Statul Islamic și imperiul voinţei

694

Biserica "Sfântul Gheorghe" din Istanbul,a găzduit duminica trecută o slujbă comună prin care papa Francisc și patriarhul Bartolomeu I și-au reafirmat dorinţa de a colabora împotriva extremismului radical, care face ravagii în zonele dominate de Statul Islamic (SI). Între timp, se pare că Mănăstirea "Sfântul Gheorghe" din Mosul (Irak), o regiune controlată de islamiștii SI, a fost transformată în închisoare.

Agenţia de știri Fides, care aparţine Bisericii Catolice, raporta marţi că mai multe biserici din Mosul au fost transformate în locuri de detenţie de către jihadiștii membri ai Statului Islamic. Printre aceste lăcașuri de cult, despre care se bănuiește că ar fi transformate în depozite de arme sau locuri de tortură, se numără Biserica Caldeeană a Imaculatei Concepţii, Mănăstirea Surorile Caldeene ale Inimii Sacre și Mănăstirea „Sf. Gheorghe“. Surse locale au spus despre aceasta din urmă că ar fi folosită ca închisoare pentru femei și există informaţii potrivit cărora deţinutele care ajung acolo ar fi abuzate sexual.

Cu cât mai crud, cu atât mai bine

Informaţia nu surprinde, pentru că numeroase violuri, răpiri, crime în masă şi crucificări ale unor civili în regiunea pe care o controlează au fost revendicate constant de membri SI, pe diverse reţele de socializare.

Dacă este sau nu adevărat, nu se poate ști cu certitudine deocamdată, cu atât mai mult cu cât SI are tot interesul să disemineze astfel de revendicări, fiindcă ele hrănesc ideologia prin care extremiștii ultraradicali se promovează. Din acest motiv, coaliţia anti-SI, condusă de Statele Unite, a anunţat necesitatea de a contracara propaganda radicalilor în spaţiul online. „Este necesar să se acţioneze pe terenul pe care prosperă ideologia” jihadistă, a subliniat ministrul german Frank-Walter Steinmeier.

Pe drumul cel bun

Membrii coaliţiei au anunţat miercuri că Statul Islamic „este pe cale să fie oprit” în Irak și Siria, mai ales mulţumită atacurilor iraniene asupra jihadiștilor. SUA însă au reconfirmat indisponibilitatea de a coordona orice acţiune militară împreună cu Iranul, în timp ce, de la Teheran, nimeni nu a confirmat atacurile.

Secretarul de stat american John Kerry a declarat că ofensiva asupra SI din luna august „a oprit dinamica” organizaţiei, dar că drumul până la stoparea definitivă ar putea dura „ani de zile”. „Au fost nevoiţi să își schimbe tacticile, ceea ce le afectează acţiunile”, a spus secretarul de stat, după o întrevedere cu 60 de miniștri de externe ai statelor care fac parte din coaliţia anti-SI.

Președintele sirian a emis în schimb o declaraţie prin care reduce avântul coaliţiei, spunând că „nu a constatat nicio schimbare”. Bashar al-Assad a spus că „nu se poate pune capăt terorismului prin atacuri aeriene” și că, simultan cu acestea, sunt necesare „forţe terestre care să cunoască geografia” locală.

Cele două afirmaţii nu sunt în mod necesar contradictorii, pentru că secretarul de stat american nu susţinea că ofensiva SI în Siria a fost destabilizată complet, ci că în unele regiuni armata irakiană, miliţia șiită și forţele kurde au putut să îi ţină piept cu ajutorul coaliţiei. Declaraţia semnată la finalul întrevederii stipulează însă necesitatea de a face eforturi mai mari pentru a reduce finanţarea SI și pentru a „controla fluxul de combatanţi teroriști străini”.

Războiul voinţelor

Aceste eforturi de combatere a ultraradicalilor vizează prea rar altceva în afară de acţiuni militare, în ciuda opiniilor unor analiști care spun că, mai mult decât un conflict militar, războiul cu SI este un „război al voinţelor”. Acelaşi lucru îl spune și profesorul american Mark Danner, care scria anticipativ în anul 2003 că, fără să își propună, americanii au creat ei înșiși Statul Islamic.

Politica americană în timpul războiului din Irak, spune Danner, a contribuit extrem de eficient la lansarea insurgenţei prin faptul că a creat un uriaș front comun în care jihadiștii au început să se alieze. Imaginile cu irakieni torturaţi de americani în închisoarea Abu Ghraib au furnizat argumente telegenice care au instigat la ură împotriva dușmanului comun: America. Tocmai de aceea este foarte probabil ca, bazându-se exclusiv acţiunile militare (oricât de diversificate ar fi), americanii să nu facă altceva decât să continue să pună gaz pe un foc pe care l-au întreţinut, de la bun început, tot ei.

 

Alina Kartman
Cu peste 9 ani de experiență în presa online din România, Alina Kartman face parte din echipa permanentă de redactori ST.