„Pentru binele vostru.” De ce cred americanii în ameninţarea teroristă

51

Ameninţarea pericolului terorist reapare constant în discursul oficialilor americani, unii suspectând că lucrul acesta se întâmplă pentru a legitima decizii „de imagine" ale guvernului. Cea mai nouă intrare pe lista de acţiuni justificate prin dorinţa guvernanţilor de a proteja ţara este programul de supraveghere NSA.

Nu sunt puţini analiștii care evidenţiază faptul că astăzi, definiţia „terorismului" și chiar a „armelor de distrugere în masă" a cunoscut o expandare menită să justifice excesuri de tot soiul pentru prevenirea lor. Unul dintre ei este Bruce Schneier, care susţine, într-un editorial The Atlantic, că noţiunea de „terorism" este tot mai flexibilă și „folosită pentru a denumi alte infracţiuni decât terorismul".

Schneier spune că, după 11 septembrie 2001, termenul „terorist" a fost aplicat și în cazul unor oameni pe care, în mod normal, nu i-am considera teroriști. De exemplu, în cazul a trei militanţi anti-nucleari pacifiști, între care și o măicuţă de 82 de ani, care au tăiat un gard de sârmă de la fabrica de arme nucleare Oak Ridge, în 2012. Cei trei au fost iniţial arestaţi pentru încălcarea proprietăţii private, însă guvernul a continuat să înăsprească acuzaţiile, pe măsură ce vulnerabilităţile de securitate ale fabricii deveneau tot mai jenante. În prezent, protestatarii sunt acuzaţi de infracţiuni violente de terorism, și continuă să trăiască în arest.

Un oficial de mediu din cadrul guvernului din Tennessee a declarat că a te plânge de calitatea apei este un act de terorism. El a fost retrogradat ca urmare a acestor remărci.

Însă, recent, un adolescent din Texas a fost condamnat la cinci luni de închisoare pentru un status Facebook, în care notase „cred că o să mă duc să împușc niște copii de grădiniţă şi o să le văd sângele inocent curgând. Și o să le mănânc înima fiecăruia dintre ei". Tot o declaraţie pe o reţea socială i-a împiedicat și pe doi turiști irlandezi să primească viza de acces în aeroportul Los Angeles.

Aceste informaţii par paradoxale dacă ne gândim că, în 2012, Centrul american de Contraterorism raporta că, în 2011, numărul total de atacuri teroriste a scăzut, la nivel mondial, cu aproape 12% faţă de 2010 și cu aproape 29% faţă de 2007. Caracterul „iraţional" al supraevaluării riscului terorist, cum îl numea și Micah Zenko, într-un alt material The Atlantic, se observă și din statisticile care arată, de exemplu, că numărul anual al victimelor americane ale terorismului este cam la același nivel cu cel al americanilor care au decedat striviţi de mobilă, în fiecare an.

Zenko spune chiar că SUA suferă de o „exagerare cronică a ameninţărilor privind securitatea naţională", exagerare care „se extinde și la nivelul americanilor de rând". Analistul citează un studiu de la Universitatea Duke, potrivit căruia, de la 11 septembrie 2001 încoace, doar 11 musulmani au fost implicaţi în acte teroriste în SUA, iar acestea s-au soldat cu moartea a 33 de americani. În același interval însă, în ţară s-au petrecut aproape 150.000 de crime și peste 300.000 de sinucideri.

Statisticile constituie însă o medie care nu prezintă garanţii. Această medie ar putea fi oricând zdruncinată de un eveniment dramatic. Ceea ce îi face pe mulţi americani să percuteze în continuare la avertizările guvernului. Mai mult de jumătate dintre americani, 56 %, consideră „acceptabil" ca NSA să le verifice arhivele telefonice ca parte a unei anchete teroriste. Deşi opinia publică este împărţită în privinţa supravegherii poştei electronice şi altor activităţi pe Internet, aceste păreri au rămas neschimbate din 2002, arată un sondaj realizat de Centrul de Investigaţii Pew şi ziarul Washington Post.