Loviţi de „furtuna secolului”

Drumuri transformate în râuri învolburate. Linii electrice căzute. Copaci doborâţi. Case distruse. Imagini familiare celor care au mai trăit furia unui uragan, dar care lasă în urmă o neliniște adâncă. Pentru că, mai mult decât semne ale unei furtuni devastatoare, ele par vestitori ai unei lumi care se schimbă sub ochii noștri.

„Nu există servicii, nu sunt aeroporturi deschise și nici zboruri charter spre alte insule.” Yolanda Williams, originară din Greenville, este doar unul dintre numeroșii turiști cărora uraganul Melissa le-a dat peste cap vacanţa, transformând visul unei escapade tropicale într-o așteptare înfrigurată a zilei în care se vor putea întoarce acasă. Williams a aterizat vineri în Runaway Bay, o localitate de pe coasta de nord a insulei, renumită pentru plajele sale – locul perfect pentru a-și sărbători ziua de naștere. Aniversarea avea să fie într-adevăr memorabilă, dar nu în felul în care se gândea atunci când își pregătea bagajele.

Pe insulă, a observat neliniștea turiștilor, îngrijoraţi de știrile despre uragan și de anularea zborurilor. A doua zi, temerile i s-au adeverit: cursa ei a fost anulată, aeroportul s-a închis, iar ea a rămas blocată în Jamaica. În zorii zilei de marţi, a fost trezită brusc și evacuată, împreună cu alte sute de persoane, în teatrul complexului turistic, considerat cel mai sigur loc. În mijlocul acelei aglomeraţii sufocante, Williams spune că a încercat să-și păstreze calmul și speranţa. Se întreabă însă cât va mai fi nevoită să aștepte până când se va întoarce acasă la copii.

Nu doar turiștii au fost speriaţi de ideea de a înfrunta un uragan. Localnicii aflaţi în calea uraganului care a măturat marţi Jamaica s-au declarat „îngroziţi” de ceea ce au trăit în ultimele ore.

Kabien, proprietara unui salon de înfrumuseţare din Santa Cruz, povestește cât de speriaţi au fost copiii ei de vântul care smulgea uși și bucăţi din acoperiș. Simon Johnson locuiește la 200 de metri de port, în Harbour View, Kingston, împreună cu soţia și cele două surori. Experienţa prin care a trecut a fost tulburătoare, spune bărbatul, care a mai îndurat și alte uragane, „dar niciunul atât de puternic ca acesta”.

Un dulap și câteva gustări au devenit refugiul Emmei Simms și al celor doi copii ai săi, de 4 și, respectiv, 1 an. În mijlocul furtunii care ameninţa să smulgă totul în calea ei, Emma a transformat colţișorul strâmt într-un loc cât mai primitor, pregătindu-l cu apă și cu mici atenţii pentru cei mici. În cazul în care casa nu va rezista vântului și ploilor, planul era să se adăpostească acolo, să pună o saltea deasupra și să-i protejeze pe copii, insuflându-le convingerea că, deși furtuna se dezlănţuia, în dulapul lor erau în siguranţă.

Până și păsările au părăsit locurile aflate în calea uraganelor, după cum povestește o turistă care și-a adus toata familia în Lucea, un orășel de pe coasta de nord-vest a insulei. Planul lor era să sărbătorească a 25-a aniversare a căsătoriei, însă locul plin de viaţă în care au ajuns semăna, chiar înainte de a fi lovit de uragan, cu un oraș fantomă.

Dar poveștile despre supravieţuitori abia acum încep să se scrie. Deocamdată, nu există un bilanţ final al victimelor, însă vestea încurajatoare este că, în ciuda violenţei uraganului, numărul de decese rămâne, pentru moment, mai mic decât în cazul altor furtuni și uragane de intensitate egală sau chiar mai redusă.

Pagubele materiale sunt însă considerabile și va fi nevoie de săptămâni pentru a le estima amploarea; în final, acestea se vor adăuga pierderilor de zeci de miliarde produse de uragane în insulele Caraibe în ultimii ani, lăsând ţărilor din regiune povara unor datorii uriașe. Numai uraganul Beryl a provocat pierderi economice de 6,5 miliarde de dolari în 2024, afectând 45.000 de fermieri și distrugând 8.700 de locuinţe.

Jamaica, paralizată de un uragan major

Uraganul Melissa a crescut în intensitate până la categoria a 5-a, lovind uscatul marţi, la orele prânzului, în apropiere de orașul jamaican New Hope, cu rafale de vânt de până la 295 km/h. Aceasta este categoria maximă pe scara Saffir-Simpson, rezervată uraganelor capabile să provoace distrugeri catastrofale.

