Religia, o influenţă indirectă în cazul tânărului de culoare ucis în Ferguson

409

După uciderea brutală a tânărului de culoare Michael Brown de către un poliţist alb, orașul american Ferguson, în care a avut loc incidentul, a devenit simbolul tensiunilor rasiale care persistă în Statele Unite, în ciuda mitului că problema segregării rasiale aparţine trecutului. Incidente de felul celor înregistrate în Ferguson demonstrează că lucrurile nu stau chiar aşa.

Circumstanţele împușcării tânărului sunt extrem de neclare. Politiștii susţin că Michael Brown ar fi încercat să ia arma unuia dintre oamenii legii. În schimb, mai mulţi martori afirmă că acesta avea mâinile ridicate în aer.

Certe sunt doar rezultatele autopsiei. Tânărul a murit după ce a fost atins de cel puţin șase gloanţe.

Cazul Brown în multiplicare

Moartea lui Michael Brown a căpătat dimensiunea unei tragedii naţionale, lucru reflectat și de atenţia pe care i-o acordă ziarele. Interesul este major fiindcă americanii asistă acum la o reînviere a revoltelor rasiale din Statele Unite.

Mărturii ale locuitorilor afro-americani subliniază duritatea de care a dat dovadă poliţia cu scopul reprimării revoltelor ce au urmat veștii despre uciderea tânărului de culoare: „Nu avem nimic asupra noastră, dar continuă să ne aresteze regulat. M-au bătut odată și am fost dus la postul de poliţie din Saint Louis. M-am săturat de brutalitatea poliţiei”, a povestit un locuitor din Ferguson.

Problema este chiar mai acută decât pare la prima vedere. Deşi după alegerea primului președinte american de culoare comunitatea afro-americană s-a așteptat la schimbări ale nivelului de trai, sociologii spun că acestea încă întârzie să apară.

În plus, în SUA este adânc înrădăcinat stereotipul că bărbaţii de culoare constituie o ameninţare. De aici derivă și gradul crescut de discriminare în cea mai democratică ţară de pe glob. Este un paradox, însă situaţia din Ferguson ilustrează foarte bine ceea ce se întâmplă la scară naţională.

Dintre cei circa 50 de poliţiști din oraș, doar trei sunt afro-americani, deși populaţia de culoare reprezintă 67% din total. De asemenea, primarul şi cinci dintre cei şase membri ai consiliului local sunt albi.

Ferguson nu este un caz singular, afirmă organizaţii americane de apărare a drepturilor civice. Nemulţumirile sunt crescute în diferite zone ale ţării, fapt care a atras acţiuni ale poliţiei cu o brutalitate disproporţionată împotriva cetăţenilor de culoare.

Religia complică situaţia

Mark G. Etling predă teologia la St. Louis University’s School for Professional Studies. Într-un editorial pentru National Catholic Reporter, el scrie că „în Ferguson se aude vocea lui Dumnezeu”. Ba chiar și cea a lui Michael Brown, care continuă să vorbească de dincolo de mormânt. „El vrea ca noi să știm că oameni ca el – cu lupte și eșecuri – au posibilitatea de a deveni ceea ce Dumnezeu le-a făcut să fie”, afirmă Etling.

Abordarea teologică nu lipsește în tentativa de descifrare a cauzelor care au condus la suita de violenţe din Ferguson. Multe dintre ziarele americane au sesizat că problema religioasă nu poate fi ignorată în încercarea de a înţelege criza care a izbucnit în oraș.

Există diferenţe semnificative între populaţia de culoare și cea albă nu doar în aspectele de poziţionare socială, ci și în gândirea teologică. Segregarea bisericilor în „albe” și „negre” nu pare să fi fost cea mai fericită opţiune.

Creștinismul alb vs. creștinismul negru

O abordare incisivă îi aparţine lui Fred D. Robinson, un predicator baptist de culoare, care într-un articol pe blogul CNN denunţă vehement chiar fundamentul pe care a fost construită America.

