Game over pentru climat ?!

9

Discuţiile contradictorii despre cine şi ce ar trebui să facă pentru a opri supraîncălzirea Planetei vor fi reluate în această săptămână, când reprezentaţii ONU se întâlnesc la Bonn, Germania, cu liderii ţărilor bogate şi sărace, pentru a relua negocierile privind un nou tratat climatic global.

Discuţiile contradictorii despre cine şi ce ar trebui să facă pentru a opri supraîncălzirea Planetei vor fi reluate în această săptămână, când reprezentaţii ONU se întâlnesc la Bonn, Germania, cu liderii ţărilor bogate şi sărace, pentru a relua negocierile privind un nou tratat climatic global.

Este prima rundă de discuţii de când ţările au convenit în Durban, Africa de Sud, în luna decembrie, să vină cu un acord cu caracter obligatoriu, până în 2015, care ar intra în vigoare cinci ani mai târziu.

În cadrul unei conferinţe de presă, luni, şeful ONU pe probleme climatice, Christiana Figueres, a remarcat că reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră la care s-au angajat până în prezent diferite ţări nu se încadrează nici pe departe în totalul estimat de oamenii de ştiinţă că este necesar pentru a evita efectele grave ale încălzirii globale.

Dar a mai precizat că „o punte de legătură este posibilă, atât tehnic cât şi economic”, dacă ţările bogate, în special, îşi ridică ambiţiile în ceea ce priveşte reducerea emisiilor, citează USA Today.

Discuţiile au fost îngreunate de ciorovăieli asupra modului în care să fie împărţite astfel de reduceri între naţiunile în curs de dezvoltare, economiile emergente şi ţările industrializate.

Problema încălzirii globale nu va fi rezolvată în cadrul negocierilor de două săptămâni de la Bonn sau la un summit mai mare de climat în Qatar, la sfârşitul anului.

Însă negociatorii speră să constuiască pe progresele modeste obţinute anul trecut, cum este acordul asupra perioadei a doua de angajament pentru Protocolul de la Kyoto, un tratat care limitează emisiile în ţările cele mai dezvoltate, dar care expiră la sfârşitul acestui an. Lungimea celei de a doua perioade de angajament este una dintre problemele care vor fi discutate la Bonn.

SUA s-a retras din Protocolul de la Kyoto, spunând că este nedrept, pentru că nu impune nicio reducere a emisiilor pentru naţiunile în curs de dezvoltare rapidă, cum ar fi China şi India. Canada anunţase că se va retrage anul trecut.

Oricum, Protocolul de la Kyoto joacă un rol din ce în ce marginal în problema încălzirii globale, deoarece nu include cele mai mari surse de emisii de dioxid de carbon şi alte gaze care contribuie la încălzirea globală.

Multă lume a început să creadă că încălzirea globală e o poveste cusută cu aţă albă, potrivit sondajului anual Gallup Environment, care arată că numărul celor care cred că de cele mai multe ori situaţia privind încălzirea globală este prezentată exagerat a crescut de la 30%, în 2000, la 41%, în prezent.

Nici studiile eronate, precum cel realizat de Fondul Ecologic Universal (UEF) din Argentina, conform căruia până în 2020 urma să aibă loc o încălzire globală cu 2,4 grade Celsius, sau raportul din 2007 al Comitetului Interguvernamental pentru Schimbări Climatice, nu ajută la promovarea unui stil de viaţă care să protejeze natura.

Cu toate astea, încălzirea globală nu este o predicţie, se întâmplă chiar acum, scrie expertul NASA James Hansen, pentru NYTimes. Şi tocmai Statele Unite şi Canada sunt direct implicate.

Canada vrea să exploateze depozite de nisip saturate cu bitum, ce conţin de două ori cantitatea de dioxid de carbon emisă prin utilizarea petrolului la nivel mondial, în întreaga istorie.

„Dacă ar fi să exploatăm pe deplin această nouă sursă de petrol şi să continuăm să consumăm resursele noastre convenţionale de petrol, gaze şi cărbune, atunci concentraţiile de dioxid de carbon în atmosferă vor ajunge la niveluri mai mari decât în perioada Pliocenului, cu 2,5 milioane de ani în urmă, atunci când nivelul mării era cu cel puţin 50 de metri mai mare decât este acum. Nivelul mărilor ar creşte şi ar distruge oraşele de pe coastă. Temperaturile globale ar deveni insuportabile. Douăzeci până la 50 la sută din speciile planetei ar dispărea”, scrie Hansen.

Deşi sună apocaliptic, Hansen spune că aceasta este perspectiva pe termen lung. Dar şi pe termen scurt, lucrurile vor fi destul de rele pentru State Unite, cu pierderi economice incalculabile.

Preşedintele Obama are puterea de a refuza accesul ţiţeiului extras din acest nisip la rafinăriile de pe Gulf Coast, dar, de asemenea, are puterea de a încuraja stimulente economice pentru ca nisipurile bituminoase şi alţi carburanţi „murdari” să fie lăsaţi în pământ.