Jumătate din populaţia Pământului trăiește pe 1% din uscat

67

Suprapopularea planetei este o sursă de îngrijorare care merge mână în mână cu grija pentru epuizarea resurselor planetei, deși încă nu există un consens în lumea academică asupra impactului creșterii populaţiei. Conform unei noi hărţi, care împarte populaţia globală în celule de aproximativ 23 km pătraţi de pământ, reiese că jumătate din populaţia planetei trăiește doar pe 1% din suprafaţa Pământului.

În timp ce densitatea populaţiei se calculează pe regiuni geografice, ţări, state, orașe, această hartă – care folosește informaţii de la NASA – împarte teritoriul locuibil în 28 de milioane de celule fără să ţină cont de graniţele teritoriale. Astfel, harta este împărţită între teritoriile cu o densitate mai mare de 8.000 de oameni per celulă, așa-numite clustere de oameni, și restul teritoriului, unde densitatea este mai mică de 8.000 de oameni per celulă.

O astfel de reprezentare arată că există zone suprapopulate, precum India, Bangladesh, China, unde deja condiţiile de trai sunt problematice din cauza lipsei de spaţiu. Un reportaj realizat de National Geographic susţine că mai bine de 1 milion de oameni locuiesc în prezent în buncărele antiatomice din subteranul Beijingului, în timp ce în Hong Kong un cuplu a reușit să cumpere un spaţiu de parcare dintr-un complex rezidenţial de lux cu 430.000 de dolari anul trecut, pe care a reușit să îl vândă anul acesta cu 760.000 de dolari. În Asia de Sud-est se concentrează 46% din populaţia globală.

Totodată însă, 99% din suprafaţa uscatului este reprezentată de celulele cu densitate mică, ceea ce înseamnă că jumătate din populaţia planetei trăiește răspândită pe spaţii foarte largi, unde cu siguranţă ar fi loc pentru mult mai mulţi oameni. Toată Australia, Canada, America de Nord și Sud, Europa și Rusia, Africa și Orientul Mijlociu sunt pete negre care par să stea în întuneric, la prima vedere. De asemenea se remarcă faptul că pe continentul european spaţiile cu populaţie densă sunt distribuite aproximativ în mod egal, nu ca în America, unde domină partea nordică.

Proiecţiile realizate de ONU spun că, până în anul 2100, populaţia globală ar putea varia de la 6,2 miliarde de oameni până la 15,8 milioane de oameni, depinzând de factori economici, politici și culturali, care mereu sunt în schimbare. Un studiu realizat de Institutul Internaţional pentru Analiza Sistemelor Aplicate arată că, dacă ratele de migrare se menţin, și la fel și ratele de fertilitate, atunci populaţia ar trebui să crească până în anii 2070-2080 până la 9,8 miliarde. Iar acesta este doar unul dintre scenarii. Însă, oricare ar fi scenariul, nu este niciodată simplu să spui că există destul loc pe Pământ, în condiţiile în care schimbările climatice ar putea reorienta oamenii spre anumite zone, în timp ce altele ar rămâne imposibil de accesat sau de folosit pentru locuinţe sau pentru agricultură.

În altă ordine de idei, nici chiar stagnarea sau descreșterea nivelului populaţiei nu ar putea fi un panaceu pentru mediul înconjurător, cât timp ar fi acompaniată de o creștere a consumului. „Dacă toată lumea de pe Pământ ar avea un stil de viaţă ca al unui sătean obișnuit din India, atunci cel mai probabil am putea susţine și o populaţie de 12 miliarde. Dacă, în schimb, toată lumea ar mânca așa ca un american din America de Nord din clasa medie-superioară, atunci și 2 miliarde de oameni ar fi prea mult”, punctează autorul Charles Einstein.

Pe de altă parte, schimbările demografice trebuie privite în context lărgit. Mai mult de jumătate din populaţia globului trăiește astăzi în ţări cu rata de fertilitate sub rata naturală de înlocuire a populaţiei, de 2,1 copii per femeie. Declinul și îmbătrânirea populaţiei sunt o ameninţare pentru orice economie, a cărei creștere este mult mai ușor de obţinut atunci când și populaţia crește. Ceea ce înseamnă că ne aflăm în faţa unui aparent paradox, în care sănătatea economică și sănătatea ecologică se exclud reciproc. În realitate, pentru ca ambele să fie posibile în același timp, trebuie să se schimbe o serie de lucruri – eficientizarea producţiei agricole pe lotul de pământ deja folosit și a lanţului de producţie cu totul și un consum inteligent acompaniat de reducerea drastică a risipei de partea consumatorului – sunt doar câteva dintre primele măsuri care ar trebui luate, conform unui raport al Institutului Brookings. Pentru mai multe informaţii despre ce se poate face practic pentru a rezolva problema consumului excesiv și a deșeurilor, citiţi și Zero waste – o practică remarcabilă pentru salvarea planetei.