Cartea Războiul cibernetic, următoarea ameninţare la adresa securităţii naţionale, publicată de Richard Clarke şi Robert Knake, sugerează un astfel de scenariu apocaliptic.

Prima etapă ar fi căderea reţelelor Pentagonului, urmată de anihilarea motoarelor de căutare, explozii ale unor rafi nării, centrale electrice şi uzine chimice, haos în traficul aerian şi subteran, dispariţia datelor financiare.

„America trebuie să se pregătească pentru un atac cibernetic total, care ar putea aduce moarte şi distrugere peste întreaga ţară în mai puţin de 15 minute,“ avertizează autorii, experţi în securitate naţională. De la clasicii viruşi la bug-uri, troieni, programe malware, aglomerare a serverelor cu mesaje junk şi mesaje e-mail de propagandă și până la neutralizarea nodurilor de informaţii sau de comandă a sateliţilor, prin spionaj şi sabotaj, toate pot fi parte a unui atac cibernetic.

„Este America ţara cea mai vulnerabilă în faţa unui atac cibernetic?“ se întrebau cei de la Business Week.

În viziunea fostelor administraţii, accentul este pus în special pe infracţiunile online şi spionaj. Generalul Kevin P. Chilton, şeful american al Strategic Command, confirmă că reţelele de computere militare sunt atacate constant din exterior, uneori de mii de ori pe zi. De cele mai multe ori, se urmăreşte accesarea unor date, sustragerea de informaţii, dar există şi temerea blocării sau chiar controlării serverelor din reţelele Pentagonului. Punctul sensibil pare a fi sectorul privat, pentru că marile companii americane se apără singure cu softuri americane realizate peste hotare (China).

„Nu există război cibernetic. Cred că este o metaforă nefericită şi un concept teribil,“ declara Howard Schmidt, expertul în cibernetică de la Casa Albă. Nedefinit exact, conceptul de război cibernetic naşte îndoieli. „Există o diferenţă netă între spionajul cibernetic şi tentativele de degradare şi perturbare a reţelelor noastre sau de introducere de date false“ în sistemele informatice ale administraţiei americane, este de părere James Miller, subsecretar-adjunct pentru Apărare. „Nu tot ce se întâmplă în spaţiul cibernetic este neapărat un act de război,“ a apreciat el, iar noţiunea de „act de război“ în spaţiul cibernetic urmează să fi e definită.

Conform lui Duncan Hollis, fost avocat al Ministerului de Externe american pe probleme de tratate, zona de atacuri cibernetice sau de război cibernetic este prea avansată pentru a fi discutată acum. Pentru alte ţări însă, termenii sunt bine definiţi de mulţi ani. „A folosi computerul în spionaj este tot atât de important în războiul zilelor noastre precum a fost apariţia forţelor aeriene în războiul secolului trecut,“ afirmă generalul Amos Yadlin, şeful spionajului militar israelian. Yadlin confirmă că atât colectarea de informaţii, cât şi lansarea de atacuri cibernetice le dau ţărilor mai mici, grupărilor teroriste sau indivizilor capacitatea de a aduce serioase pierderi altor ţări.

Generalul confirmă că Israelul are soldaţi şi ofiţeri specializaţi în războiul cibernetic. Încă din 2006, atacurile împotriva grupării Hezbollah au inclus dimensiunea cibernetică. Ziarul Ha’aretz raporta că programe malware neconectate la internet sunt inserate în echipamentul vândut iranienilor. În ultimii ani, Rusia a fost acuzată explicit de Estonia şi de Georgia de atacuri cibernetice.

În ultimele luni, în plan civil, compania Google s-a luptat cu China. La rândul ei, Google este acuzată de cenzurare şi parţialitate în relaţiile cu terţii. În timp ce fostele administraţii vedeau în atacul cibernetic o metaforă nefericită, Michael McConnell, fostul director al Agenţiei Naţionale de Securitate americane (NSA), mărturisea în faţa Congresului că ţara sa este în mijlocul unui război cibernetic şi că îl pierde.