Poluarea din propriile case, la fel de periculoasă ca poluarea exterioară. Poluarea aerului este cel mai important factor de risc pentru mediu și sănătatea umană, conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Statisticile sunt înfiorătoare – 9 din 10 oameni la nivel mondial respiră aer poluat, iar 1 din 8 va muri din această cauză. Ceea ce înseamnă aproximativ 7 milioane de decese pe an, cauzate de boli agravate de poluare, dintre care în mod curios 4 milioane sunt cauzate de poluarea interioară, din propriile case, deși rareori se vorbește despre aceasta.
Potrivit datelor OMS, poluarea interioară este responsabilă pentru producerea a 4 din cele aproximativ 7 milioane de decese anuale, la nivel mondial. Africa și Asia sunt zonele cele mai afectate, din cauză că acolo încă se folosesc majoritar tehnologii și poluanţi zilnic, pentru gătit, încălzit și iluminat. Iar femeile și copiii, care petrec cea mai mare parte a timpului înăuntru, sunt afectaţi în mod special. Însă cel mai probabil poluarea internă nu este doar o problemă a lumii a treia.
Cercetători din lumea dezvoltată atrag atenţia că în ziua de azi oamenii își petrec mai bine de 90% din timp în spaţii închise. Studii realizate în Marea Britanie arată că și dintre copii aproape 75% petrec mai puţin timp afară decât o fac persoanele încarcerate, ceea ce înseamnă mai puţin de 60 de minute pe zi. „Ceea ce ridică o mare întrebare”, punctează Marina Vance, inginer de mediu la Universitatea din Colorado. „Dacă toate aceste studii au găsit o legătură cauzală între poluarea externă și scăderea speranţei de viaţă și a calităţii vieţii, dar noi de fapt nu prea petrecem timp afară, explicaţia se mai menţine?” întreabă ea. S-ar menţine dacă s-ar constata ori că un timp foarte redus petrecut afară are un impact total disproporţionat asupra sănătăţii umane, ori că poluanţii exteriori intră în cantităţi disproporţionate în interior. Un studiu realizat în 2016 de Universitatea din California, Berkeley sugerează că ar mai putea fi o explicaţie. Studiul arăta că la momentul respectiv sursa dominantă de compuși organici volatili (VOCs) din Los Angeles erau emisiile produselor de larg consum folosite în fiecare casă, precum parfumuri și substanţe de curăţat, și nu chimicale transportate din afară înăuntru. Ceea ce ar putea indica faptul că poluarea de la interior este o problemă cel puţin la fel de gravă ca poluarea exterioară.
O problemă ignorată istoric
În medie, un american se poate aștepta să trăiască 79 de ani, dintre care 70 îi va petrece între patru pereţi, respirând aproximativ 17 kg de aer pe zi, conform studiului de la Berkeley. Din punctul de vedere al sănătăţii umane, este crucial deci să înţelegem calitatea aerului de interior, deși istoric vorbind acest subiect a fost ignorat cu brio, în timp ce toate granturile de cercetare au fost dedicate studierii calităţii aerului exterior. Aceste eforturi financiare și de cercetare au dus la legi importante pentru reglementarea compoziţiei chimice a aerului exterior, ducând la scăderea emisiilor de gaze periculoase, precum monoxidul de carbon și dioxidul de sulf, dar și a numărului particulelor poluante în suspensie.
Dar calitatea și compoziţia aerului de interior au fost ignorate de cercetători și nu fac obiectul niciunei reglementări legislative. Acest lucru este însă pe cale să se schimbe, odată cu înfiinţarea HOMEChem – Casa pentru Observaţii ale Chimiei Microbiene și de Mediu –, o casă asamblată în Campusul de Cercetare „J.J. Pickle”, din cadrul Universităţii din Texas, în cadrul căreia cercetători renumiţi mondial pentru munca depusă în măsurarea și analizarea compoziţiei chimice a mediului exterior depun eforturi mari pentru a-și aplica studiile și experienţa la mediul interior.
Nicola Twilley scrie pentru The New Yorker un articol de profunzime despre testele care se derulează în prezent la HOMEChen, unde cercetătorii încearcă să reproducă evenimente din viaţa de zi cu zi, de la prepararea micului dejun la curăţenie și până la gătirea unei mese fastuoase tipice sărbătorilor, pentru a vedea ce compuși organici se eliberează în aer, care sunt sursele lor și cum interacţionează unii cu alţii. După ce au fost notate emisiile generate de fiecare activitate în parte, cercetătorii au început să grupeze activităţile. Astfel, un grup de studenţi voluntari își petrecea câte o zi în casă, gătind mesele principale, făcând curat, folosind calculatorul, punând în funcţiune mașina de spălat vase etc. Efectele poluanţilor generaţi de aceste activităţi asupra sănătăţii umane nu sunt studiate la acest moment.
Poluarea din propriile case: Descoperiri îngrijorătoare
După o lună de zile de gătit, prăjit pâine, spălat, folosit deodorant etc., chiar și cei mai sceptici cercetători au fost surprinși de rezultate, despre care nu credeau că vor fi notabile. Nivelurile de emisii de la un moment dat ale anumitor activităţi umane au întrecut așteptările și celor mai pesimiști cercetători. Datele preliminare indică vârfuri temporare pentru nivelul de cloramină, un compus chimic despre care se știe că este inflamator pentru membranele căilor respiratorii. Cercetătorii au găsit și compuși chimici la care nu se așteptau, precum clorura de sodiu, compus cunoscut de chimiști pentru rolul pe care îl joacă în formarea smogului în zonele de coastă și care s-a format în urma unei reacţii a compușilor eliberaţi de produsele de curăţat pe bază de clor cu compuși eliberaţi în timpul arderii de gaz metan, la aragaz. Iată de ce o curăţenie generală este mai mult decât necesară, măcar la un interval de câteva luni.
