Cu toate că reprezintă un infim procent de numai 0,01% dintre toate formele de viaţă de pe Pământ, omenirea, de la începuturile ei și până în prezentul celor 7,6 miliarde de locuitori ai planetei, a cauzat dispariţia a 83% dintre mamiferele sălbatice și a aproximativ 50% dintre plante, concluzionează o evaluare extinsă a Institutului Știinţific Weizmann, din Israel, publicată în Proceedings of the Natural Academy of Sciences.

Distrugerea habitatelor în favoarea agriculturii, a exploatării forestiere și a construcţiilor a dus la ceea ce cercetătorii numesc a șasea extincţie în masă de pe Pământ din istoria planetei.

Aproape jumătate din animalele sălbatice au dispărut doar în ultimii 40 de ani.

În ceea ce privește fauna, doar în ultimii 25 de ani oamenii au distrus o zecime din zona sălbatică a Pământului. Se va ajunge la dispariţia completă a acestor zone dacă tendinţele continuă, concluzionează un recent studiu realizat de către cercetători de la Universitatea din Queensland și de la Societatea pentru Conservarea Naturii. Cercetătorii au descoperit că, la nivel global, o suprafaţă de două ori cât dimensiunile Alaskăi a fost afectată „șocant de rău” de acţiunile oamenilor începând cu anul 1993 până în prezent.

În regiunea amazoniană s-au înregistrat aproape o treime din pierderile „catastrofale” ale sălbăticiei. Cea mai mare zonă sălbatică din bazinul Amazonului a scăzut de la 1,8 milioane km pătraţi la 1,3 milioane km pătraţi. Și pădurile umede din Ucayali, vestul Amazonului, care găzduiau peste 600 de specii de păsări și animale, au fost grav afectate de efectele nefaste al intervenţiei omului. În Africa Centrală, 14% din zonele de sălbăticie, care adăposteau mii de specii de vieţuitoare, au dispărut ca urmare a dezvoltării agriculturii.

La nivel global, zonele forestiere au scăzut cu 7,2%. Mai mult de jumătate din aceste pierderi au avut loc doar în trei ţări, și anume Rusia, Brazilia și Canada, odată cu expansiunea economică, a construcţiilor și a industrializării.

Această transformare a planetei, sub influenţa acţiunilor omului, i-a adus pe oamenii de știinţă la un pas de declararea unei noi ere geologice – antropocenul. „Antropocenul reprezintă o eră geologică în care se remarcă impactul omului asupra ecosistemelor. Aceasta nu este o eră oficială, termenul nefiind acceptat în nomenclatura geologică, însă este folosit în diverse studii știinţifice”, conform Valentinei Manoiu, conferenţiar dr. la Facultatea de Geografie a Universităţii din București.

În cadrul studiului amintit, intitulat „Distribuţia biomasei pe Pământ”, cercetătorii au realizat calcule estimative pentru impactul fiecărei categorii de creaturi vii asupra planetei. Deși bacteriile reprezintă o formă bine reprezentată de viaţă pe Terra, și anume 13%, totuși cea mai largă categorie este cea a plantelor, care însumează un procent de 82%. Viaţa din oceane reprezintă doar 1% din toată biomasa, animalele terestre – 2%, în timp ce restul, de 2%, însumează alte creaturi vii (nematode, fungi, moluște), se mai arată în studiu.

Important și semnificativ e faptul că, dintre toate păsările planetei, păsările din gospodării reprezintă 70%, doar 30% dintre păsări fiind sălbatice. În concordanţă cu informaţia anterioară, animalele domestice, mai ales vite și porci, însumează 60% din mamiferele din lume, în timp ce 36% din mamifere sunt oamenii, și numai 4% animale sălbatice. Cu alte cuvinte, majoritatea păsărilor și animalelor de pe planetă sunt crescute pentru a le sluji ca hrană oamenilor.

Impactul hranei noastre asupra planetei

Industria alimentară cauzează peste 30% din emisiile totale de gaze cu efect de seră din SUA, cea mai mare proporţie provenind de la alimentele pe bază de carne.

Conform cercetătorilor, care în cadrul unui alt studiu au analizat impactul alegerilor alimentare asupra schimbărilor climatice, meniul unei persoane în care a fost inclusă o medie de 50 până la 99 de grame de carne în fiecare zi ar fi responsabil de eliberarea zilnică de 5,6 kilograme de CO2.

Veganii ar contribui cu doar o medie de 2,9 kg de CO2 pentru un meniu specific acestui regim alimentar.

„Impactul nostru asupra lumii și a mediului înconjurător este imens, în special atunci când avem în vedere alimentaţia. Alegerile noastre alimentare au un efect vast asupra habitatelor animalelor, plantelor și a altor organisme”, a declarat și profesorul Ron Milo, care a condus studiul „Distribuţia biomasei pe Pământ”. De la habitatele acvatice până la întinderile acoperite cu iarbă și păduri, natura nu poate scăpa de influenţa alegerii noastre alimentare.

