Atunci când cititorii revistei Reader’s Digest au fost invitaţi să povestească despre un moment în care cineva a fost atent la o nevoie a lor, relatările despre astfel de experienţe nu au întârziat să curgă, dovedind că lumea noastră este încă plină de curieri ai generozităţii.
Clarence a povestit despre cât de frustrant a fost să descopere, la ieșirea dintr-un magazin, că telefonul și cheile mașinii au rămas în mașina încuiată. Un adolescent care mergea pe bicicletă i-a observat starea de spirit și a oprit ca să afle ce se întâmplase. După ce Clarence i-a explicat că nu are telefon să-și sune soţia și că, oricum, nu au o altă mașină cu care ea ar putea veni să-i aducă cheia, adolescentul s-a oferit să plece după cheie, deși avea de parcurs cu bicicleta 11 kilometri dus-întors. După o oră, problema era rezolvată, iar tânărul a refuzat orice fel de recompensă, susţinând că aceasta a fost o ocazie de a face mai mult exerciţiu fizic.
Jamie a ales să vorbească despre o perioadă dificilă din punct de vedere financiar. Mama lui era în divorţ și nu mai reușea, cu venitul ei, să acopere facturile și să cumpere suficientă mâncare. Și tocmai atunci au fost martorii unei generozităţi din cel mai frumos registru posibil – luni de zile, până când familia s-a redresat financiar, cutii cu alimente erau lăsate dimineaţa în faţa ușii, fără ca beneficiarii să afle vreodată cine a fost donatorul.
Jerilynn vorbește despre un gest notabil făcut de colega ei de muncă în perioada în care se lupta cu suferinţa văduviei. După ce soţul ei a murit pe neașteptate, Jerilynn a primit în fiecare săptămână o scurtă scrisoare cu mesaje care să o asigure că nu e singură în deșertul pe care îl traversa viaţa ei.
Generozitatea are diferite forme și dimensiuni, unele foarte creative, iar momentul manifestării ei contează la fel de mult ca atitudinea de care este însoţită (nu degeaba se spune: „Cine dă la timp, dă de două ori”). Dorinţa de a ajuta este uneori înăbușită din fașă de grija pe care o purtăm multelor (și, de ce nu, legitimelor) noastre nevoi, de sentimentul neputinţei în faţa nevoilor copleșitoare și a urgenţelor celor din jur, de precaritatea resurselor noastre financiare sau de criteriile foarte înguste pe care le fixăm pentru a stabili cine „merită” să fie ajutat. Nu mai puţin adevărat este că unora le-a lipsit, în perioada formării lor, un model de generozitate pe care să-l urmeze ca adulţi.
Generozitatea se învaţă
Un raport Barna a arătat că majoritatea creștinilor – dar și a adulţilor – americani raportează că motivul pentru care sunt generoși este acela că au fost, la rândul lor, beneficiarii generozităţii altora.
Aproape jumătate dintre adulţii americani (46%) spun că s-au bucurat cel puţin o dată de generozitatea neobișnuită a cuiva, în timp ce 43% admit că nu au trăit o experienţă de acest gen. Chestionaţi în legătură cu sursa de la care au învăţat altruismul, 40% dintre adulţi și-au menţionat mama, iar 35% tatăl, ca exemplu de generozitate.
În cazul creștinilor practicanţi, Iisus a fost exemplul cel mai bun de generozitate (pentru 61% dintre cei chestionaţi). De asemenea, 65% dintre creștinii practicanţi au declarat că au fost trataţi cu generozitate (și că această experienţă a jucat un rol important în decizia de a practica, la rândul lor, dărnicia), iar 79% au spus că au avut pe cineva care să-i înveţe ce înseamnă să fii generos.
„Din mâna Ta vin toate aceste bogăţii (…) şi ale Tale sunt toate.”
Creștinii practicanţi par să aibă mai multe șanse de a fi atât iniţiatori, cât și beneficiari ai actelor de generozitate, datorită apartenenţei la o comunitate religioasă (care accentuează, de obicei, subiecte precum recunoștinţa sau generozitatea), conchid autorii raportului.
De altfel, după cum remarca regele David cu mult timp în urmă, tot ce deţinem, așadar și tot ce împărţim cu alţii, nu are decât o singură Sursă: „Doamne, Dumnezeul nostru, din mâna Ta vin toate aceste bogăţii (…) şi ale Tale sunt toate” (1 Cronici 29:16).
Generozitatea biblică și principiile ei
În vremuri de prosperitate, ca și în cele de criză, trebuie să trecem prin viaţă cu inima plină de compasiune și cu braţele deschise, scrie pastorul Tom Nelson, subliniind că acesta este modul de viaţă pentru care am fost creaţi de Dumnezeul care ne-a plămădit după chipul și asemănarea Lui.
