Acoperirea mediatică obsesivă a situaţiei din Fâșia Gaza a contribuit la formarea unui val antisemitic în Europa, apreciat de experţi ca fiind la un nivel al cărui singur precedent este antisemitismul din timpul naziștilor.
Luna trecută, sinagoga Bergische, din Wuppertal (care a fost distrusă în Noaptea de Cristal), a fost vandalizată de protestatari care au aruncat cocktailuri Molotov în interiorul clădirii. În Berlin, imamul Abu Bilal Ismail s-a rugat ca Allah să „distrugă evrei sioniști… să îi numere și să îi ucidă, până la ultimul”. Tot acolo, un adolescent evreu ultraortodox a primit un pumn în faţă, în plină stradă. În Frankfurt, The Guardian relatează că un activist antisemit a aruncat cu sticle pe fereastră, iar în Hamburg, un bărbat evreu în vârstă, care participa la un protest pro-Israel, a fost bătut fără milă. Apogeul însă a fost atins în protestele propalestiniene în care s-au scandat sloganuri precum „evreule, porc laș, ieși și luptă tu singur” sau „Hamas, Hamas, la gazare cu evreii”.
Astfel de incidente nu au loc doar în Germania însă. În Franţa, asociaţia organizaţiilor evreiești, CRIF, spunea că într-o singură săptămână au fost atacate opt sinagogi, una dintre ele fiind luată cu asalt de o gloată de 400 de persoane. Un supermarket kosher și o farmacie deţinută de un evreu au fost și ele vandalizate. În aceeași săptămână, în cartierul Barbes, din Paris, mai mulţi protestatari au aruncat cu pietre și au ars steaguri ale Israelului care fuseseră inscripţionate cu „Israhell”. În alt cartier parizian cu o prezenţă iudaică ridicată, Sarcelles, o mulţime care demonstra, în ciuda interdicţiei explicite a autorităţilor, a distrus case, automobile, sinagogi și magazine evreiești.
Ceea ce îngrijorează la aceste proteste este faptul că ele sunt în mod vizibil direcţionate împotriva israelienilor, nu a deciziilor politice luate de liderii lor.
Ziarul german Frankfurter Allgemeine, citat de DW, descrie situaţia din Franţa ca pe un „amalgam de agitaţie a extremei stângi, combinată cu şomajul imigranţilor musulmani de origine arabă”, care a generat „noul antisemitism”, așa cum l-a numit premierul francez Valls.
Demonii trecutului, pe care Germania a încercat prin toate mijloacele (inclusiv legale) să îi anihileze, au fost readuși la viaţă în ceea ce președintele Consiliului Central al Evreilor din Germania, Dieter Graumann, a calificat drept „cele mai grele vremuri de la naziști încoace”.
Preşedintele Consiliului Bisericii Evanghelice din Germania, Nikolaus Schneider, deplângea la rândul lui „rușinea” că protestele contra acţiunilor armatei israeliene din Fâşia Gaza sunt conectate cu ura antievreiască.
Antisemitism sintetic?
„Vorbele de bun simţ nu ajută suficient” însă, nota analistul Petre Iancu, pentru DW, „între altele pentru că cerneala ziarelor ce le citează nici nu apucă să se usuce înainte de a se găsi formatori de opinie în Europa să le relativizeze.” Analistul e de părere că apelurile presei și ale unor politicieni (vezi Angela Merkel) împotriva manifestărilor de antisemitism sunt calificate de formatorii de opinie ca încercări de a limita libertatea de expresie privind adecvarea sau inadecvarea politicilor de stat ale Israelului.
E cazul istoricului şi fostului director al Centrului pentru Studierea Antisemitismului, Wolfgang Benz, care a spus că sloganurile antisemite nu sunt o dovadă a unei „avalanșe de antisemitism”, apreciere care, în opinia istoricului, ar fi o exagerare, raportează RFI.
Iancu acuză că antisemitismul care se manifestă astăzi este unul de tip sintetic, ce a depășit de fapt cu mult nivelul din vremea naziștilor și urmărește să transforme evreii într-un dușman comun pentru întreaga comunitate internaţională, prin delegitimarea acţiunilor din Fâșia Gaza.
În opinia lui Iancu, europenii ar trebui să conștientizeze că „explozia actuală de antisemitism nu-i priveşte doar pe evrei. Aşa cum crimele în masă teroriste ale ISIS, ori ale grupării Boko Haram nu-i vizează doar pe creştini, alte religii, pe agnostici, pe musulmanii moderaţi ori pe musulmanii şiiţi. În pericol suntem toţi. În vizorul teroriştilor, ca şi al antisemiţilor care-i susţin e însăşi libertatea.”
Ecologistul franco-german Daniel Cohn-Bendit avertiza însă că astfel de aprecieri seamănă panică în rândul oamenilor, deși și el recunoștea într-un interviu radiofonic faptul că injuriile vehiculate la adresa evreilor sunt îngrozitoare.
Însă, odată ajunsă în acest punct, dezbaterea ar avea nevoie de un apel puternic la o raţiune care să discearnă cât mai obiectiv între cele două. Ceea ce nu se reflectă, din nefericire, în practică.