Teroriști cu ochi albaștri

4859

O analiză efectuată de cercetători italieni pe circa 2 milioane de postări din social media a arătat că Statul Islamic este susţinut mai degrabă de europeni decât de locuitori ai zonelor limitrofe conflictului.

Ipoteza italienilor reflectă o faţă surprinzătoare a islamismului ultraradical, al cărui epicentru este considerat a fi Orientul Mijlociu. Cercetarea a relevat însă că avem de-a face cu un conflict al cărui centru de capital ideologic diferă de centrul de capital uman.

Statul Islamic se bucură de mai mult sprijin printre utilizatorii social media vorbitori de arabă din Belgia, Marea Britanie, Franţa și Statele Unite decât printre cei din Siria și Irak. Şi nu e vorba de o diferenţă cantitativă, care ar putea fi explicată prin faptul că Siria și Irak sunt teatre de război, în care consumul de Facebook este evident scăzut. E vorba de o diferenţă calitativă, întrucât doar 7,6% dintre postările venite din Siria referitoare la Statul Islamic sunt referiri pozitive.

Se mișcă!

Mașina de propagandă pusă în mișcare de organizaţia extremistă ultraradicală funcţionează – arată statisticile, care indică o creștere a menţionărilor pozitive la adresa Statului Islamic, în social media. Chiar dacă opiniile pozitive rămân minoritare indiferent de bazinul demografic de care aparţin, ele sunt într-o creștere semnificativă, ajungând la 47% din totalul postărilor analizate în Qatar, 35% din postările analizate în Pakistan, 31% în Belgia, aproape 24% în Marea Britanie și 21% în SUA. Pro jihadiste au fost doar 20% dintre postările din Iordania, 19,8% din din Arabia Saudită, cu doar 0,1% mai mult decât în focarul de luptă, Irak.

Analiza cercetătorilor italieni a categorisit și motivele pentru care utilizatorii social media vorbesc de bine sau de rău despre Statul Islamic. Cum era de așteptat, atât menţionările pozitive, cât și menţionările negative fac referire la religie. Cei care vorbesc de bine despre Statul Islamic o fac pentru a apăra islamul, în timp ce aceia care critică organizaţia teroristă denunţă deturnarea religiei în scopuri politice.

Forţe de influenţă

Un segment particular al analizei l-a constituit modul în care menţionările din social media evoluează în paralel cu referirile la Statul Islamic din știri. Interesant, cercetătorii au descoperit că utilizatorii sunt influenţaţi doar cantitativ de ceea ce transmit marile trusturi de presă, fiindcă numărul postărilor crește, însă creșterea nu are impact și calitativ, fiindcă orientarea negativ-pozitivă a postărilor rămâne constantă (cu majoritatea înclinând spre negativ).

Altfel spus, atenţia acordată de presă subiectului SI motivează oamenii să își asume public poziţia, mai mult decât o făceau înainte sau pe mai mulţi, însă nu îi motivează să își schimbe această poziţie.

Neîncrederea în presa mainstream este o constantă internaţională – arată și o analiză Al Jazeera, care îl care citează pe jurnalistul Median Dairieh, de la Vice News, spunând, după mai multe săptămâni în interiorul cartierului general SI, că „mass-media exagerează în privinţa Statului Islamic, a membrilor și a acţiunilor sale”. În schimb, așa cum susţine Shiraz Majer, cercetător în domeniul radicalismului la Kings College, Londra, social media este o forţă „motivatoare și inspiratoare pentru potenţiali recruţi”.

Cine sunt acești recruţi

Ar fi numai de bun-simţ ca aceştia să fie căutaţi mai întâi în rândul musulmanilor needucaţi, cu venituri scăzute și chiar cu probleme psihice. Însă viitorii ultraradicali nu sunt de găsit numai printre aceștia.

Un reportaj publicat recent de Der Spiegel arată profunda complexitate a portretului acestei categorii de risc, expunând poveștile câtorva tineri din Germania care au fost expuși ideii de a lupta pe frontul Statului Islamic.

Ismail Cetinkaya are 33 de ani, o barbă lungă și se roagă lui Allah de cinci ori pe zi, de când se știe, scrie Der Spiegel. Vorbește fluent araba și n-are nevoie de niciun imam german sau clip de pe YouTube ca să știe ce vrea Dumnezeu de la el.

„Știi cum e să n-ai căldură iarna?”

Ismail Cetinkaya (Foto: vebidoo.de)

Dumnezeu vrea ca el să se consacre jihadului, însă Cetinkaya știe că jihadul înseamnă „marea luptă dintre bine și rău”, o luptă însă împotriva propriului sine, a propriilor slăbiciuni, nu împotriva celor necredincioși. De aceea oricând întâlnește un tânăr care îi spune că vrea în Siria, îl întreabă: „Ai dormit vreodată fără căldură iarna? Știi tu ce înseamnă să trăiești fără curent sau apă la robinet? Tu crezi că un Kalaşnikov e ca un controller pentru PlayStation4?”