La fel, cercetătorii au fost surprinși să depisteze radicali hidroxil, prezenţi în chimia atmosferică, unde interacţionează cu oxizii de azot pentru a produce ozon și a facilita formarea smogului. Producerea acestor radicali este dependentă de lumina soarelui, motiv pentru care cercetătorii nu se așteptau să se formeze la interior. Însă măsurătorile arată că este suficientă o lumină naturală „filtrată” printr-un geam, combinată cu emisiile gazului metan de la aragaz pentru a produce reacţii chimice „similare cu ce vei găsi în oraș într-o zi cu smog”, explică Philip Stevens, chimist atmosferic la Universitatea din Indiana. Și cercetătoarea Lea Hildebrandt Ruiz a spus că la un moment dat „condiţiile din interiorul casei au întrecut niveluri întâlnite în cele mai poluate orașe și pot să spun asta pentru că în paralel mă ocup și de un program de monitorizare a calităţii aerului din New Delhi”. Conform OMS, dintre metropole, capitala Indiei este cel mai poluat oraș din lume.
Pe lângă chimicalele eliberate de toate spray-urile, parfumurile și loţiunile pe care le folosim și pe lângă compușii chimici organici eliberaţi de propriile organisme, cum ar fi izoprenul sau acetaldehida, gătitul și curăţenia se preconizează a fi principalele activităţi prin care oamenii adaugă chimicale mediului de interior. Gătitul pe aragaz are o cantitate mult mai mare de emisii decât gătitul la plita electrică, în special atunci când prăjim, dar cercetătorii au descoperit că s-ar putea să conteze inclusiv ce gătim. Experimentele ar indica faptul că gătirea cărnii produce o chimie atmosferică diferită de chimia mâncărurilor vegetariene și ar putea fi sursa principală a concentrărilor de amoniac depistate în aer după coacerea cărnii de curcan. Totodată, diverse condimente au niveluri diferite de reactivitate la ozon, de exemplu, anasonul stelat, care conţine un nivel ridicat de seschiterpene volatile, reduce nivelul de ozon și îmbunătăţește calitatea aerului.
Citește și: Viaţa sănătoasă (și) cu o casă ordonată se ţine
Chiar și oameni de știinţă neimplicaţi în studiu au fost alarmaţi de datele preliminare. Francesca Dominici, biostatistician la Universitatea Harvard, spune că nivelul de microparticule degajate în aer în timpul preparării mesei de sărbători, care a atins valori de 285 micrograme per metru cub, este de-a dreptul șocant. „Chiar și o creștere pe termen scurt, de doar 10 micrograme per metru cub, de la o zi la alta, ar crește numărul de spitalizări și rata mortalităţii printre persoanele de peste 65 de ani”, spune ea. Iar John Balmes, pneumolog la Universitatea din California, spune că nivelul de CO2 înregistrat în timpul mesei de sărbători, care a ajuns și la 4000 ppmv, „scade funcţiile cognitive pe termen scurt. Pe termen lung, nu știm ce efecte are.” Însă el atrage atenţia cu privire la stârnirea panicii. „Simpla măsurare a concentraţiilor chimice nu este suficientă pentru a trage o concluzie despre expunere. De la chimie la epidemiologie este un salt major”, spune el.
Afară sau în casă?
Ce se poate spune cu siguranţă despre datele preliminare ale acestui experiment este că nivelul multor poluanţi tradiţionali este mai scăzut în interior decât în exterior, cel puţin până când ne apucăm de prăjit, moment în care anumiţi compuși vor depăși chiar și de 10 ori concentraţia depistată în aer liber. Alţi compuși organici mai complescși par să fie la un nivel mai ridicat la interior, indiferent de activitate. Există de asemenea și indicii că particulele care intră din exterior sunt învelite cu gaze care facilitează o altă cale de penetrare a plămânilor.
Vestea bună este că, odată depistaţi factorii de risc major, poluarea interioară ar trebui să fie mai ușor de combătut decât cea exterioară, pentru că este ceva ce ţine strict de disciplina personală și se aplică unui spaţiu restrâns. Deja câteva sfaturi, pe care poate le punem în practică demult, s-au dovedit a avea validitate știinţifică, cum ar fi evitarea prăjelilor, gătitul cu hota pornită, deschiderea geamului când prăjim pâinea în toaster și aerisirea zilnică a casei, dar în special atunci când facem curat, mai ales dacă folosim înălbitori sau alte substanţe chimice agresive.
De folos sunt și plantele de casă, care purifică aerul. Iar cei experţi în lăsarea plantelor să moară vor fi bucuroși să afle că retailerul suedez IKEA lucrează de câţiva ani în colaborare cu mai multe universităţi din Europa și din Asia la o tehnologie pentru un tip de draperii care să purifice aerul la interior. Tehnologia imită fotosinteza – materialul textil este acoperit de o substanţă fotocatalizatoare pe bază de minerale, care reacţionează la lumina ambientală de interior și produce „fotosinteză”, distrugând compuși chimici din aer, precum formaldehida rezultată din gătit, care este o substanţă cancerigenă. Produsul trebuie testat pentru eficienţă înainte de a intra în magazine.