Pășunile reprezintă unul dintre ecosistemele aflate în directă legătură cu producţia de produse alimentare și cu alegerile noastre. În prezent, 33% din terenurile din întreaga lume sunt folosite pentru a crește hrană pentru animale, iar 26% din terenuri sunt folosite ca habitat pentru bovine. Acest lucru înseamnă că sistemul zootehnic folosește aproximativ 50% din suprafaţa arabilă de pe planetă.

Recifele de corali și mediile marine în general sunt, de asemenea, afectate de alegerile noastre alimentare. În ciuda rolului lor ecologic important, ca habitat pentru peste două milioane de specii marine, recifele de corali sunt ameninţate din cauza schimbărilor climatice care rezultă din producţia alimentară. Apa oceanică devine din ce în ce mai caldă și mai acidă și are un impact negativ asupra coralilor, al căror înveliş se schimbă dramatic (înălbirea coralilor și pierderea algelor cu care trăiesc în simbioză). Astfel, în loc să asigure un mediu divers, cu o varietate de tipuri de corali, zona recifelor devine dominată de corali masivi în formă de bolovani. O schimbare a temperaturii apei de un grad Celsius provoacă o pierdere a 16% din cantitatea de corali.

Un efect similar îl au alegerile noastre alimentare și asupra agriculturii, o sursă majoră de substanţe cum ar fi fosforul și azotul, care ajung în ocean și stimulează creșterea rapidă a algelor. Unele alge devin toxice și cauzează o varietate de probleme pentru ecosistemul marin, inclusiv otrăvirea și moartea animalelor, precum peștii și vidrele. Azotul, potasiul, dar și alte pesticide toxice, erbicide și îngrășăminte din agricultură saturează terenurile agricole și distrug substanţele nutritive din soluri, migrând apoi în apele subterane, râuri, lacuri și oceane. Azotul, fosforul și potasiul sunt considerate a fi esenţiale pentru creșterea plantelor, motiv pentru care fermierii utilizează astfel de îngrășăminte.

Nici pădurile nu scapă influenţelor nefaste ale prezenţei omului. Înlăturarea pădurilor pentru dezvoltarea producţiei de alimente se dovedește deci extrem de nocivă și parte importantă a procesului de diminuare a biodiversităţii la nivel mondial. Pădurile sunt defrișate atât pentru pășunat, cât și pentru cultivarea plantelor furajere pentru animale. Patru milioane de hectare de pădure sunt distruse doar în America de Sud în fiecare an. O mare parte din acest teren este transformat în ferme de soia pentru hrana animalelor. America Centrală a pierdut aproximativ 40% din terenul său forestier pentru pășunat în ultimele patru decenii. Din păcate, despăduririle tropicale reprezintă cauza pentru aproximativ 10% din schimbările climatice.

Topul alimentelor neprietenoase cu planeta

FAO estimează că industria cărnii și a produselor lactate este responsabilă pentru 14,5% din emisiile globale de gaze cu efect de seră, în timp ce alte organizaţii, cum ar fi Institutul Worldwatch, au estimat că ar putea fi vorba de 51%.

Consiliul de Apărare a Resurselor Naturale, o organizaţie internaţională nonprofit de mediu, înfiinţată în 1970, a lansat un raport privind impactul alimentaţiei asupra schimbărilor climatice. În urma analizei a 197 de alimente, cercetătorii au alcătuit o listă cu 10 alimente comune care sunt considerate foarte dăunătoare mediului în raport cu cantitatea de CO2 eliberată pentru producerea fiecărui kilogram de produs alimentar. Alimentul cu cel mai dăunător impact asupra mediului este carnea de vită. Cercetătorii au constatat că fiecare kilogram de carne de vită procesată destinată consumului produce 26,5 kg de emisii de CO2. Aceasta este urmată de carnea de miel, care duce la emisia a 22,9 kg de CO2 per kg de carne procesată, apoi este untul, cu 12 kg de emisii de CO2, fructele de mare, brânza, carnea de porc, carnea de viţel, carnea de pui și carnea de curcan.

Efectul preferinţelor noastre culinare afectează, de asemenea, și animalele. De cele mai multe ori carnea, ouăle și produsele lactate utilizate în industria alimentară sunt produse la ferme industriale. În aceste ferme, animalele cresc în condiţii de spaţiu și mediu improprii, care le lipsesc de toate instinctele lor de bază. În eforturile de a face industria alimentară mai profitabilă, animalele sunt hrănite cu hormoni care stimulează creșterea, producţia de lapte și de ouă.

În concluzie, industria alimentară utilizează în prezent peste jumătate din resursele terenurilor arabile din lume, folosește majoritatea resurselor de apă dulce, poluează aerul și apa și crește procentul emisiilor de gaze cu efect de seră. În plus, provoacă degradarea terenurilor, defrișări și face ca multe dintre speciile de organisme vii să ajungă pe cale de dispariţie. Și, în tot acest timp, în care preferinţele sofisticate ale unui procent relativ mic din populaţia Pământului provoacă toate aceste consecinţe, una din opt persoane suferă încă din lipsă de hrană.