Deso Dogg, devenit Abu Talha al-Almani după convertirea la islam. (Foto: Facebook)

Cetinkaya este luptător profesionist și proprietarul unei școli de arte marţiale. În acest context l-a înfrânt, în martie 2010, pe Deso Dogg, un rapper berlinez devenit între timp cel mai notoriu luptător german de partea Statului Islamic. Lui, înrolarea în SI i-a oferit un sens, unul pe care cariera muzicală mediocră și popularitatea greu de întreţinut nu i l-au putut oferi.

Teroristul blond și fără barbă

Mustafa (stânga) și David G. (dreapta) (Foto: Facebook)

De sens ar fi avut nevoie și părinţii lui David G., mort la 19 ani în Siria. Tânărul s-a convertit la islamism la 16 ani, iar rudele lui spun că dorea să își găsească propriul dumnezeu. Se împrietenise cu un anume Mustafa și petreceau mult timp împreună. Atât de mult, încât David a renunţat la ucenicia lui de electrician și la plăcerea de a boxa. Ceva din comportamentul lui le-a dat de gândit părinţilor.

Astfel că, după ce Mustafa a plecat în Siria, iar David a încercat să fugă și el, părinţii n-au ezitat să cheme poliţia și l-au oprit pe fiul lor exact în aeroportul din München. Autorităţile i-au anulat pașaportul, dar tânărul a reușit să fugă oricum, cu trenul, prin Serbia. Nimeni nu îl suspecta de nimic: era blond și nici să vrea nu-și putea lăsa barbă.

Ultima fotografie pe care a postat-o David pe internet era una cu el și Mustafa, îmbrăcaţi în tricouri a căror siglă „Adidas” fusese transformată în „Al Qaida”. După moartea lui David, autorităţile au recunoscut că, dacă ar fi fost mai atenţi la el, poate că tânărul ar mai fi fost azi în viaţă. Chiar dacă știau cu ce se ocupă, părinţii lui singuri nu l-au putut opri. O fotografie cu chipul lui plin de sânge și descrierea „Un Leu” circulă acum pe internet, scrie Der Spiegel.

„Lasă-mă pe mine cu Coranul”

Un alt tânăr, Kreşnik, este un alt exemplu atipic. A fost în Siria, însă nu s-a putut adapta. S-a întors în Germania și este primul neamţ judecat pentru că ar fi membru al unei organizaţii teroriste, suspectat că s-ar pregăti să comită un act grav de violenţă.

Kreşnik (dreapta) în timpul procesului din Germania. (Foto: YouTube)

La 19 ani, a plecat în Siria, pentru a lupta alături de Statul Islamic. Grupul de prieteni care l-a însoţit era același care, introducându-l în tainele islamului, l-a transformat pe tânărul fotbalist de la clubul evreiesc de fotbal din Frankfurt într-un „bărbat neînfricat ca un leu, un musulman autentic, nu un laș”, așa cum spunea el că dorește să fie.

Din rechizitoriu, face parte şi o conversaţie pe chat pe care Kreşnik a avut-o cu sora lui:

— Mă duc să lupt, să îmi fac datoria faţă de Allah, scria el.

— Ești tânăr, prost și naiv și o să-ţi pară rău când o să ai 25 de ani, i-a răspuns ea.

— Am auzit că puștii lăsaţi în urmă sunt plătiţi cu 50 de euro ca să omoare oameni.

— Eu sunt aici pentru religia mea. Coranul spune: „Omoară-i oriunde îi găsești.”

— Lasă-mă pe mine cu Coranul! Vino acasă!

— Tu nu înţelegi că nu vreau să trăiesc în Germania?

În Germania nu a vrut să se întoarcă, în Siria nu a putut să rămână. Nu vorbea araba, și fără traducător era ca și invizibil în tabăra SI unde ajunsese. Înapoi în Europa, autorităţile încearcă să își dea seama dacă tânărul poate fi o bombă de informaţii pentru ei sau un viitor sinucigaș într-un atac cu explozibil. Din excesul de „nu știu” și de dat din umeri care a constituit mare parte din răspunsurile lui la proces, încă e greu de estimat ce se întâmplă în mintea lui.

Diferiţi, totuși…

Poveștile de felul celor de mai sus par complet diferite, însă observatorii fenomenului radicalizării reușesc să noteze similitudini puternice. Tinerii militanţi din Germania sunt, mai întâi de toate, fii de imigranţi. Alegerile pe care le fac ei au legătură mai puţin cu educaţia, cu plictiseala, cu narcisismul și beligeranţa, pe cât au cu viaţa „dezrădăcinată”, fără o casă, fără simţământul că aparţin de o ţară în care s-au născut și au crescut.

În islam, găsesc identitate, rigoare, disciplină și promisiunea binelui care va să vie și care este esenţial diferit de lipsa de valori și suprastimularea simţurilor care caracterizează societatea momentului. Toţi caută în religie acel cămin pe care nu îl mai au fizic.

Foto: captură Al Hayat