Deși un imn popular descrie cerul de deasupra orașului brazilian Porto Velho ca fiind veșnic albastru, orașul, la fel ca o mare parte din bazinul Amazonului, a fost învăluit într-o perdea densă de fum, zilele acestea. Și Sao Paolo, cel mai mare oraș al ţării, s-a cufundat în întuneric în miezul zilei, preţ de o oră, după ce fumul a ajuns deasupra lui, de la o distanţă de 3.000 de kilometri. Iar în timp ce pădurea amazoniană arde, scânteile ajung în cele mai îndepărtate colţuri ale planetei, stârnind reacţii aprinse din partea liderilor politici, a activiștilor de mediu și a oamenilor simpli sau celebrităţi.

Incendiile din pădurea amazoniană braziliană au crescut cu 83% faţă de anul trecut, conform datelor Institutului de Cercetare Spaţială, care a înregistrat 72.843 de incendii, cel mai mare număr de când acestea sunt monitorizate, din 2013.

Statele cele mai afectate sunt Roraima, Acre, Rondônia, Mato Grosso do Sul și Amazonas, ultimul decretând starea de urgenţă. În nord-vestul statului Rondônia (cu capitala în Porto Velho), situat în partea superioară a bazinului hidrografic al Amazonului și cunoscut pentru ritmul accelerat de defrișare, numărul incendiilor a crescut cu 190% faţă de anul trecut.

Incendiile din zona amazoniană variază, ca intensitate și răspândire, de la an la an și de la lună la lună, în funcţie de schimbările economice și climatice. Incendiile din august anul acesta se caracterizează prin intensitate, răspândire și persistenţă ridicate, în special la marginile principalelor drumuri din zona centrală a bazinului amazonian”, a declarat Douglas Morton, directorul Laboratorului de Știinţe ale Biosferei al NASA.

A fost nevoie de multă presiune din partea organizaţiilor internaţionale până ce președintele Jair Bolsonaro a decis să mobilizeze armata pentru a ţine focul sub control, iar îngrijorările globale cu privire la ceea ce se petrece în Amazon au fost respinse și ridiculizate de oficialii brazilieni. Președintele nu și-a asumat vreo responsabilitate pentru această criză, deși a transmis, încă din perioada campaniei electorale, semnale clare că va susţine un program agresiv de defrișare, pentru a face loc exploatărilor industriale și de minerit, proiectelor de infrastructură și celor de extindere a zonelor agricole.

Amazonul, sub focul încrucișat al nemulţumirilor interne și internaţionale

Casa noastră arde”, a scris pe Twitter președintele francez, Emmanuel Macron, catalogând incendiile din pădurea amazoniană drept „o criză internaţională”. În replică, Bolsonaro l-a acuzat pe Macron că folosește subiectul incendiilor pentru a-și adjudeca un capital politic, etichetând propunerea liderului francez ca membrii G7 să discute despre această criză drept o reminiscenţă a unei „mentalităţi colonialiste deplasate, care nu-și are locul în secolul 21”.

Președintele brazilian a pasat responsabilitatea pentru incendii pe umerii ONG-urilor, care ar fi dat foc pădurii amazoniene pentru a deteriora imaginea ţării, o tentativă „orwelliană” de a se disculpa, după cum a numit-o Leo Varadkar, prim-ministrul Irlandei.

„Macron nu reușește nici măcar să evite un incendiu previzibil într-o biserică ce face parte din patrimoniul mondial și vrea să dea lecţii ţării noastre?” a fost reacţia iritată a lui Onyx Lorenzoni, șeful de cabinet al președintelui Bolsonaro, după ce statele din G7 au oferit 22 de milioane de dolari pentru combaterea incendiilor din Amazonia. Lorenzoni a susţinut că Brazilia poate da lecţii oricărei naţiuni pe tema protejării pădurilor virgine.

Presiunea internă și internaţională a fost în continuă creștere, iar Bolsonaro s-a dovedit mai sensibil la periclitarea intereselor economice ale ţării sale decât la argumentele de ordin ecologic. La o zi după refuzarea fermă a sprijinului financiar oferit de G7, purtătorul de cuvânt al președinţiei braziliene a anunţat că ţara sa este deschisă primirii de ajutoare financiare, condiţia fiind însă ca acestea „să nu contravină suveranităţii braziliene și ca gestionarea fondurilor să fie în responsabilitatea noastră”.

Schimbarea de poziţie vine în urma creșterii indignării internaţionale la adresa modului în care ţara gestionează incendiile din Amazon, dar și a posibilelor consecinţe economice pe care mai multe state europene nu au ezitat să le comunice.