Pentru Jamaica, aceasta „va fi cu siguranţă furtuna secolului”, a declarat Anne-Claire Fontan, specialistă în cicloni tropicali la Organizaţia Meteorologică Mondială. La rândul său, Necephor Mghendi, reprezentant al Federaţiei Internaţionale a Societăţilor de Cruce Roșie și Semilună Roșie, estimează că uraganul ar putea afecta până la 1 milion și jumătate de jamaicani.

Forţa devastatoare a uraganului a determinat armata SUA să își retragă forţele, navele și avioanele, din calea furtunii, mutându-le în zone mai sigure.

Cu doar câteva ore înainte ca uraganul să lovească Jamaica, guvernul a anunţat că a luat toate măsurile posibile pentru pregătirea populaţiei. Totuși, Andrew Holness, prim-ministrul ţării, a avertizat că „nu există nicio infrastructură în regiune capabilă să reziste unui uragan de categoria 5” și că provocarea majoră va fi recuperarea rapidă după trecerea furtunii.

Potrivit oficialilor jamaicani, aproximativ 15.000 de persoane au fost găzduite în adăposturi guvernamentale, iar peste jumătate de milion de oameni (o șesime din populaţia ţării) a rămas fără curent electric. Cel puţin o parohie (termenul oficial folosit în Jamaica pentru diviziunile administrative de nivel local), St. Elizabeth, care reprezintă grânarul ţării, este „sub ape”, a declarat Desmond McKenzie, ministrul responsabil de coordonarea intervenţiilor în caz de dezastru. McKenzie a subliniat faptul că nu este posibilă o evaluare completă a pagubelor și că nu există informaţii oficiale privind decesele cauzate de furtună.

Prim-ministrul Andrew Holness a declarat Jamaica „zonă sinistrată”, ca urmare a inundaţiilor extinse și a alunecărilor de teren, care au produs pagube locuinţelor, proprietăţilor comerciale și spitalelor și avarii ale infrastructurii rutiere.

La câteva ore după ce a lovit Jamaica, uraganul Melissa s-a îndreptat spre Cuba. Intensitatea sa a scăzut ușor, ajungând la categoria 4 pe scara Saffir-Simpson atunci când a lovit partea de est a Cubei, inclusiv Santiago de Cuba, al doilea oraș ca mărime al ţării. Autorităţile cubaneze au evacuat peste 700.000 de persoane, iar președintele Miguel Diaz-Canel a îndemnat populaţia să nu subestimeze puterea uraganului, „cel mai puternic care a lovit vreodată teritoriul naţional”. O avertizare de uragan a fost emisă pentru provinciile Granma, Santiago de Cuba, Guantanamo, Holguin și Las Tunas și, de asemenea, pentru sud-estul și centrul Bahamasului și pentru Bermuda.

Febra oceanului, febra planetei

Uraganul Melissa se numără printre cele mai puternice înregistrate vreodată în Oceanul Atlantic și reprezintă cel mai intens fenomen de acest fel care a lovit insulele Caraibe de la începutul înregistrărilor sistematice, acum 174 de ani, potrivit Centrului Naţional pentru Uragane din Miami.

Viteza vântului a crescut de la 110 km/h la 225 km/h într-un interval de 24 de ore, una dintre cele mai rapide intensificări înregistrate vreodată în Oceanul Atlantic.

O trăsătură remarcabilă a uraganului constă în intensificarea sa rapidă, care a dus la apariţia unor rafale de vânt de aproape 300 km/h într-un timp extrem de scurt. Melissa a debutat sâmbătă, ca o furtună tropicală, atingând categoria 4 pe scara Saffir-Simpson duminică dimineaţă. Viteza vântului a crescut de la 110 km/h la 225 km/h într-un interval de 24 de ore, una dintre cele mai rapide intensificări înregistrate vreodată în Oceanul Atlantic. O evoluţie care ridică întrebări privind factorii climatici care pot amplifica astfel de fenomene.

ChatGPT a spus:

Melissa devine a patra furtună din Atlantic în 2025 care a înregistrat o intensificare rapidă a vitezei și puterii vântului, evidenţiind severitatea neobișnuită a sezonului de uragane din acest an. De altfel, Administraţia Naţională Oceanică și Atmosferică (NOAA) a anticipat pentru 2025 un sezon al uraganelor în Atlantic mai activ decât de obicei, estimând apariţia a 13-18 furtuni care vor primi nume, dintre care 5-9 ar putea deveni uragane, iar 2-5 ar putea atinge categoria de uragan major. La o lună înainte de încheierea sezonului de uragane, evoluţia furtunilor confirmă în mare parte aceste previziuni.

