Fără resurse și cu un climat ostil vieţii: Planeta Pământ, aproape de finalul ei

1177

În 1800, cu doar 200 de ani în urmă, eram 1 miliard de persoane pe Planetă. În 1980 eram 4 miliarde, iar zece ani mai târziu eram 5 miliarde. Acum suntem 7, iar până la sfârșitul secolului se preconizează că vom fi cel puţin 10 miliarde. Această explozie demografică începe deja să aibă consecinţe dramatice, pe măsură ce resursele sunt pe cale de epuizare, iar climatul ce face posibilă viaţa pe Planetă se degradează ireversibil. În cartea sa, „Zece miliarde", cercetătorul Stephen Emmott afirmă: „Situaţia în care ne aflăm poate fi numită stare de urgenţă - o stare de urgenţă planetară, fără precedent".

 

Explozia demografică a ultimelor două secole a fost posibilă datorită câtorva „revoluţii" majore – agrară, știinţifică, industrială și medicală. Însă această situaţie neașteptată a venit însoţită și de o serie e consecinţe ce pun în pericol capacitatea Planetei de a mai face faţă vieţii umane, în contextul menţinerii ratei actuale de creștere demografică și a ritmului degradării climatului planetar.

Degradarea climaticăClimatul reprezintă sistemul de susţinere a vieţii pe Pământ, fiind compus din patru elemente: atmosferă (aerul pe care-l respirăm), hidrosfera (apa planetei), criosfera (calota glaciară) și biosfera (plantele și animalele). Din păcate, activitatea umană a început să modifice toate aceste componente într-un sens cât se poate de negativ, relatează The Guardian.

Acumulările de CO2, gaz metan și alte gaze cu efect de seră au modificat atmosfera. 1998 a fost cel mai fierbinte an înregistrat vreodată; cei mai fierbinţi 10 ani înregistraţi vreodată au urmat începând cu același an, precizează Science Daily. În deceniile ce vor urma se preconizează fenomene meteorologice extreme fără precedent, pecum valuri de căldură, incendii de vegetaţie, pierderi ale recoltelor, inundaţii și creșteri catastrofale ale nivelului mării.

Folosirea tot mai extensivă a apei a început să modifice hidrosfera. Creșterea temperaturii atmosferice și a suprafeţei mării a început să modifice criosfera, cel mai evident exprimată prin topirea într-un ritm record a gheţarilor din Oceanul Arctic și din Groenlanda. Folosirea extensivă a terenurilor – pentru agricultură, orașe, drumuri sau minerit -, alături de poluare, au început să atace biosfera. Așadar, în câteva cuvinte: omenii au început să degradeze climatul, într-un ritm tot mai accelerat.

Criza lipsei de apă și „apa ascunsă"Lipsa apei – nu doar a celei destinate consumului, ci și a celei destinate producerii și preparării hranei – a ajuns să reprezinte o problemă majoră la nivel planetar, scrie The Guardian. Pe de o parte, schimbările climatice au generat tot mai multe fenomene climatice pe care oamenii nu le mai pot controla, precum secete sau inundaţii de proporţii neobișnuite. Pe de altă parte, însă, lipsa apei se datorează unui fenomen mai puţin cunoscut în ce privește consumul de apă: „apa ascunsă", care ajută la producerea lucrurilor ce nu conţin neapărat apă, precum bumbacul, fripturile, mașinile, ciocolata sau telefoanele mobile.

Producerea unui kg de ciocolată necesită 27.000 de litri de apă; pentru producerea unei perechi de pijamale din bumbac e nevoie de 9.000 de litri de apă, iar pentru producerea unei căni de cafea e nevoie de 100 litri de apă. Producerea unui cip de laptop sau telefon mobil necesită 72.000 de litri de apă; peste 2 miliarde de astfel de cipuri au fost produse în Anglia în 2012, ceea ce înseamnă că 145 de trilioane de litri de apă au fost consumate doar în acest scop, doar în Anglia. Pe scurt, la fel ca în cazul hranei, consumăm apa la o scară complet nesustenabilă. Până la sfârșitul acestui secol, întinse regiuni ale Planetei vor rămâne fără apă utilizabilă.

