Studiu: Efectul de domino care agravează dezastrele ecologice

91

Decidenţii politici au subestimat grav riscurile depășirii limitelor ecologice ale Terrei, avertizează un studiu care arată că 45% dintre potenţialele colapsuri ale mediului sunt interconectate, existând posibilitatea de a se amplifica unele pe altele.

„Riscurile sunt mai mari decât se presupunea, pentru că interacţiunile sunt mult mai dinamice. Mesajul care contează este să recunoaștem gravitatea problemei pe care umanitatea va trebui s-o înfrunte”, a declarat Juan Rocha, cercetător la Stockholm Resilience Centre, care a coordonat studiul.

Publicat în decembrie 2018 în revista Science, studiul a centralizat cercetările anterioare despre schimbările ireversibile ale ecosistemului, precum albirea coralilor, transformarea pădurilor în savane sau topirea calotei glaciare.

Dintre cele 30 de tipuri de modificări ale ecosistemului care au fost studiate, numai 19% erau complet izolate. În timp ce 36% aveau o cauză comună, dar șanse mici de interacţiune, 45% dintre modificări aveau potenţialul de a crea un efect de domino.

În ultima categorie se înscrie, de exemplu, relaţia dintre recifele de corali și pădurile de mangrove, dispariţia primelor antrenând slăbirea protecţiei coastei și, în consecinţă, expunerea pădurilor de mangrove la furtuni și inundaţii.

Defrișările pădurii amazoniene declanșează un evantai de efecte, de la reducerea cantităţii de precipitaţii și transformarea pădurilor în savane la scăderea rezervelor de apă ale orașelor și a recoltelor, dar aceste efecte, la rândul lor, produc presiune și se soldează în cele din urmă cu extinderea defrișării.

Unele ecosisteme ar putea să fi trecut deja linia roșie a limitei ecologice, spun cercetătorii, numind pierderea recifelor de corali și a gheţii din Arctica, existând semnale că și Antarctica merge în aceeași direcţie – deja sunt studii care sugerează că s-au depășit limitele ecologice în cazul banchizei de sud.

„Suntem surprinși de rata de schimbare a sistemului Pământului. Se întâmplă foarte multe lucruri în același timp și la o viteză mai mare decât credeam acum 20 de ani. Este un motiv real de îngrijorare. Ne îndreptăm tot mai repede spre marginea unei prăpastii”, a declarat Garry Peterson, coautor al studiului.

De altfel, un raport recent al experţilor din Grupul Internaţional privind Schimbările Climatice avertiza că încălzirea globală poate atinge pragul de 1,5 grade Celsius între 2030 și 2052 și semnala urgenţa extremă cu care trebuie să se acţioneze pentru a fi oprită această tendinţă.

Experţii precizau că încălzirea cu 1 grad Celsius care a avut loc după epoca industrială deja își face resimţite consecinţele, dar că între o încălzire globală de 1,5 grade Celsius și una de 2 grade Celsius există o diferenţă crucială.

Astfel, dacă temperatura globală ar crește cu 1,5 grade Celsius, Oceanul Arctic ar continua să aibă gheaţă în timpul verii (faţă de scenariul dispariţiei gheţii în aproximativ 10 ani), extincţia speciilor ar fi mai redusă, procentul populaţiilor expuse lipsei de apă ar fi cu până la 50% mai mic decât în cazul în care temperatura globală ar înregistra o creștere de 2 grade Celsius.

„Este o provocare extraordinară aceea de a ajunge la ţinta de 1,5 grade Celsius și nu suntem pe punctul de a face acest lucru”, declara Drew Shindell, cercetător știinţific în domeniul climatic la Universitatea Duke.

Majoritatea experţilor sunt de părere că guvernele fac mult prea puţin în timp ce au în faţă perspectiva distrugerii planetei, iar vestea că o parte din aceste dezastre sunt interconectate și se pot atrage unele pe altele este fără îndoială una îngrijorătoare.

Cercetătorul Juan Rocha crede că, dincolo de adevărul deprimant că nu suntem pe traiectoria care permite salvarea ecosistemelor, există o faţă luminoasă a monedei: „Aceste conexiuni sunt și un motiv de speranţă: o bună gestionare într-un loc poate preveni o degradare ecologică severă în alt loc. Fiecare măsură contează.”