Franţa și Irlanda au ameninţat, înaintea summitului G7, cu blocarea acordului cu Piaţa Comună a Sudului (Mercosur), organizaţie din care fac parte mai multe state sud-americane, dacă guvernul brazilian nu oprește defrișările care au alimentat incendiile. Guvernul finlandez le-a cerut statelor UE să ia în calcul mai multe restricţii comerciale, Mika Lintila, ministrul de finanţe finlandez solicitând o analiză în regim de urgenţă a posibilităţii blocării „importurilor de carne de vită braziliană”.

„Amploarea incendiilor din zona Amazonului este șocantă și ameninţătoare, nu numai pentru Brazilia și celelalte ţări afectate, ci pentru întreaga lume”, a declarat și Steffen Seibert, purtătorul de cuvânt al cancelarului Angela Merkel.

Organizaţia Earth Alliance, printre fondatorii cărei se numără și actorul Leonardo DiCaprio, a anunţat crearea unui fond de urgenţă din donaţii pentru conservarea pădurilor din Amazonia, iniţiatorii proiectului propunându-și să strângă 5 milioane de dolari.

La sfârșitul săptămânii trecute au avut loc proteste faţă de politicile guvernamentale de mediu în 40 de orașe ale ţării, în timp ce mai multe capitale europene oamenii au manifestat în faţa ambasadelor și consulatelor braziliene.

Marina Silva, fostul ministru al mediului din Brazilia, a condamnat pe Tweeter modul în care guvernul gestionează această criză, dar și politicile de mediu lipsite de responsabilitate. „Această ţară a depus un efort herculean pentru a reduce defrișarea în Amazon și acum vedem că totul se dezmembrează. Brazilia încetase să mai fie un ticălos, doar pentru ca acum să devină un paria. Trebuie să oprim această nebunie”, a subliniat Silva.

Din culisele defrișării pădurii amazoniene

Jurnalistul Cătălin Striblea, care a fost în urmă cu câţiva ani într-o expediţie jurnalistică organizată de BBC în Amazon, spune că acolo se duce permanent o bătălie crâncenă între interesele și nevoia de supravieţuire a diferiţilor actori.

În tot acest război, copacii dispar cu repeziciune, făcând loc unui peisaj insolit, pe care jurnalistul îl descrie foarte sugestiv: E un peisaj bizar. În stânga, pădurea tropicală e ca o perie: palmieri, nuci brazilieni, arbuşti, liane, flori şi-o grămadă de insecte care bâzâie neîntrerupt. În stânga e un lan de soia, aproape de maturitate, cu frunzele galbene. Drumul e de culoare roşie, e o argilă foarte lipicioasă. Iar în mijlocul lanului de soia, un copac, un singur copac.

Focurile de anul acesta sunt cele mai mari din ultimul deceniu, dar nu depășesc anvergura celor din 2005, susţine jurnalistul. De fapt, pădurea de aici arde, mai mult sau mai puţin, în fiecare an.

Unul dintre marii agricultori din nordul Braziliei, Agamenon da Silva Menezes, se întreba dacă nu cumva lumea a înnebunit, după valul de reacţii internaţionale stârnit de incendii și după ce statele puternice ale lumii au ameninţat că ar putea boicota produsele braziliene. Focul este o metodă de a elibera teren pentru agricultură, deci pentru a supravieţui, spune agricultorul, iar opinia sa este susţinută de aproape toţi agricultorii. Dar mai ales de președintele brazilian, punctează Striblea, subliniind că susţinerea acestui președinte de extrema dreaptă vine tocmai de la cei mai puternici agricultori care lucrează în zona amazoniană.

Aici, interesele diferiţilor actori se apără, și nu de ieri, cu arma în mână, povestește jurnalistul. Pe de o parte, este vorba de interesele celor veniţi în Amazon în anii ’70 și ’80, încurajaţi de politicile diverselor guverne braziliene, să se stabilească în Amazon, ca măsură de a combate sărăcia. Unele guverne au marșat pe latura economică, susţinând marii fermieri veniţi să defrișeze pădurea, iar altele au fost preocupate de mediu, plătind pe cei dornici să exploateze zona într-un mod sustenabil.

Nou-veniţii nu au fost niciodată văzuţi cu ochi buni de populaţia băștinașă săracă, deţinătoare a unor părţi din pădure, care și-a văzut ameninţată singura posesiune de valoare. Cu atât mai mult cu cât străinii veniţi aici au început să taie pădurile, să vândă lemnul și terenul sau dreptul de folosire a acestuia. După ce au exploatat suprafeţele primite de la guvern, noii fermieri și-au dorit mai mult, așa că au căutat să cumpere terenurile comunităţilor sărace. Dacă acestea s-au opus, adesea s-a folosit violenţa împotriva lor, asasinatele și răpirile nefiind incidente izolate.

