Neonazismul german refuză să decedeze

267

Cât de influente și periculoase sunt mișcările neonaziste din Germania? Este o întrebare care revine în atenţia jurnaliștilor preocupaţi să înţeleagă amploara fenomenului extremist.

„Singurul supravieţuitor al grupului de extremă dreaptă din Germania este acuzat în prezent de o serie de crime rasiste. Acest caz a trimis, de fapt, întreaga naţiune germană în boxa acuzaţilor”, subtitrează recent The Guardian, evidenţiind faptul că neonazismul ar trebui decriptat ca o problemă a societăţii germane. Concluzia jurnaliștilor britanici derivă din ceea ce s-a petrecut timp de mai mulţi ani, când autorităţile germane nu au avut nici cea mai mică idee că o grupare neonazistă omora nestingherită imigranţi şi jefuia bănci, arăta Der Spiegel atunci când gruparea respectivă a fost demascată. Era, totuși, destul de târziu.

Serviciile secrete au fost și continuă să fie criticate pentru că nu au reuşit să descopere, timp de un deceniu, această grupare de extremă dreapta. Se consideră că ar fi fost vorba despre 10 crime şi 14 jafuri, pe o perioadă de mai mulţi ani. Uwe Bohnhardt, Uwe Mundlos şi Beate Zschape, un trio de neonazişti cunoscuţi care alcătuiau celula Zwickau, se presupune că au comis cele 10 crime între anii 2000 şi 2007. Primii doi membri ai grupului s-au sinucis înainte de a fi arestaţi.

Persoanele ucise de aceştia erau mici comercianţi proveniţi din rândul imigranţilor. Primul bărbat ucis a fost un german de origine turcă în vârstă de 38 de ani, care avea o firmă prin care importa flori. Pe la începutul anului 2000, a fost împușcat în mașina sa și a murit în spital, două zile mai târziu. A urmat apoi un șir de asasinate care au avut loc în șapte orașe diferite din Germania, fiind adesea separate de luni sau ani. Timp de mai mulţi ani, autorităţile au insistat pe faptul că aceste crime au fost săvârşite de mafia musulmană sau de grupuri naţionaliste neînsemnate. Mai mult de atât, guvernul german s-a mulţumit să evalueze această celulă de teroriști (autointitulată National Socialist Underground) ca una formată din elemente izolate.

Nu toţi sunt de acord cu maniera în care oficialii au evaluat și minimalizat pericolul acestei organizaţii de extremă dreapta. Unii nu ezită în a acuza chiar statul german pentru amploarea pe care a luat-o acest fenomen. Bilgin Ayata, profesor de sociologie politică la Universitatea din Basel, care a cercetat cazul și a urmărit derularea procesului, acuză autorităţile pentru refuzul statului de a examina implicaţiile deranjante ale crimelor. „În loc de a recunoaște rasismul instituţional pe care îl relevă cazul”, a comentat Ayata, „statul și-a prezentat investigaţiile ca pe o serie de ghinioane nefericite”. În plus, concluziile oficialilor merg în direcţia confirmării faptului că celula nazistă a fost formată doar din cei trei membri, fapt care atrage dezaprobarea celor care au investigat cazul folosind propriile resurse. Pentru Ayata, oficialii statului federal ignoră întrebările pe care comunităţile de imigranţi din Germania le ridică: „Ucigașii mai sunt aici? Mai comit crime?”

Merkel a acuzat în 2011 extinderea grupărilor teroriste de dreapta ca „o ruşine a Germaniei” şi a cerut o investigaţie detaliată asupra celor întâmplate. Însă, deși cancelarul german a declarat că va face tot ce poate pentru a clarifica crimele și descoperi complicii și susţinătorii, executivul german „ezită să exploreze mai adânc elementele tulburătoare ale cazului și ale scenei extremiste de dreapta care continuă să se dezvolte în Germania”, conchide The Telegraph.

Cât de veridice sunt aceste acuzaţii? Datele statistice par să confirme faptul că Germania are o problemă în a gestiona fenomenul extremist. De exemplu, în întreaga ţară, numărul cazurilor de violenţe cu tentă rasistă sau etnică a fost, în 2012, de 802. Trei ani mai târziu era vorba de 918 cazuri, aproape dublu faţă de anul precedent, 2014. Se pot constata anumite variaţii ale cifrelor, nu întotdeauna crescătoare, însă aspectul cel mai îngrijorător constă în creșterea numărului celor care aderă la acest gen de mișcări politice. Ministrul de interne, Thomas de Maizière , care a prezentat în acest an un raport pe această temă, a spus în faţa presei că autorităţile au înregistrat un trend ascendent al numărului de persoane care au aderat la diferite organizaţii radicale de dreapta. Numărul total este estimat la circa 23.000. În această situaţie, nici nu mai surprinde faptul că până în aprilie 2016, poliţia a înregistrat trei atacuri pe zi împotriva locuinţelor pentru solicitanţii de azil. „Underground Naţional Socialist are încă membri în acţiune”, a declarat Petra Pau, membru al Bundestagului german. „Întrebarea care se pune este legată de numărul lor”, sună declaraţia îngrijorătoare a parlamentarei germane.

Câtă amploare a luat neonazismul a recunoscut Manuel Bauer, un fost neonazist implicat în activităţile paramilitare de extremă dreapta şi vinovat de numeroase atacuri împotriva străinilor şi imigranţilor din Germania. După ce a părăsit extremismul de dreapta, declaraţiile sale au oferit o imagine clară asupra fenomenului, sugerând faptul că autorităţile au subestimat capacitatea distructivă a neonazismului. „Statul a subestimat extremismul de dreapta şi s-a concentrat mai mult asupra extremismului de stânga şi a scenei antifasciste”, spune Bauer. „Dar dreapta este mult mai bine organizată şi structurată decât stânga şi are o strategie clară”, continuă acesta.

Aceleași confirmări vin și din o anumită zonă a spaţiului politic. „Trebuie să luăm în calcul că mai există susţinători ai Underground Naţional Socialist”, comentează, într-un interviu acordat DW, Burkhard Freier, coordonatorul biroului regional de protecţie a constituţiei pentru landul Renania de Nord – Vestfalia. Totuși, Freier refuză să accepte părerea că autorităţile germane ar suferi de rasism structural. Dar este de acord că se impune o schimbare de mentalitate, la nivelul întregii societăţi germane, pentru ca acest fenomen extrem să fie contracarat. Cu sau fără vinovăţia morală a instituţiilor statului, ameninţarea extremistă, deocamdată, rămâne vie.