Pentru a determina dacă uraganul Melissa a fost influenţat de schimbările climatice, oamenii de știinţă trebuie să efectueze analize de atribuire – experimente concepute după producerea unui eveniment meteorologic, pentru a evalua contribuţia factorilor climatici. Totuși, cercetările arată că, în general, încălzirea globală tinde să amplifice intensitatea uraganelor (în parte, din cauză că acestea își extrag energia din apele oceanice tot mai calde).

În ultimele două decenii, 8,1% dintre furtuni s-au transformat din uragane de categoria 1 în uragane majore în doar 24 de ore.

Uraganele din Oceanul Atlantic au de aproximativ două ori mai multe șanse să se intensifice rapid, transformându-se din furtuni minore în uragane devastatoare, arată un studiu publicat în 2023. Cercetătorii au analizat 830 de cicloane tropicale formate în Atlantic între 1971 și prezent, concluzionând că, în ultimele două decenii, 8,1% dintre furtuni au evoluat de la uragane de categoria 1 la uragane majore (categoria 3–5) în doar 24 de ore. În perioada 1971–1990, acest fenomen se înregistra în numai 3,2% din cazuri.

„Schimbările climatice modifică în mod fundamental tiparele climatice. Ceea ce nu înseamnă că fiecare ciclon tropical se va intensifica extrem de rapid. Însă, pe măsură ce planeta se încălzește, crește tot mai mult probabilitatea ca furtunile să treacă prin faze de intensificare rapidă sau chiar foarte rapidă”, a declarat Bernadette Woods Placky, meteorolog-șef la Climate Central, o organizaţie independentă de cercetători.

„Toate statele noastre insulare mici și în curs de dezvoltare cunosc prea bine teama și groaza pe care le simt cei aflaţi în calea uraganului. Nimeni nu ar trebui să considere o asemenea traumă ceva normal”, a declarat Anne Rasmussen, negociator principal al Alianţei Statelor Insulare Mici la discuţiile climatice ale Naţiunilor Unite. Următoarea sesiune a negocierilor este programată luna viitoare, în Brazilia.

Declaraţiile lui Rasmussen aduc în prim-plan o realitate tristă, aceea că statele cele mai sărace, care poluează cel mai puţin, ajung adesea să plătească preţul cel mai mare pentru consecinţele schimbărilor climatice. Uraganul Melissa devine, astfel, nu doar un simbol al extremelor meteorologice tot mai frecvente, ci și al inechităţilor globale pe care criza climatică le accentuează.

Un uragan, două lumi. Același scenariu?

Deși este responsabilă pentru 0,02% din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră la nivel global, Jamaica se numără printre ţările care riscă să resimtă puternic efectele crizei climatice, pe măsură ce tiparele meteorologice din Caraibe devin mai imprevizibile și nivelul mării crește.

Lumea este datoare celor care suferă cel mai mult din cauza efectelor unei transformări la care au contribuit cel mai puţin, amintea în 2021 Clare Shakya, directoarea grupului pentru schimbări climatice al Institutului Internaţional pentru Mediu și Dezvoltare (IIED) din Londra.

Chiar dacă s-a vorbit mult în ultimii ani de finanţarea climatică a ţărilor în curs de dezvoltare, promisiunile de ajutor nu s-au materializat decât în parte. Prea puţini bani au ajuns (într-un ritm foarte lent) la ţările care nu pot face faţă schimbărilor climatice, iar situaţia cea mai critică este cea a statelor insulare mici, care se confruntă cu ameninţări existenţiale din cauza creșterii nivelului mării și a intensificării furtunilor.

„Ţările noastre nu își permit luxul de a deveni mai rezistente la schimbările climatice. Când oamenii trebuie să aleagă între a cumpăra obloane pentru casele lor sau a pune mâncare pe masă, decizia firească și umană este să cumpere mâncare”, a declarat Michai Robertson, consilier principal al Alianţei Statelor Insulare Mici.

Pe măsură ce schimbările climatice accentueaza clivajul dintre state, este greșit să credem că doar cei mai vulnerabili dintre noi vor suporta, până la capăt, costurile dezastrelor. Este adevărat că ei plătesc acum o notă de plată la care nu au contribuit și pe care nu o pot controla. Numai că, în final, după cum avertiza scriitorul Christian Parenti, „niciun număr de ziduri, arme, sârmă ghimpată, drone înarmate sau mercenari dislocaţi permanent nu va putea salva o jumătate de planetă de cealaltă jumătate”.