După căderea în păcat, egoismul s-a infiltrat în natura umană, pervertind-o și privând-o de binecuvântările care derivă din trăirea în generozitate. Nici măcar pentru creștinii din biserica primară, despre care avem o imagine idealizată, generozitatea nu a fost o alegere ușoară, notează Nelson, amintind că apostolul Pavel a îndemnat în mod repetat credincioșii să manifeste aceeași mărinimie cu care au fost trataţi de Făcătorul lor.
Chiar dacă nu găsim în Scriptură informaţii despre bugetul pe care ar trebui să îl alocăm vacanţei, casei sau garderobei sau despre cât de mult ar trebui să economisim sau să oferim celorlalţi, avem totuși trasate principii clare legate de finanţele noastre, punctează autoarea creștină Amy DiMarcangelo, amintind nevoia de cumpătare, un stil de viaţă care să încurajeze dăruirea și administrarea credincioasă a posesiunilor.
Citește și: Darul care nu așteaptă o zi specială
Generozitatea nu trebuie să fie rodul impulsurilor ocazionale, ci o disciplină practicată în mod conștiincios, scrie Dan Olson, directorul unui centru de studii creștine. Din perspectivă biblică, generozitatea presupune adesea sacrificiu (văduva săracă a adus la templu ultimii săi bănuţi, creștinii macedoneni s-au dovedit foarte darnici în ciuda sărăciei lor lucii). „Mă tem că singura regulă sigură este să dăm mai mult decât ne putem permite”, nota C.S. Lewis, scriind despre limitele generozităţii de care trebuie să dea dovadă creștinii.
Generozitatea care nu ţine cont de mărimea resurselor financiare
„Generozitatea nu se rezumă la bani” – pastorul Brent Van Mourik spune că aude foarte des acest slogan, dar nu este sigur că aceia care îl folosesc își dau seama de implicaţiile lui. Analizând diferite versete biblice, Van Mourik subliniază că Scriptura nu vorbește despre libertatea de a ne eschiva de la ajutorarea financiară, ci despre o dărnicie care merge dincolo de deschiderea portofelului nostru. Iar dacă trebuie să ne gestionăm toate resursele, de orice tip, având în vedere (și) nevoile semenilor, responsabilitatea noastră este mai mare decât am fost obișnuiţi să credem.
Dumnezeu așteaptă de la noi disponibilitatea de a oferi resursele pe care El le cere (și care ar putea fi exact acele lucruri pe care am ajuns să ne sprijinim), pentru că „acest tip de generozitate este un leac sigur pentru încrederea nepotrivită”, conchide pastorul.
Despre modul îngust în care privim generozitatea, reducând-o la latura ei financiară, scrie și autorul creștin James Clark, subliniind faptul că avem lucruri valoroase de dăruit, fie că deţinem sau nu resursele financiare pe care le reclamă nevoile celor din jur.
Generozitatea nu începe și nu se termină cu banii, ci cu înţelegerea modului în care bunătatea lui Dumnezeu curge peste vieţile noastre.
Multe din pasajele Bibliei se concentrează pe necesitatea unei atitudini generoase, fără a numi, în cele mai multe cazuri, o formă specifică de dăruire. Moise, de exemplu, îi îndeamnă pe israeliţi să-și deschidă mâna faţă de fraţii lor în lipsuri și să le ofere ceea ce au nevoie, fie că este vorba despre împrumut sau despre un ajutor care nu mai trebuie rambursat (Deuteronomul 15:7-10). Formele acceptabile de dăruire se pliază pe nevoile celui de lângă noi, concluzionează Clark, care inventariază câteva dintre modurile în care creștinii de azi își pot exprima generozitatea – de la ospitalitate la vizitarea unui bolnav în spital și de la oferirea sprijinului emoţional la donarea de bunuri sau donarea de sânge.
Generozitatea nu începe și nu se termină cu banii, ci cu înţelegerea modului în care bunătatea lui Dumnezeu curge peste vieţile noastre, oferind mai mult decât suntem noi vrednici să primim. Pentru că ne-a iubit, Dumnezeu a dat (Ioan 3:16). Pentru că Îl iubim, și noi Îi vom oferi – nu doar bani, dar și banii de care El are nevoie, nu doar din ceea ce ne prisosește, ci și din puţinul nostru: „Ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din acești foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut” (Matei 25:40).
Fără să fi ţinut vreodată contabilitatea gesturilor de generozitate făcute, știu că, orice I-aș fi dat, El mi-a trimis înapoi mustrător de mult. Deși nu mi-era dator cu nimic – oricum, tot din buzunarul Lui dau, ori de câte ori mă hotărăsc să o fac. Nevoile mele (în care recunosc uneori dorinţe deghizate) nu se termină niciodată, iar egoismului îi tot plesnesc muguri noi, după cum constat atunci când îmi amintesc să verific.
„Ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din acești foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.”
Totuși, când lui Dumnezeu Îi este foame, suferă de frig, nu-i ajung banii de medicamente, mă uit încă o dată, calculând după alte reguli decât cele matematice, în buzunarul meu (care, de fapt, este al Lui, oricât de derutantă ar fi logica aceasta).
Carmen Lăiu este redactor Semnele timpului și ST Network.