Degradarea climatică: motiv de conflicte și războaieSchimbările climatice vor aduce cu ele și intensificarea conflictelor armate, susţine Emmott, din cauza „migrărilor climatice", pe măsură ce milioane de persoane ce-și vor părăsi ţările ne-locuibile se vor îndrepta către ţările mai puţin afectate. Nu e de mirare, adaugă autorul, că la numeroase convenţii știinţifice privitoare la schimbările climatice participă un nou tip de public: personalul militar. 

Lipsa hranei necesare pentru 10 miliarde de oameniÎn momentul de faţă, nu cunoaștem nici un mijloc de a hrăni 10 miliarde de persoane, câte se preconizează că vor fi pe Pământ în curând, ţinând cont de rata acutală de consum și de limitele actualului sistem agricol. În plus, productivitatea alimentară crescută e o perspectivă cu atât mai improbabilă cu cât schimbările climatice au condus la degradarea solului și deșertificare.

 

Ce putem face noi? Singura soluţie, susţine Emmott, este să ne schimbăm comportamentul, radical și global, pe toate planurile. „Trebuie, în mod urgent, să consumăm mai puţin. Mult mai puţin. Radical mai puţin. […] Mai puţine mașini, tricouri de bumbac, laptopuri, upgrade-uri la telefoanele mobile. Mult mai puţine. […] Și să conservăm mai mult. Mult mai mult", afirmă el, adăugând în schimb că un asemenea ton de schimbare de atitudine e extrem de puţin probabil să fie dat de la nivel guvernamental, ţinând cont de cât de multă nepopularitate ar aduce politicienilor.

Dacă Christos va reface Planeta, de ce să-i conservăm resursele?Care ar trebui să fie, în acest context, atitudinea unui creștin vizavi de criza ecologică? Se spune adesea despre creștini – în special despre cei evanghelici, care pun un accent deosebit pe întoarcerea lui Iisus Christos, care va reface Pământul – că nu le pasă de criza mediului, din cauză că se concentrează pe timpul sfârșitului. „Dacă Dumnezeu va veni și va distruge totul, oricum, de ce ar trebui să ne investim energia în conservarea resurselor?"

Cu toate acestea, scrie Christianity Today, în mod paradoxal, creștinilor cu o viziune escatologică le pasă de resursele Planetei. După ce a creat omul, Dumnezeu i-a încredinţat rolul de administrator al resurselor naturale, ceea ce presupune îngrijirea și protejarea lor. Această responsabilitate rămâne valabilă inclusiv în contextul căderii în păcat, nu doar pentru binele propriu, ci și pentru binele generaţiilor următoare, până la întoarcerea lui Iisus Christos.

„Nu știu câte generaţii vom mai număra până când Domnul se va întoarce, însă oricâte vor fi, noi trebuie să administrăm totul cu înţelepciune, astfel încât să păstrăm resurse și pentru generaţiile viitoare", a afirmat James Watt, un credincios evanghelic, fost ministru de Interne în cadrul administraţiei Reagan.

Biserica Adventistă, despre criza ecologică„Din păcate, corupţia și exploatarea s-au amestecat în responsabilitatea umană a administrării [lumii naturale]. Din ce în ce mai mulţi bărbaţi și femei au contribuit la distrugerea resurselor Pământului, lucru ce a rezultat în propagarea suferinţei, a dezorganizării mediului și a ameninţării cu schimbările climatice. […] Aceste probleme sunt în bună măsură datorate egoismului uman și a impulsului egocentric de a obţine tot mai mult. Criza ecologică își are rădăcinile în lăcomia umană și în refuzul oamenilor de a-și exercita responsabilitatea de administratori, trasată de Dumnezeu cu ocazia Creaţiei", afirmă Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea, în cadrul unei declaraţii de pe site-ul său oficial.

„Adventiștii de Ziua a Șaptea sunt adepţii unui stil de viaţă simplu, în cadrul căruia oamenii nu intră în rutina consumerismului nestăpânit, axat pe acumularea de bunuri și pe risipă. Facem apel la respect pentru creaţie, manifestarea stăpânirii de sine în utilizarea resurselor lumii, reevaluarea propriilor nevoi și reafirmarea demnităţii lumii create", conchide același site.