost hirotonit în 1988 în Las Vegas și se află la dioceza din Arlington din 1993, dioceză care se află tot în Virginia, locul unde a făcut cele mai grave greșeli ale sale.

El și-a făcut publică povestea în contextul violenţelor recente din Charlottesville, Virginia. O demonstraţie organizată de gruparea „alt-right” (formată din neonaziști, naţionaliști extremiști și supremaţiști albi), care se opunea unei posibile mutări a statuii generalului Robert E. Lee din spaţiul public, s-a terminat tragic după ce au apărut și contramanifestanţi, iar unul din grupul „alt-right” a intrat cu mașina în ei, ucigând o persoană. Incidentul a pus paie pe foc în contextul în care dezbaterile din spaţiul public american sunt pline de animozităţi rasiale de la alegerile prezidenţiale încoace. Un climat de frică și de îngrijorare marchează localitatea respectivă, și nu numai, cu grupuri KKK încă active în 22 de state americane, dintre care mai mult de jumătate s-au format doar în ultimii trei ani.

„Imaginile de la Charlottesville sunt rușinoase. Ne fac ţara de rușine, iar pe cei care s-au delimitat de un trecut distructiv, aceste imagini ar trebui să ne coboare pe genunchi în rugăciune.” Astfel, preotul s-a dezis de teoria supremaţiei rasei albe, spunând că este o credinţă falsă. „Rasiștii au minţile poluate de o ideologie care le întărește credinţa falsă că sunt superiori altor persoane… Iisus ne învaţă că suntem cu toţii creaţiile Sale și că suntem făcuţi în mod extraordinar, indiferent de culoarea pielii sau de etnie. Când îţi dai seama de acest adevăr, sentimentul de libertate este incredibil.” El s-a adresat și direct acestor persoane, cu următorul mesaj: „Nu veţi găsi niciun sentiment de împlinire sufletească în această ideologie. Ura voastră nu va fi niciodată satisfăcută și furia voastră nu se va domoli. Vă încurajez să căutaţi pacea și mila în singurul loc unde sunt autentice și curg din plin, la Iisus Hristos.”

Aici se termină o parte a poveștii și începe cealaltă parte.

Philip și Barbara Butler nu s-au mai gândit demult la bărbatul care, acum 40 de ani, a dat foc unei cruci pe peluza din faţa casei lor. Aceasta, până când nu au văzut la știri povestea unui preot, fost membru KKK, care devenise virală. Era chiar el și nu era nici departe de casă. „Nu am știut ce să zic. Mi s-a părut incredibil”, a spus Philip Butler în cadrul unei conferinţe de presă. „Au trecut ani de zile și noi nu am auzit niciun cuvânt, nimic”, spune și Barbara. Părintele Aitcheson, care vorbește atât de frumos despre iertare în ceea ce este o scrisoare publică, în care își cere scuze la modul general, nu le-a cerut niciodată iertare celor pe care i-a rănit personal. Din nefericire, acest mic detaliu ciuntește nu doar din povestea sa de reformare, ci și din imaginea frumoasă și adevărată pe care a formulat-o despre Dumnezeu. Presa nu iartă asemenea inconsecvenţe, și se pare că nici soţii Butler.

Cazul lor a fost extrem de mediatizat la vremea respectivă. Ei au fost printre primii oameni de culoare care s-au mutat într-un cartier în care înainte nici nu aveau voie să calce, iar ce le-a făcut Aitcheson l-a adus pe președintele Reagan la ușa lor, pentru a transmite mesajul că așa ceva nu este acceptabil în America. Ba chiar soţii Butler au câștigat un proces civil împotriva lui Aitcheson, care trebuia să le plătească 20.000 de dolari. Nici de acești bani nu au mai auzit nimic, niciodată. Avocatul familiei cere acum ca preotul să plătească suma iniţială plus compensaţii pentru anii de neplată și să divulge numele celor care l-au ajutat atunci, pentru că crucea era prea mare și prea grea ca să se descurce un singur om cu ea. De asemenea, avocatul familiei pune sub semnul întrebării sinceritatea preotului și spune că a mărturisit temându-se că va fi divulgat. El a mai precizat că incidente rasiste tot au avut loc în ultimii zeci de ani și că nu ar fi avut niciun motiv să mărturisească acum.

Dieceza, într-o proprie declaraţie de presă, a spus că un reporter a sunat să întrebe dacă preotul are vreo legătură cu arderea de cruci de acum 40 de ani. „Lui Aitcheson i s-a comunicat acest lucru, și-a recunoscut trecutul și a văzut în asta o oportunitate să își spună povestea în speranţa că și alţii vor vedea posibilitatea convertirii… El a lăsat acea viaţă în spate, acum 40 de ani, și de atunci a mers în credinţă, ajungând în final să devină preot catolic”, se precizează în declaraţia de presă. Tot în ea se mai precizează că în toţi anii de când Aitcheson este la Arlington nu au existat acuzaţii de natură rasistă împotriva sa. Cu toate acestea, Aitcheson s-ar fi oferit voluntar să se retragă temporar din activitate, pentru a proteja biserica.

Chiar dacă îi cunoșteau trecutul, și superiorii săi au fost surprinși să afle săptămâna aceasta despre datoria neplătită către soţii Butler. Dioceza a spus că părintele Aitcheson este gata să coopereze cu poliţia pentru a oferi ce detalii nu au fost obţinute la timpul respectiv, și dioceza se angajează ca obligaţiile sale morale și legale să fie îndeplinite. Părintele Aitcheson și episcopul Bisericii din Arlington au spus că ar vrea să aranjeze o întâlnire „privată, pastorală” cu soţii Butler, care „să le aducă împăcare”. Philip Butler a spus că ar avea nevoie ca preotul să facă un efort clar și sincer de a-și cere iertare, dar Barbara nu este pregătită să încheie capitolul. Ea se îndoiește că Aitcheson ar putea să zică ceva care să o marcheze și se îndoiește și de schimbarea sa. „Trauma a fost mare, chiar a fost. Nu o să uit niciodată ce s-a întâmplat, niciodată. Noi nu meritam asta. Nimeni nu merita”, spune ea. Din nefericire, soţii Butler au tot dreptul să se îndoiască de cuvintele și de gândirea preotului, din moment ce faţă de ei nu a arătat niciodată că îi pare rău pentru ce a făcut și nici nu a căutat să le plătească dauna, deși era obligat legal, dacă nu moral. S-ar putea spune chiar că remușcarea preotului nu este totală. Însă acest amănunt rămâne de rezolvat între El și Dumnezeu. În orice caz, această poveste testează ideea enoriașilor săi, care abia i-au aflat povestea, despre iertare și răscumpărare, dar pentru el testează ce înseamnă cu adevărat să îţi mărturisești greșelile pentru a putea fi răscumpărat.

DISTRIBUIE:
Eliza Vlădescu
După absolvirea Facultății de Comunicare și PR din cadrul SNSPA, Eliza Vlădescu a dat televiziunea pentru presa scrisă și de mai bine de 5 ani nu s-a uitat înapoi. Eliza face parte din echipa permanentă de redactori a revistei Semnele timpului.