Plasticul se află și în Groapa Marianelor, cel mai adânc loc de pe Terra

192

Cercetătorii au găsit o pungă de plastic la o adâncime de 10.898 de metri în Groapa Marinelor, din Oceanul Pacific, cunoscută ca fiind cel mai adânc punct de pe suprafaţa Pământului. Punga de plastic a fost remarcată într-una dintre fotografiile făcute cu 20 de ani în urmă și se crede că a ajuns acolo după ce a fost aruncată de pe un vas de pescuit.

Oamenii de știinţă au descoperit imaginea în timp ce analizau date înregistrate în ultimii 30 de ani, ce cuprind o colecţie de videoclipuri și fotografii preluate din 5.010 scufundări în apele oceanice.

Deși printre deșeurile înregistrate au mai fost identificate materiale precum cauciuc, metal, lemn și pânză, totuși plasticul sub formă de ambalaje de unică folosinţă era cel mai răspândit, iar pungile din plastic, în special, constituie cea mai mare sursă de gunoaie de plastic din apele oceanice. Astfel, în Oceanul Pacific s-au descoperit 3.000 de obiecte din plastic, care se descompun în sute de ani, la adâncimea de peste 6.000 de metri.

Situaţia actuală

Cu toate că Groapa Marianelor poate părea o zonă întunecată și lipsită de viaţă, aceasta găzduiește mai multe forme de viaţă. Navele Okeanos Explorer au cercetat regiunea în 2016 și au găsit specii precum corali, meduze și caracatiţe. Plasticul conţine poluanţi toxici, care sunt apoi ingeraţi și răspândiţi de viaţa marină. Părţile mai mari din deșeurile din plastic pot captura și ucide peștii sau alte vieţuitoare marine, în timp ce fragmentele mici pot fi consumate de pești mai mici, care ajung apoi în alimentaţia umană.

Aproape 8 milioane de tone de material plastic ajung în oceanele lumii în fiecare an. Dacă nu se vor lua măsuri, experţii avertizează că, până în 2050, vor exista mai multe deșeuri de plastic în mare decât pești, au estimat cercetătorii.

În scopul reducerii fluxului de deșeuri din oceane, Organizaţia Ocean Cleanup a dezvoltat un sistem de bariere plutitoare mari cu ecrane subacvatice care captează și concentrează materialele plastice într-o zonă adecvată, pentru a fi scoase din ocean. Un prototip care va fi lansat în San Francisco în vara aceasta va putea colecta cinci tone de deșeuri pe lună și va fi urmat de zeci de alte sisteme a câte 2 kilometri lungime.

Sistemul însă nu va putea capta particulele de plastic cu o dimensiune mai mică de 10 milimetri, iar întreaga operaţiune va necesita o finanţare suplimentară începând cu anul viitor. Iar cei de la Ocean Cleanup avertizează că orice operaţiune de curăţare finalizată cu succes poate fi urmată de o creștere globală a producţiei de plastic, așa cum preconizează și rezultatele unui raport realizat de guvernul britanic cu privire la următorul deceniu.

„Problema” oceanului

În Oceanul Pacific, „insula de plastic” este o suprafaţă enormă de gunoi care plutește și se întinde pe o suprafaţă de 1,6 milioane de kilometri pătraţi, adică de două ori suprafaţa Franţei, și are o greutate de 79.000 de tone, conform unui nou studiu publicat în revista Nature. Acest conglomerat de reziduuri care plutește în Pacific are în componenţă aproape exclusiv plastic și crește în mod exponenţial. O cantitate de gunoi estimată la 1,8 tone, formată din particule de microplastic de 0,5 cm de plastic, ţine compact muntele de reziduuri, se arată în studiul care s-a desfășurat pe o durată de aproximativ 2 ani.

„Trebuie să prevenim aruncarea plasticului în oceane. Dacă nu gestionăm afluxul de materiale plastice, vom fi mereu gunoierii oceanelor, ceea ce nu este ambiţia noastră”, a declarat Joost Dubois, purtătorul de cuvânt al Ocean Cleanup.

Soluţii

Tot în scopul prevenirii creșterii fenomenului poluării cu plastice, oamenii de știinţă au dezvoltat în o enzimă-mutant care distruge sticlele de plastic. Descoperirea ar putea contribui la rezolvarea crizei globale privind poluarea cu materiale plastice, permiţând pentru prima dată reciclarea completă a sticlelor.

Reacţia enzimei este atât de rapidă și eficace, încât e nevoie doar de câteva zile pentru ca aceasta să înceapă să distrugă plasticul, comparativ cu procesul lent în care plasticul poate fi descompus în mod natural în oceane.

Reprezentantul Greenpeace, Louise Edge, a subliniat necesitatea adoptării unor măsuri urgente de a schimba sistemele de reciclare și de consum pe o scară mult mai largă. „Avem nevoie de schimbări de sistem pentru a reduce volumul de ambalaje plastice și a ne asigura că sticlele de băuturi din plastic sunt colectate și separate eficient”, a declarat Edge. „O enzimă singură nu poate să cureţe cantităţile imense de plastic și nu poate controla răspândirea poluării cu materiale plastice cu care ne confruntăm”, a concluzionat aceasta.

O amplă analiză pe tema poluării cu plastic a apelor oceanice, puteţi citi aici.