Pentru a fi convingător, oferă ca exemplu conversaţia telefonică pe care a avut-o recent cu un pastor alb. Spre surprinderea sa, interlocutorul era mai preocupat de apelul la calm și rugăciune decât de deplângerea situaţiei de fapt. Niciun cuvânt despre drama tânărului care a fost împușcat fiindcă legea le permite poliţiștilor să recurgă la gesturi violente.

Cea mai mare frustrare i-a fost provocată însă de soluţia propusă de colegul său alb: biserici mult mai diversificate din punct de vedere rasial.

„M-am săturat de aşa ceva”, a fost explozia de furie a lui Robinson. În opinia lui, diversificarea congregaţiilor fără abordarea problemelor importante ale justiţiei sociale și rasismului structural nu este cea mai mai bună variantă pentru biserică. „Este doar un posibil subterfugiu”, consideră pastorul bisericii cu enoriași de culoare.

O astfel de strategie ar permite construirea unei presupuse atmosfere benefice în diverse congregaţii religioase în timp ce schimbările semnificative în societate se lasă așteptate.

De aceea, Robinson este convins că „trebuie să facem mai mult decât să chemăm păcătoșii la pocăinţă, același lucru trebuie să îl facem cu societăţile, sistemele și instituţiile”.

Doar introducând cât mai multă diversitate, atât în biserici, cât și în forţele de poliţie sau în America corporatistă – fără transformarea nedreptăţii pe care este construită instituţia – nu face ca entitatea respectivă „să fie mai sfântă”. Este doar o procedură prin care se integrează nedreptatea.

Pastorul american este convins că, prin evenimentele petrecute la Ferguson, Dumnezeu „strigă la biserică”. Depășirea situaţiilor nedrepte prin reuşită personală și muncă grea (care, în opinia sa, a devenit piatra de temelie a teologiei susţinute de către albi) nu este dorinţa expresă a lui Dumnezeu.

Soluţia adecvată ar trebui să fie transformarea răului structural. Pastorul de culoare este convins că pentru aceasta este necesară o deconstrucţie a unei teologii care a fost modelată mai mult de interesele economice ale Americii decât de Christos.

Provocările unui creștinism diluat

Ideea justiţiei sociale pe care o predică pastorul de culoare este destul de familiară teologiei americane. Pentru publicul din România, chestiunea în sine nu are o corespondenţă directă cu valorile creștine.

Creștinismul răsăritean, în general, și cel românesc, în special, este preponderent contemplativ, înclinat mai mult spre trăiri mistice decât spre chestiuni pragmatice.

De aici și preocuparea insuficientă pe plaiurile mioritice, până la lipsa totală a preocupării, faţă de chestiuni care ţin de dreptate socială ca sistem. Nu există percepţia unui creștinism care să transforme societatea. Nici actele de caritate nu sunt circumscrise acestei viziuni.

Creștinismul limitat doar la sfera bisericii cu greu poate penetra straturile societăţii. Este un aspect care explică ușor de ce România are un excedent de biserici și un deficit de etică.

După cum se poate constata, nici americanii nu o duc mai bine. Însă, totuși, la nivel de discurs sesizează că ceva nu este în regulă. De fapt, precedentul a fost creat de pastorul Martin Luther King, Jr. care a avut un rol incontestabil ca deschizător de drumuri. A devenit un simbol al unui alt gen de creștinism, al unuia coborât în stradă, cu scopul de a reforma din temelii structura socială.

Cu referire la criza actuală din Ferguson, nepoata lui Martin Luther King, Jr., dr. Alveda King, a făcut apel la calm și rugăciune. Ea a citat cuvintele unchiului său, care s-a adresat celor revoltaţi în 1963, când casa i-a fost incendiată: „Acum este timpul să ne rugăm. Vă rog, protestaţi, luptaţi cu fermitate pentru drepturile voastre, dar fără violenţă.”

Este mesajul a cărui actualitate cetăţenii din Ferguson ar trebui să o conştientizeze. Și poate că nu doar ei. Este lecţia creștinismului practic, care nu ţine de o epocă anume, ci e mereu actual.