Maria Bastos de Santos e unul dintre oamenii pe care ameninţările nu i-au speriat. A riscat totul, devenind președinta unui sindicat care îi reuneşte pe micii proprietari din districtul Santarém și luptând pentru a opri preluările abuzive de terenuri, ajutând localnicii să-și apere drepturile în justiţie și susţinând o campanie mediatică permanentă în favoarea sprijinirii micilor proprietari.

Activitatea ei a deranjat multă lume, așa că, după ce a fost ţinta unei tentive de asasinat și a primit zeci de ameninţări cu o „moarte lentă”, femeia a intrat într-un program care-i oferă dreptul la securitate asigurată de stat, fiind păzită de un poliţist 24 de ore din 24.

Înţelegând că nu pot conta pe sprijinul guvernului, după ce incendiile din Amazon s-au înmulţit cu repeziciune, luptători din rândul populaţiei xikrin au parcurs tot teritoriul vast al statului Para într-o singură săptămână, alungând fermierii și tăietorii de lemne din zonele incendiate și confiscându-le drujbele și alte instrumente.

Unul dintre luptătorii xkrin spune că sunt nevoiţi să apare un teritoriu pe care să-l poată lăsa moștenire nepoţilor. Și o fac, deși legea spune că această responsabilitate îi revine poliţiei federale.

Între defrișare și incendii, un singur pas. Unul cu consecinţe incalculabile

„Dacă în trecut seceta a fost principala cauză a incendiilor, incendiile de anul acesta se datorează mai ales defrișărilor”, explică Douglas Morton, directorul Laboratorului de Știinţe ale Biosferei de la NASA.

Creșterea dramatică a numărului de incendii din pădurea amazoniană ilustrează accelerarea defrișărilor care au loc aici, fapt demonstrat și de suprapunerea hărţii cu focarele de incendii cu harta suprafeţelor despădurite. Majoritatea incendiilor sunt provocate de oameni care încearcă să se debaraseze astfel de reziduurile din zonele defrișate, această practică fiind larg răspândită nu doar în bazinul Amazonului, ci în întreaga zonă tropicală, afirmă Jeffrey Chambers de la Laboratorul Naţional American „Lawrence Berkeley”.

Defrișările masive din pădurea amazoniană au început în anii ’70 și au ajuns la apogeu la sfârșitul anilor ’90 și începutul anilor 2000. Aproximativ 28.000 de kilometri pătraţi de pădure au dispărut în 2004 numai în Brazilia, care deţine 60% din pădurea amazoniană. După 2004, ritmul despăduririi a încetinit, doar pentru ca defrișările să se accelereze din nou în 2014.

Supranumele de „plămân al planetei” provine din faptul că Amazonul joacă un rol important în absorbţia dioxidului de carbon și în producerea oxigenului, încetinind astfel ritmul încălzirii globale.

„Ne aflăm deja într-o situaţie foarte critică în ce privește schimbările climatice. Dacă distrugem Amazonul, emisiile de dioxid de carbon vor crește atât de masiv, încât toată lumea va avea de suferit”, avertizează cercetătoarea Adriane Esquivel-Muelbert, de la Universitatea din Leeds, Marea Britanie. Esquivel-Muelbert este autoarea unui studiu publicat anul trecut care arată că, în ultimii 30 de ani, în Amazonia au apărut mai multe specii de plante care tolerează seceta, în timp ce altele, specifice zonelor umede, au început să dispară.

Pădurea amazoniană influenţează, de asemenea, ciclul apei la scară regională și, posibil, globală, cel puţin jumătate din ploaia care cade deasupra pădurii amazoniene fiind produsă de ea însăși. Experţii estimează că o creștere, fie ea și modestă, a defrișării, ar putea afecta aprovizionarea cu apă a orașelor Braziliei, dar și a ţărilor vecine, în timp ce defrișările masive ar putea influenţa aprovizionarea cu apă a zonelor aflate la distanţă, precum California sau Africa.

În 2018, cercetătorii Thomas Lovejoy și Carlos Nobre au încercat să afle care este punctul critic din care începe degradarea ciclului hidrologic, pornind de la un model mai vechi, care estima că, la un procent de 40% de despădurire, centrul, sudul și estul Amazoniei ar înregistra o scădere a precipitaţiilor și un sezon uscat mai lung. O defrișare de 20-25% s-ar putea să reprezinte însă mai corect punctul din care pădurea amazoniană s-ar angaja spre o tranziţie de neoprit spre un ecosistem mai uscat, asemănător savanei, au sugerat cercetătorii. Schimbarea speciilor din pădure va afecta modul în care se comportă pădurea, dar interacţiunea viitoare dintre specii și consecinţele acestei schimbări sunt dificil de evaluat. Dacă 60% din pădurea amazoniană se va transforma în savană, acest lucru va însemna că, în loc să stocheze CO2 din atmosferă, pădurea ar începe să elibereze gaze cu efecte de seră, într-o cantitate echivalentă cu emisiile globale de combustibili fosili care au loc într-un interval de 5-6 ani, spune Nobre.

În prezent, aproximativ 17% din sistemul forestier al Amazonului este pierdut, fără a lua în calcul și porţiunile lui degradate.

Vorbind despre scenariul conturat de cei doi cercetători, climatologul Abigail Swann, de la Universitatea din Washington, comentează: „Nu este ceva ce știm cu certitudine, dar este o posibilitate. Și nu doar una nebunească, ci una cât se poate de reală.

În căutarea unei soluţii

Defrișările, incendiile și schimbările climatice funcţionează sinergic în Amazon, iar rezultatele se văd deja în secetele din 2005, 2010 și 2015-2016, au avertizat Lovejoy și Nobre. În acest punct, Amazonul nu are nevoie de defrișările masive promise de Bolsonaro în campania electorală, ci de reîmpăduriri care să îl readucă în marja de siguranţă, susţin cercetătorii.

Organizaţia internaţională World Wide Fund for Nature a iniţiat o petiţie care le solicită celor 9 ţări pe care se întinde pădurea amazoniană să protejeze teritoriul care este sursa a 20% din oxigenul planetei. De asemenea, aici se regăsesc 34% din pădurile virgine, 30-50% din fauna și flora lumii, dar și 20% din rezervele de apă dulce lichidă ale Terrei. Petiţia le cere statelor să declare stare de urgenţă de mediu și socială în Amazon, să oprească incendiile, să ia măsuri de restaurare a ecosistemelor distruse, să promoveze agricultura sustenabilă și să protejeze teritoriile indigene.

Organizaţia atrage atenţia asupra faptului că modificările operate în obiceiurile noastre înrădăcinate ar putea proteja mai bine nu doar Amazonul, ci ecosistemele planetei este vorba de a mânca mai rar alimente cu carne sau de a alege produse confecţionate manual și ștanţate cu simbolul FSC, care garantează că lemnul a fost tăiat legal și a fost crescut sustenabil.

Ce se întâmplă în Amazon are de-a face și cu ipocrizia lumii dezvoltate, crede profesorul Radu Crăciun, observând că milioanele de dolari oferite de G7 după ce a ars pădurea ar fi putut fi date ca ea să fie păstrată. „Atâta vreme cât ţările dezvoltate vor finanţa păduri doar după ce acestea dispar, mesajul este clar: dacă vreţi bani, faceţi pădurile să dispară. Când, de fapt, remunerarea ar trebui să fie exact inversă: dacă vreţi bani, păstraţi pădurile! Căci regenerarea lor durează zeci, dacă nu chiar sute de ani, și va fi imperfectă”, scrie Crăciun într-un articol publicat în Republica.

Autorul crede că a venit timpul pentru un nou model economic, în care oxigenul produs de păduri să fie considerat o marfă ce trebuie plătită de ţările dezvoltate celor care o deţin. Nu avem dreptul să condamnăm o ţară în curs de dezvoltare care încearcă să maximizeze valoarea economică a pământului și resurselor lui mai mult decât am avea dreptul de a interzice, de exemplu, termocentralele ori fabricarea automobilelor în ţările dezvoltate.

Dacă suntem cinstiţi, putem recunoaște că economiile dezvoltate nu renunţă la oportunităţi de o amploare similară doar de dragul planetei, dimpotrivă, ele sunt cei mai importanţi poluatori. Tocmai de aceea, păstrarea pădurilor lumii nu se poate face prin ameninţare și constrângere, ci prin finanţare. În felul acesta, ar dispărea oportunitatea economică de a distruge pădurile și ar apărea o alta, mai atractivă, de a le păstra și de a le extinde”, conchide autorul.

Prosperitatea de astăzi are ceva putred chiar la baza ei, avertiza Jeff Wacker, de la compania Electronic Data Systems: „Trebuie să reparăm întâi fundaţia, ca să mai putem locui iar în casă. Am ajuns la limitele fizice de construire pe această temelie. Trebuie să existe altă fundaţie.”

Cu ochii pe vâlvătaia care mistuie Amazonul, ar trebui să ne gândim că, pentru a salva planeta, trebuie să ne salvăm mai întâi pe noi înșine de maniera egoistă în care sacrificăm casa și viitorul de mâine al copiilor planetei, pe altarul bunăstării de astăzi.